Nașterea gemenilor, într-un spital din Franța, este o amintire prețioasă chiar și acum, la 8 ani distanță.
Cititoarea noastră Maria Costea ne-a scris povestit nașterea gemenilor ei într-un spital din Franța, cu 8 ani în urmă. Sarcina ei, considerată cu risc, a fost intens monitorizată, iar din luna a cincea mămica a trebuit să stea mai mult în pat, lucru care a adus-o în pragul răbdării. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Citesc cu plăcere articole dumneavoastră și, cum fiecare venire în lume a unui copilaș este diferită, îmi doresc să vă împărtășesc nașterea băiețeilor mei gemeni.
În urmă cu 8 ani am aflat că sunt însărcinată. Ce mare ne-a fost uimirea când, la prima ecografie, moașa ne-a anunțat cu zâmbetul pe buze că o să fim ferciții părinți de gemeni. Un hohot de ras, de neîncredere, iar apoi iată-ne plecați spre casă cu sufletul plin de bucurie și cu capul umplut de griji, întrebându-ne cum o să putem să ne descurcăm cu gemeni.
Din luna a cincea am stat mai mult în pat
Țin să precizez că eu locuiesc în Franța, iar aici vizitele medicale și ecografiile sunt, în mod normal, așa: prima la trei luni, a doua la cinci luni și ultima la șapte luni. Am aflat la prima ecografie că sarcina cu gemeni este considerată o sarcină cu risc și am descoperit bucuria vizitelor medicale, în fiecare lună trei vizite: una cu ginecologul, a doua pentru ecografie și ultima pentru analiza de sânge.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Lunile au trecut și a început frica unei nașteri premature după ce, din luna a cincea, medicii m-au sfătuit să nu mă ridic din pat prea des, să nu fac nici un efort. Iată-mă în luna a șaptea, când riscul unui nașteri premature nu mai punea în pericol așa mult bebelușii.
Teama de cezariană
La șapte luni, o altă frică a luat locul: frica unei nașteri prin cezariană. În Franța, tăticul poate participa la naștere, dar numai în cazul în care nașterea este pe cale naturală. La maternitate m-au anunțat că dacă până la opt luni nu nasc, îmi declanșează ei nașterea, spre marea mea usurare. Cred că o să vă par o mamă nerecunoscătoare și care se gândește numai la ea, dar, cu o burtă până la gură, cu nopți fără somn din cauza hormonilor și lungită în pat, zilele mi se păreau foarte lungi.
Începând cu luna a opta, vizitele medicale erau din 48 în 48 de ore și, spre marele meu necaz, la fiecare vizită toate bune și ginecologul nu voia să îmi declanșeze nașterea, cum spusese inițial. Nu puteți să vă imaginați rușinea ce o simțea soțul, când eu, cu lacrimi mari, plângeam în cabinetul ginecologului pentru că nu mai suportam sarcina și voiam să nasc.
Soțul credea că, odată ce s-a rupt apa, nasc imediat
La opt luni și jumătate, ziua cea mare a venit. Soțul era la muncă, iar eu am început să  pierd apa. Repede am sunat soțul, care, în douăzeci de minute, a ajuns acasă. Drumul spre maternitate mi s-a părut scurt, dar soțului, care credea că odată ce mi s-a rupt apa voi naște imediat, i s-a părut o eternitate.
Contracțiile au început pe la 9 seara și, după o oră, spre marea mea bucurie, mi-au pus peridurala. Cum travaliul înainta încet, medicii au decis să ne lase liniștiți, fără să forțez, pentru că le era frică să nu se nască gemenii în zile diferite.
Nașterea gemenilor, așteptată de 10 oameni
După ora 12 noaptea s-au hotărât să mă ducă în sala de operații, căci cu gemeni nu se știe niciodată dacă nu sunt complicații și dacă nu trebuie să se facă cezariană de urgență. Așa, înconjurată de soț, care mă încuraja ca la un meci de fotbal, ginecolog, pediatru, anestezist, moașă, infirmieră, asistentă și doi stagiari, am născut băiețeii. A fost un moment de mari emoții și fericire, pentru că am putut în sfârșit să îi strângem în brațe.
Când ne-au întreabat cum vrem să îi îmbrăcăm, ne-am dat seama că am uitat acasă valiza pregatită de luni de zile. Aceasta a fost povestea nașterii gemenilor, și azi, când îi privesc la aproape opt anișori, îmi aduc cu placere aminte de ziua cea mare, când i-am  născut”.
Băiețeii mult așteptați ai familiei.
DISCLAIMER
Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră, iar Totul Despre Mame nu își poate asuma veridicitatea relatarii mămicii.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Source link