Eram insarcinata in cinci luni, in acea perioada locuiam intr-un orasel linistit si cochet din Marea Britanie, iar intr-o zi, in timp ce ma plimbam, m-a lovit intrebarea: “Sarcina decurge minunat, ma voi pregati cat pot de bine pentru nastere, dar ce voi face din momentul in care voi avea bebelusul in brate?”. Pentru o clipa m-am blocat (a se citi “panicaaat!”). Noroc insa ca mi-a aparut imediat, in minte si in suflet, raspunsul: stiu ce am de facut, trebuie sa citesc, sa invat, sa stiu!
Am intrat intr-o librarie si am intrebat ce carti despre ingrijirea bebelusului au. Doamna de acolo mi-a pus 9 carti pe raft. “Of, Doamne, chiar atat de multe lucruri sunt de stiut despre ingrijirea unui bebelus?”. Nu aveam cum sa le iau pe toate. Palpitatiile pe care le-am simtit atunci, nu le avusesem nici la examenul de disertatie. “Dar ce carte mi-ati recomanda? Una pe care si alte mame au folosit-o si v-au spus ca a fost chiar utila?”, am intrebat-o, privind-o cu ochii plini de speranta.
“Ah, puteti lua cu incredere “What To Expect The First Year” (“La ce sa te astepti in primul an de viata”) de Heidi Murkoff. Am luat-o acasa si m-am apucat, chiar din acea seara, sa ma pregatesc pentru cea mai importanta intalnire din viata mea, cea cu bebelusul!
Heidi Murkoff, Foto: SAMAS
Heidi Murkoff este autoarea celei mai citite carti de sarcina din lume – “La ce sa te astepti in sarcina” (“What to Expect When You’re Expecting”),  care este “Biblia” sarcinii, asa cum o mai numesc multe viitoare mamici.
In prezent, seria What to Expect contine 10 titluri de carti, traduse in peste 30 de limbi. In limba romana, pe langa cartea despre sarcina mai poti gasi “La ce sa te astepti in primul an de viata”, dar si “La ce sa te astepti in al doilea an de viata”.
Heidi este considerata una dintre cele mai influente 100 de persoane din lume, iar in momentul in care a acceptat sa vina in Romania, la invitatia Asociatiei SAMAS si sa participe la un eveniment interactiv (despre care poti citi mai multe aici), mi-am spus ca trebuie sa o cunosc.
Citeste si: Cutia Bebelusului: 41,7% dintre copiii romani au nevoie de ea
Si sunt incantata sa-ti scriu ca am reusit sa am o discutie foarte placuta cu ea, chiar inainte de evenimentul “La ce sa te astepti” cu Heidi Murkoff, unde l-am cunoscut si pe Erik, sotul autoarei, care o sustine in tot ceea ce face. Heidi a vorbit deschis despre cartea sa, despre provocarile pe care le-a intampinat de cand a devenit mama, despre cei doi copii ai sai, Emma si Wyatt, dar si despre cum este viata de bunica, alaturi de nepotii sai, Lennox si Sebastien.
Alaturi de Heidi Murkoff
Cum a fost discutia cu Heidi? Speciala si incredibil de sincera! A, da, si ne-am imbratisat mult de tot! Ce am inteles? Ca „fiecare copil este diferit. Fiecare mama este diferita”.
Draga Heidi, ma bucur ca am onoarea sa te cunosc si sa-ti spun “multumesc”, pentru ca m-ai ajutat, fara sa stii! Gratie informatiilor gasite in cartea ta am devenit mai increzatoare cu ceea ce ma astepta in primul an impreuna cu bebelusul nostru iubit.
Awwww, asta este ATAT de placut! Sunt fericita ca ti-am fost alaturi in aceasta calatorie… (zambeste). Si sunt onorata sa ajut orice mama, orice tata, oricand!
Imi doresc foarte mult sa le impartasesti si cititorilor www.superbebe.ro  povestea ta. Cand si cum a aparut ideea de a scrie cartea “La ce sa te astepti cand esti insarcinata?” (“What to Expect When You’re Expecting”).
Totul a inceput cand am ramas insarcinata pentru prima data. A fost o sarcina “oops” (n.a: neplanificata). L-am cunoscut pe Erik in septembrie, ne-am casatorit in aprilie si trei luni mai tarziu, am ramas insarcinata. Nefiind ceva planificat, iti dai seama cat de neincrezatoare am fost la inceput. Asa ca m-am dus la librarie – exact asa cum ai fost si tu! – dar in loc sa gasesc teancuri de carti, erau doar doua si ambele m-au speriat, nu mi-au raspuns la intrebarile pe care la aveam, nu mi-au diminuat grijile, nu m-au calmat, nu mi-au oferit nici informatiile, nici suportul si nici convingerea ca totul va fi bine, nimic din ce-mi doream.
Cu doua ore inainte sa inceapa travaliul cu Emma (n.a: fiica autoarei, cea care a fost sursa de inspiratie pentru scrierea primei carti!), – iar asta este o poveste cat se poate de reala! – i-am oferit unei edituri propunerea mea pentru prima mea carte “What to Expect When You’re Expecting” (“La ce sa te astepti in sarcina”). A fost o zi aglomerata si a reprezentat inceputul vietii mele ca persoana multifunctionala, asa cum, de altfel, sunt toate mamele.
Am devenit o mama cu o misiune de dus, iar acea misiune – chiar daca a crescut exponential – nu s-a schimbat catusi de putin. Imi doresc sa ajut mamele si tatii sa stie la ce sa se astepte, sa se tina de mana de-a lungul acestei calatorii interesante, emotionante si uneori terifiante, sa-i fac sa se simta mai stapani pe situatie, mai increzatori, mai relaxati, sa-i ajut sa se streseze mai putin si sa se bucure mai mult de sarcina si de viata de parinte.
Daca ai avea posibilitatea de a te intoarce in trecut, ce sfat ti-ai da? Ce i-ai spune  lui Heidi, cea de la 23 de ani, dinainte de a se apuca sa scrie prima sa carte?
I-as fi spus totul despre sarcina, despre travaliu si nastere, si totul despre viata de parinte. Dar i-as mai fi spus si cateva dintre “mantrele” mele de mamica, si anume: Nu exista parinte perfect, nici macar unul care sa se apropie de perfectiune. O sa faci multe greseli, si chiar daca vei invata cate ceva din propriile greseli, s-ar putea sa le tot repeti. De asemenea, vreau sa stii ca sa fii mama nu este ceva despre care stii din nastere, este ceva (valabil si in cazul tatalui) ce inveti din mers, la “job”: un scutecel care trebuie schimbat, o noapte nedormita, un tantrum.
I-as mai fi spus sa fie rabdatoare cu sine, si cu Emma, pana ce ar fi ajuns la acea rutina, pana cand s-ar fi simtit mai confortabil cu noul rol, cel de mama.
Si cel mai important sfat pe care i l-as fi dat, ar fi fost: sa se opreasca din tot ce face si sa-si miroasa mai des bebelusul. Cat ai clipi, copilul va creste mare. Iar singura veste imbucuratoare este ca el va creste atat de mare incat va avea propriii sai bebelusi. (Zambeste).
Nu te grabi, savureaza cat poti, bucura-te de fiecare moment. Nu in zadar se spune ca zilele si noptile cu un bebelus par sa se miste cu incetinitorul, in timp ce anii trec fulgerator de repede. In plus, i-as mai fi dorit succes cu perioada de adolescenta a Emmei.(Zambeste larg)
Cum te-ai descrie ca mama?
Uite aici mi-e greu sa raspund! Cu siguranta, sunt o mama foarte implicata, dar sper ca nu depasesc limitele. Sunt norocoasa, pentru ca am un partener/ co-echipier in parenting destul de implicat si nu a trebuit sa ma descurc singura cu toate, asa cum li se intampla multor mame. Nu am avut bone care sa ne ajute cu ingrijirea copiilor, pentru ca nu ne puteam permite atunci cand erau ei mici, asa ca doar ne-am impartit sarcinile si, impreuna am reusit. Ne-am sincronizat in toate: cu setarea limitelor, cu dragostea neconditionata, cu stilul de parenting. Si ne-am distrat! Am fost mereu o familie care stie sa se distreze, dar am avut grija sa urmam si regulile, astfel incat copiii nostri sa devina cea mai buna versiune a lor. De exemplu, urmarirea televizorului a fost una dintre limitele pe care le-am impus, astfel am avut posibilitatea sa citim mai mult si sa ne jucam impreuna.
…dar ca bunica?
La fel! Vorbesc serios! Doar ca de aceasta data stiu ce trebuie sa fac. Eu si Erik ne jucam foarte mult cu baietii (n.a.: nepotii), cu toate acestea respectam limitele si regulile. Ii “alintam” din plin, atunci cand este vorba despre dragoste si atentie, niciodata nu stau pe retelele de socializare atunci cand sunt cu ei, dar nu-i alintam cu cadouri. Erik, sotul meu, este cel mai bun bunic de pe planeta, asa cum multi ani in urma a reusit sa fie cel mai bun tata din lume.
Care este primul cuvant care iti vine in gand, atunci cand te gandesti la familia ta?
Iubire. Si “insuficient” – pentru ca noi calatorim foarte mult si nu stam pe acasa pe cat de mult ne-am dori sa fim. Dar cand suntem acasa, Lennox, nepotul nostru, petrece cel putin noaptea de vineri cu noi, desi de obicei sta vineri si sambata la noi acasa. El le numeste mici vacante, asa cum probabil a invatat din desenele animate Peppa Pig, atunci cand era toddler.
Ai un anumit stil de parenting?
Iata de ce ezit mereu sa raspund la aceasta intrebare: exista foarte putine adevaruri absolute in ceea ce priveste rolul de parinte. De fapt, as spune ca sunt doua: iubeste-ti copilul neconditionat  – iar eu ii iubesc!-  si ai grija ca el sa fie sanatos si in siguranta – intotdeauna o prioritate in ceea ce ma priveste-, si poate ar mai fi ceva: seteaza limite si asigura-te ca le urmezi cat poti de bine. Dar pe langa toate acestea, exista atat de multe modalitati de a fi un parinte bun.
Ii incurajez pe parinti sa faca ceea ce am facut si eu – sa aleaga metodele si ideile dorite din diferitele stiluri de parenting si sa-si faca propriul stil, atata timp cat sunt urmate cele doua adevaruri absolute enumerate mai sus. Iubeste-ti copilul, ai grija sa fie in siguranta, sa fie sanatos, asculta-ti instinctul, iar restul lucrurilor vor veni de la sine.
Ce ti-ai fi dorit sa fi stiut inainte de a fi mama?
Ca este cel mai greu job din lume, dar si cel pe care-l vei iubi cel mai mult. Unele mamici il fac sa arate ca este un job usor, dar intotdeauna exista tot felul de provocari. Nu va mai judecati atat de dur! Lasati-o mai usor! Si cum am tot spus: stresati-va mai putin si bucurati-va de aceasta calatorie cat de mult puteti!
….va urma… 
Autor: Inga Stoian
Sursa foto cover: SAMAS
Citeste si: Mirela Retegan: ,,In spatele unui copil lumina e un parinte soare”
 
 

Source link