Când gravida i=a spus medicului că nu mai poate de durere, acesta i-a răspuns că e normal, devreme ce copilul nu este adus de barză.
Cititoarea noastră Diana, de 21 de ani, ne-a trimis o poveste de naștere naturală în Italia, din dorința de a arăta că nașterile și personalul medical din străinătate nu trebuie idealizate. Redăm mai jos povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Am o fetiță de un an și vă scriu pentru a schimba părerea că spitalele din afara țării ar avea un personal de nota 10. Nu sunt toți drăguți și amabili.  Am să vă povestesc nașterea mea.
Am rămas însărcinată la vârsta de 19 ani, iar la primul control, prima
întrebare care mi-a fost pusă a fost dacă vreau să avortez. Nu eram pregătită să fiu mamă, dar îmi doream acest copil. Sarcina a decurs bine, chiar dacă primele luni am vărsat întruna.
Contracții dureroase, dar fără dilatație
Contracții am avut de la 34 de săptămâni, oprite cu pastile. La 37 de săptămâni mi s-a rupt apa și am fugit la spital. Au început contracțiile imediat, lungi și dureroase, dar nu eram dilatată.
Plângeam, așa că am fost mutată într-o așa zisă cameră de travaliu, pentru a nu deranja celelalte paciente. Mă simțeam rău, dar îl aveam pe soțul meu aproape. Am fost controlată de o doctoriță în timpul contracției, mi-a făcut fără să ceară permisiunea o dilatare manuală, moment în care am simțit efectiv că văd stelele.
„Ce credeai? Că îți aduce barza copilul?”
Era seară, mă simțeam rău și eram obosită. Noaptea a trecut printre plânsete și dureri, dar nimeni nu a venit să vădă ce fac. Dimineața am  chemat doctorul și i-am spus că nu mai suport durerile. A început să râdă de mine și a zis: ”Ce credeai? Că ți-o aduce barza?”
Nu eram încă dilatată, mi s-a făcut încă o dilatare manuală. A trecut ziua, a trecut și noaptea, credeam că o să mor. Dimineață, medicul decide să mi se introducă oxitocina, pentru că nu eram încă dilatată. Contracțiile devin fără răsuflu, iar eu încep să urlu pe holurile spitalului, enervand toate asistentele, care m-au băgat în duș, cu apa pornită, și m-au lăsat acolo…
M-au cusut două ore
Pe la 5 seara, simt nevoia să împing. Spre norocul meu, se schimbase tura și a venit îngerul meu, o doctoriță minunată, care m-a făcut să nasc. La 6 fără 10 seara am mers în sala de nașteri și după 15 minute mi-am auzit bebelușa plangând. Eram prea obosită, nu reușeam să țin ochii deschiși, așa că mi-am văzut copilul după 2 ore, în care am fost cusută întruna.
Am mai stat o săptămână în spital din cauză că nu reușeam să fac pipi, iar medicii îmi ziceau că e vina mea și că nu vreau să colaborez, chiar mi-au trimis un psiholog, crezând că fac intenționat.
Am plecat acasă și am revenit după câteva zile la control, iar doctorul m-a întrebat: “Acum funcționezi?”. Nu e doar o experiență, am citit poveștile a zeci de femei care au avut parte de același tratament. Concluzia mea este că nu contează spitalul sau țara, contează omul!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesant acest articol despre o naștere naturală în Italia, îți recomandăm să citești și:

Source link