Connect with us

Psihologie

Implicațiile poveștilor în dezvoltarea emoțională a copiilor

Ana Voiculescu

Published

on

Poate o să vi se pară extrem, dar este important pentru dezvoltarea armonioasă a fătului încă din burtică să se familiarizeze cu vocea mămicii și să îi asculte glasul liniștitor. Și cum poți povesti jumătate de oră fără întrerupere? Alegând o carte pentru copii, cu multe povești! Poți citi în fiecare seară o poveste nouă sau poți citi în fiecare seară aceeași poveste, pentru a-l obișnui pe copil cu melodicitatea textului. Când bebe se va naște și îi vei citi pentru prima dată aceeași poveste, față în față, vei vedea reacția bebelușului tău, care imediat va recunoaște povestea și se va liniști, exact așa cum facea și în burtică.

De ce să le citim copiilor?

Pentru că cititul de povești are o mulțime de beneficii pentru copii:

  • În primul rând, copilul se bucură de prezența totală a părintelui. Dacă peste zi părinții au fost la serviciu și apoi au fost prinși cu treburile casei, când vine ora de somnic și, implicit, de citit povești, părintele este acolo, prezent, focusat la poveste și la copil. Nu mai este distras de alte 10 lucruri de făcut odată și copilul savurează apropierea fizică și emoțională cu părintele. Poveștile înainte de culcare reprezintă momentul de conexiune dintre părinți și copii, de care ambii au atâta nevoie!
  • Din poveștile potrivite copiii își extrag multe învățăminte. De regulă, poveștile au mesaje frumoase, puternice, pozitive, au niște morale care îi învață pe copii cum să procedeze în anumite situații, le transmit niște modele pe care ei încearcă să le copieze și deci să replice exemplele bune din jurul lor.
  • Poveștile îi fac pe copii să viseze. Poveștile le deschid copiilor imaginația, făcându-i să acceseze niște lumi magice, unde totul este posibil.
  • Din povești copiii își îmbogățesc vocabularul, cu implicații directe către exprimarea scrisă și orală din școală și grădiniță.

Atenție la poveștile nepotrivite!

Există o mulțime de povești care nu sunt potrivite copiilor, cu atât mai mult unor copii de vârste mici și aici trebuie să intervină vigilența părinților. De preferat ar fi ca părinții să citească povestea înainte de a o citi cu voce tare copiilor sau măcar să o frunzărească puțin pentru a vedea dacă sunt sau nu semnale de alarmă.

Multe povești conțin cuvinte nepotrivite pentru copii sau elemente violente, pe care părintele ar fi bine să le evite, fie alegând o altă poveste, fie sărind peste paragrafele nepotrivite sau adaptând rapid povestea, cât să fie potrivită pentru copiii de toate vârstele.

Multe dintre poveștile clasice, pe care copiii le iubesc atât de mult, în variantele lor originale sunt destul de violente, iar un exemplu elecvent în acest sens este chiar povestea cu Cenușăreasa. Mai exact, când surorile Cenușăresei probau pantoful de cristal, când, încercând să le vină bine își… tăiau din degete!!, doar pentru a reuși să încalțe pantoful. Probabil că, într-un sens oarecum ciudat, acest lucru nu șoca acum câteva sute de ani, când a fost scrisă povestea, noroc că între timp, în timpurile noastre moderne, poveștile au fost adaptate și nuanțate, cât să se înlăture aceste atrocități și să rămână o poveste plăcută, diafană și potrivită pentru copii.

Să revenim la poveștile potrivite pentru copii și la beneficiile acestora:

  • Poveștile le dezvoltă copiilor curiozitatea și contribuie la dezvoltarea creierului prin înmagazinarea desenelor minunate din ilustrațiile cărților pentru copii;
  • Lumea poveștilor, cu toate întâmplările sale reale sau fanteziste, îi face pe copii să distingă diferența dintre elementele reale și ireale și drept urmare îi ajută să se adapteze mai bine situațiilor de zi cu zi;
  • Poveștile pot fi un mediu sigur de a explora anumite sentimente, emoții, de a se obișnui, de a înțelege și de a se pregăti pentru etape importante în viața unui copil, cum ar fi: mersul la grădiniță – de ce merg copiii la grădiniță?, mersul la dentist – ce se întâmplă acolo și de ce este important să avem grijă de dinții noștri etc;
  • Poveștile stimulează creativitatea copiilor, ajutându-i să aibă abordări originale, creative în orice situație dată;
  • Poveștile citite împreună cu părinții le creează o asociere pozitivă cu cărțile, dezvoltându-le afinitatea pentru cărți și citit mai târziu, când acest lucru le va oferi un avantaj într-un mediu academic competitiv.

Poveștile, timp de calitate magic cu copiii voștri!

Cele de mai sus sunt doar câteva elemente punctate, deoarece lista cu beneficiile poveștilor și a lecturilor poate continua cu ușurință. Pe lângă toate cele enumerate mai sus, vreau doar să subliniez căldura momentului. Imaginați-vă următoarea scenă ce se poate petrece în orice familie: mami sau tati sau chiar ambii, de ce nu?, cuibăriți lângă puiul sau puii lor, copiii băgați în pat, înveliți cu păturica lor norocoasă și strângând în brațe jucăria preferată și apoi pornind povestea magică. Acestea sunt clipele de prețuit în familie, sunt momente magice desprinse din magia poveștilor!

Text Cristina Niculescu

Source Link

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Psihologie

Dezvoltarea emoţională a bebeluşilor. Modalități la îndemână ca să o stimulați

Ana Voiculescu

Published

on

Autor: Marina Rosenfeld

Când ne gândim la dezvoltarea copilului în primul an de viaţă, ne gândim la mers şi la limbaj ca fiind cele mai importante aspecte care vor influenţa pe viaţă capacitatea de învăţare, abilitatea de a trece peste frustrări şi de a avea încredere în alţi oameni, spune Rahil Brigs, director al programului “Paşi spre sănătate” al Spitalului Montefiore din Bronx, New York.

În afară de predispoziţia genetică, relaţiile şi experienţa sunt responsabile de dezvoltarea creierului. Părinţii vor fi fericiţi să afle că toate lucrurile de care are nevoie un copil să se dezvolte sunt mereu la îndemână, spun specialiştii de la parents.com, care au următoarele recomandări:

Dezvoltarea emoţională a bebeluşilor. Controlul

Sţiaţi că răspunsul imediat al părintelui la plânsul bebeluşului poate avea consecinţe aşa de profunde asupra dezvoltării lui? Sigur că-l vom hrăni când îi e foame şi-l vom schimba de scutec. Dacă acestea nu funcţionează, îl vom ţine în braţe, îl vom legăna, orice numai să nu mai plângă. Faptul că vă ocupaţi de el cum plânge, îl învaţă pe bebeluş că se poate adapta, că poate depăşi situaţii dificile.

Dar începând cu vârsta de 6 luni, copilul nu mai este depedent de părinți ca să-l alinaţi, el începe să internalizeze capaciatea de auto-liniştire, spune Broggs. Bebeluşii care au un părinte iubitor şi responsabil nu doar că învaţă mai repede să se liniştească singuri, dar sunt mult mai curajoşi în explorarea lumii. Dacă bebeluşul nu e îngrijorat că are cine să îl aline sau nu, se poate concentra pe explorarea lumii înconjurătoare, va învăţa să se rostogolească, să guste obiecte, să exploreze texturi.

 Cum îl puteți ajuta

  • Nu vă îngrijoraţi că „răsfăţaţi” copilul, cu cât primeşte mai multă atenţie cu atât va fi mai descurcăreţ mai târziu.
  • Creaţi rutină de-a lungul zilei, când copilul ştie când e timpul pentru masă sau somn, se simte mai în siguranţă.
  • Pe măsură ce creşte copilul, nu mai răpundeţi din prima secundă la plânsul lui ca să înveţe să se şi auto-liniştească.

Dezvoltarea emoţională a bebeluşilor. Atenţia

Nu este foarte evident dar tot ce învaţă bebeluşul, toată experienţa lui decide modul în care el se va concentra pe obiecte şi oameni. Experienţele copilului din primul an de viaţă decid felul în care creierul se va conecta, spune Jill Stamm, cofondator al Institutului pentru Dezvoltarea Creierului la copil si autor al cărţii ”Isteţ de mic”.

La început lumea este doar un cumul de zgomote și imagini. În mijlocul acestui haos, bebeluşul se concentrează pe tot ce îi este familiar cum ar fi vocea pe care a auzit-o atâtea luni din pântec sau chipui mamei. De fiecare dată când râdeţi cu copilul, când vă strâmbaţi sau e atent la o jucărie pe care o zornăiţi, în creierul lui se formează noi conexiuni.

Cum îl puteţi ajuta:

  • Limitaţi timpul pe care îl petreceţi în faţa unui ecran de telefon sau de laptop
  • Puneţi copilul în aşa fel încât să vadă tot ce se petrece. Dacă sună cineva la uşă, e bine să vadă că mama deschide şi intră cineva. În acelaşi timp verbalizaţi: „Iată, a sunat cineva”. Ajutaţi copilul să înţeleagă ce se întâmplă, verbalizaţi fiecare acţiune.

Dezvoltarea emoţională a bebeluşilor. Limbajul.

Gândiţi-vă la primele cuvinte pe care i le-aţi spus copilului când l-aţi ţinut prima dată în braţe. Încercaţi să i le spuneţi din nou, cel mai probabil o veţi face cu o voce exagerată sau veţi pronunţa accentuând vocalele. Ştiinţa a arătat că e important să vorbiţi normal nici prea repede, nici prea lent. Nu contează că bebeluşul nu înţelege nici o vorbă din ce spuneţi. Auzindu-vă mereu va învăţa care e ritmul normal de vorbire şi va înţelege în timp. Va învăţa unde începe şi unde se termină un cuvânt. Undeva între 6 şi 12 luni, creierul învaţă să distingă silabe.

Ce puteţi face:

  • Indicaţi mereu, folosiţi degetul ca să ilustraţi ceea ce spuneţi, copilul va începe să înţeleagă.
  • Limitaţi timpul petrecut în faţa televizorului. „Copiii nu învaţă să vorbească bine de la televizor pentru că nu îl poate întrerupe pe cel ce vorbeşte”, spune Julie Stamm.

Invăţarea relaţiei cauză-efect

Pe măsură ce copiii învaţă limbajul recunoscând modele, el controlează lumea asociind cuvinte cu obiecte. Pe măsură ce i se dezvoltă abilitităţile motorii va ciocni obiecte unele de celelate. Va face experimente şi va arunca repetitiv lingura pe jos. Îşi va da seama că lingura face zgomot pe când o boabă de mazăre nu.

Ce puteţi face:

  • Citiţi de mai multe ori aceeaşi carte dacă aveţi un copil care cere asta, va ştii mereu ce se întâmplă şi va simţi că deţine controlul.
  • Jucaţi-vă împreună cu el, jocul de aruncat obiecte pe jos.
  • Impuneţi limite. Nu trebuie să permiteţi bebeluşului să arunce mâncarea pe jos.

Cum ajutaţi copilul dinainte să se nască

Consumul de acizi graşi de tipul DHA poate ajuta creierul să se dezvolte. IQ-ul copiilor ale căror mame consumaseră în sarcină DHA era mai mare la 4 ani ani ca cel al copiilor cu mame ce nu primiseră astfel de suplimente. Se recomandă cam 300 mg pe zi. Problema este că peştele care conţine DHA este în general contaminat cu mercur, aşa că mai bine luaţi DHA ca supliment.

Jucării ce vă pot fi de ajutor

Jocul este modalitatea de învăţare a copiilor, iar Jill Stamm a identificat 5 tipuri de jucării de care aveţi nevoie

Cărţi. Când îi citiţi copilului nu învaţă doar cuvinte, ci vă aude şi vocea, în plus vă simte şi căldura corpului.

Păpuşi cu texturi diverse – acestea îl ajută pe copii să îşi dezvolte motricitatea fină.

Jucării vizuale – contrastul culorilor puternice îi atrage pe copii. Saltelutele de activităţi sunt foarte bune, o oglindă de plastic e la fel de recomandată, chiar dacă pâna la 9 luni nu îşi dă seamă că în imagine este el.

Jucării pentru imitaţie – există telefoane mobile de jucărie sau bucătarii în miniatură.

Nu în ultimul rând trebuie să aveţi grijă să nu stimulaţi prea mult copilul pentru că asta poate dăuna, spune Linda Gilkerson, specialist în dezvoltarea copilului la Erikson Institute din Chicago (SUA). Oricum copiii se plictisesc la un moment dat şi atunci e cazul să-i oferiţi ceva nou.

Source Link


Continue Reading

Psihologie

10 sfaturi pentru parinti in cresterea copiilor

Ana Voiculescu

Published

on

1. Respecta-ti copilul in toate aspectele vietii sale

Pune-te in locul lui, de ce a facut asta? De ce plange? Poate s-a trezit indispus, asa cum ni se intampla si noua, adultilor. Imbratiseaza-l mai mult.

Daca ai fi tinut intr-o camera sau intr-un spatiu limitat si tu te-ai supara pentru ca nu ai avea libertate de miscare. Respecta faptul ca nu vrea sa manance uneori, si noi avem zile cand nu avem pofta de mancare.

Respecta faptul ca si el are nevoi la fel ca noi. Respectandu-i nevoile il inveti sa respecte la randul lui, oferindu-i un bun exemplu. Fii binevoitor si amabil cu copiii tai, precum si cu altii. Asa invata cel mai bine, daca invata de la altii. Acest respect se poate transmite altor copii, adulti sau fiinte. Daca le aratam copiilor cum trebuie sa le pese de lucrurile din jur, ei invata sa le pese si isi insusesc acest tip de comportament inca de la o varsta frageda.

2. Libertatea miscarii

Da-i spatiu si sansa de a se misca liber. Nu il “incatusa” intr-un spatiu limitat fara a putea sa exploreze mediul sau sa incerce noi posibilitati de miscare. Pe masura ce copilul creste da-i ocazia sa se catere in locuri sigure. Pe masura ce copilul invata sa se miste, cresc posibilitatile de a invata prin explorarea libera a mediului.

3. Libertatea alegerii

Da-i intotdeauna de ales. Asa este cel mai bine cand copilul este mic si are loc o lupta de putere. Da-i doar doua optiuni in cazul lucrurilor ce il implica. Poate servi cina acum sau mai tarziu alaturi de ceilalti, poate purta pantalonii albastri sau rosii cu bluza verde.

4. Invata-l sa fie independent

Da-i ocazia sa faca singur anumite lucruri. Copiii nu trebuie tratati ca fiind mici adulti ce pot face totul singuri, dar cu toate astea nu sunt fiinte umane neajutorate. Simplifica-i sarcinile astfel incat sa poata face intr-adevar anumite lucruri singur. De exemplu, da-i pantaloni elastici pentru a-l incuraja sa se imbrace singur decat sa fie nevoit sa te roage pe tine sa ii tragi fermoarul la blugi. Inca de mic permite-i sa se hraneasca singur, chiar daca face mizerie, ii dai astfel ocazia sa exerseze.

5. Comunicarea

Vorbeste-i intotdeauna corect, cu o voce articulata clar. Denumeste-i obiectele din jur pentru a-i imbogati vocabularul. Vorbindu-i, ii antrenezi comunicarea cu alti adulti precum si capacitatea de a asculta. Fii respectuos cand ii vorbesti. Nu ii comunica doar ce sa faca sau ce sa nu faca, ci poarta mereu conversatii despre cum si-a petrecut ziua.

6. Invata-l prin modelare, nu prin corectare

Nu il critica pe copil pentru a-l invata ca a facut ceva bine sau ca a gresit. Daca a facut o greseala, arata-i cum se procedeaza corect. Nu exagera gravitatea situatiei, fa-l sa realizeze greseala intr-un mod subtil. In limbaj, daca pronunta incorect, repeta ce a spus si apoi pronunta corect. Nu trebuie sa spui ca a gresit, arata-i doar cum ar trebui sa faca.

7. Ofera-i materiale / jucarii simple, din natura

Nu este nevoie de jucarii pretentioase sau sclipitoare ce nu stimuleaza copilul in niciun fel, ci doar il distreaza pentru o perioada scurta de timp. Jucariile trebuie sa-i incurajeze pe copii sa isi foloseasca mainile, sa arunce o minge intr-o cutie sau sa aseze inele intr-o gramada pentru a indeplini o sarcina. Ii poate antrena pe perioade mari de timp intrucat repeta activitatea la nesfarsit. Nu ii lua jucarii ce presupun doar apasarea unui singur buton, si atat. Ofera-i materiale ce il fac pe copil sa se concentreze pentru mai mult de 2 secunde! Televizorul poate ca ii mentine atentia pentru mai mult timp dar nu presupune interactiune / manipulare. Montessori sustinea ca lucrul cu mainile este foarte important in dezvoltarea copilului. Ofera-i jucarii ce presupun manipularea obiectelor.

8. Da dovada de bun simt

Nu e vorba de o mare filozofie in cresterea unui copil; unele lucruri trebuie doar sa implice bun simt, chiar daca unora le lipseste. Ai incredere ca faci ceea ce trebuie, daca simti ca este bine. Majoritatea principiilor Montessori implica doar bun simt si gandire rationala.

9. Rabdarea

Ce il inveti acum pe copil te va ajuta pe termen lung. Nu ceda doar pentru cateva momente de liniste, pentru ca in schimb sa te lovesti de aceeasi problema in fiecare zi. Chiar daca poate dura mai mult sa inveti un copil ceva, atunci cand reuseste, nu mai constituie o problema. La somn, nu-l face pe copil sa devina dependent de tine pentru a-l legana sau mangaia, nu folosi plusuri, e posibil sa dureze pana se va obisnui sa doarma singur dar pe termen lung nu va trebui sa petreci mult timp pentru a-l culca.

10. In cele din urma, iubire si sprijin

Daca faci asta, nu poti da gres cu niciun stil de crestere a copilului pe care il practici! Va fi suficient de bun, tine minte ca nimic nu poate fi perfect iar greselile si esecurile fac parte din procesul de crestere.

Source Link

Continue Reading

Psihologie

Copilul tău este violent, te muşcă sau te trage de păr? Care sunt cauzele şi ce trebuie să faci

Ana Voiculescu

Published

on

Autor: Mirela Dădăcuş

Nu intra in panica. Agresivitatea este un comportament normal pentru copiii cu varste intre 1 si 3 ani, ne spune Ozana Ilie, psiholog la Spitalul “Marie Curie” din Capitala. Potrivit acesteia, parintii nu trebuie sa ras­punda cu violenta la gesturile agresive ale celui mic, pentru ca astfel parintele justifica actul sau, iar copilul gandeste astfel: “daca mama ma trage de par, de ce sa nu fac si eu la fel?”. “A tipa la copil, a-l ameninta ca nu-l mai iubesti sunt atitudini care pot genera efecte negative asupra copilului”, ada­u­ga psihologul Ozana Ilie. Iata cateva dintre cele mai frecvente motive care ii determina pe cei mici sa devina agresivi si cum putem gestiona astfel de situatii.

De ce
Exista doua forme de agresivitate. Directa: copilul trage un pisoi de coada, loveste cu piciorul un catelus, isi zgarie si musca parintii sau camarazii de joaca, sparge jucariile sau le arunca prin casa, rupe paginile cartilor de povesti, ridica mana asupra parintelui… Agresivitatea indirecta poate lua forma unor exigente permanente care ajung sa-l “sufoce pe adult”. De exemplu, copilul tipa ori de cate ori parintele incearca sa-i vorbeasca. “Poate este prea mult spus ca un copil pana in 3 ani este agresiv. Mai degraba, este o furie declansata de anumiti stimuli. Ideea este sa nu reprimam aceasta furie, ci sa o controlam, oferindu-i in acelasi timp alternative la gesturile agresive”, spune psihologul Ozana Ilie. Exista cinci motive principale pentru care cei mici devin agresivi.

Lipsa de atentie din partea parintilor. Un copil care nu vorbeste sau abia incepe sa vorbeasca incearca sa atraga atentia parintilor, uneori prea ocupati pentru a se mai juca cu el, prin gesturi considerate normale pentru varsta lui: loveste, trage, impinge, arunca, musca etc. Faptul ca un astfel de gest este urmat aproape intotdeauna de o reactie il determina pe cel mic sa-l foloseasca ori de cate ori vrea sa fie bagat in seama.

Posesia unei jucarii. Un copil este posesiv cu jucariile lui, dar si cu cele care nu ii apartin. Daca cineva indrazneste sa ii ia jucaria, cel mic devine violent, tipa, i-o smulge din mana si, daca “adversarul” nu cedeaza, ii mai trage si o palma.

Frustrarea. Frecvent, adultii le pot provoca frustrari celor mici prin limi­tarea independentei. Un copil care abia merge, care nu intelege multe lucruri, dar care vrea sa exploreze totul in jurul lui (de exemplu, se urca pe mobila, mazgaleste peretii, trage de cabluri) se simte frustrat, presat sa faca ceea ce ii zice parintele. Adica, exact opusul dorintei lui. Jucariile inutile (un carucior de papusi prea greu pentru a fi impins sau o minge dintr-un material aspru) pot fi si ele un motiv de frustrare pentru copil. Atentie! Prea multa frustrare poate diminua increderea in sine a copilului.

Certurile in familie si agresivitatea de la TV. Chiar daca nu vorbeste, bebelusul este afectat de certurile declansate intre mami si tati. Daca acestea sunt insotite de violenta, cu siguranta, cel mic va retine si va imita acest “mod” de a rezolva problemele. Potrivit psihologilor, copiii agresivi din cauza conflictelor din familie pot fi recunoscuti dupa “agresivitatea desenelor” lor: desene cu animale fioroase, vrajitoare, monstri, in culori inchise (negru, maron). La agresivitatea copiilor contribuie si unele programe TV, jocurile care contin scene violente.


Frica. Inca de la nastere, copilul dezvolta frica de abandon. Copiii care nu se bucura de faptul ca sunt ocrotiti de parinti se simt abandonati, chiar si in situatii in care nu exista vreun pericol. Ei sunt mereu in defensiva, isi imagineaza tot felul de pericole si se obisnuiesc cu ideea ca atacul este cel mai eficient mod de aparare.

Alternative
Copilul trebuie sa invete diferenta intre bine si rau, spune psihologul Ozana Ilie. Este bine daca reusesti sa impiedici o manifestare agresiva, explicandu-i cum ar fi normal sa se comporte in unele situatii: “Daca mami te-a suparat cu ceva, poti merge in camera ta si sa stai acolo. Dar nu iti dau voie sa ma musti sau sa ma tragi de par” sau “Fratele tau mai mic se simte rau, pentru ca tu l-ai batut. Nu trebuia sa te comporti asa cu el”.

Psihologul nostru spune ca atunci cand ii vorbim calm, copilul simte ca ii respectam sentimentele (furia, ura) si va bate in retragere. In acelasi timp, trebuie sa ii oferi ocazia de a-si manifesta impulsurile agresive, fara a pune in pericol pe cineva. A lovi cu batul intr-o toba, a se juca cu apa de la robinet, a alerga prin casa, a sari in pat sunt acti­vitati care il ajuta sa scape de furie. Parintii trebuie sa-l incurajeze pe cel mic sa se controleze si sa-si exprime agresivitatea intr-un mod acceptabil. Controlul asupra propriei persoane se invata prin exemplu: un parinte care se aprinde repede, care tipa si isi agreseaza verbal si fizic copilul trebuie sa se astepte la aceleasi reactii din partea celui mic. Pentru ca atitudinea parinte­lui este oglindita in atitudinea copilului.

Pedeapsa, binevenita
Atunci cand copilul greseste, parintii trebuie sa-i semnaleze comportamentul inadecvat. Parintele va lua atitudine in sensul ca va condamna gestul, si nu copilul. Potrivit psihologului Ozana Ilie, este bine daca reusiti sa-l faceti sa simta greseala si sa in­te­lea­ga ca merita sa fie pedepsit: “Fie­ca­re copil are afinitati pentru diferite obi­e­cte: jucarii, animale din plus, un «pui de perna» etc. Atunci cand greseste poate fi pedepsit prin privarea de obiectul preferat, ii puteti interzice sa se mai uite la televizor, la desene animate sau sa se joace la calculator. Important este sa fiti prompti si consecventi, adica sa asociati pedeapsa cu gestul agresiv, daca este repetat. Convingerea copilului ca greseala prespune pedeapsa il ajuta sa-si stapaneasca impulsurile”, explica psihologul.

SFATUL PSIHOLOGULUI
Copiii care se comporta agresiv sunt, in general, respinsi de cei de aceeasi varsta cu ei si se integreaza cu dificultate in colectivitate. In timp, acest comportament face dificila rezolvarea unor situatii. Iata de ce parintii trebuie sa anihileze sau sa tempereze atitudinile agresive ale copiilor. Pot face acest lucru, de exemplu, prin dirijarea atentiei copilului aflat in pragul unei crize de furie intr-o alta zona de interes. La copiii mici, putem face acest lucru aratandu-le jucaria preferata sau daca ii imbratisam. La copiii mari, adultul trebuie sa intervina ferm, dar calm, si sa-i ofere alte alternative, in functie de personalitatea copilului (dar nu recompense). Este bine daca parintii ii invata pe copii cum sa obtina, civilizat, unele lucruri, dar si cum sa ofere celorlalti copii jucariile personale. Situatiile in care cel mic se poarta civilizat cu cei din jur trebuie incurajate si laudate. Evitati etichetarile de genul “copil rau”, “copil neascultator”. Atunci cand puneti semnul egal intre comportamentul copilului si personalitatea sa, faceti o mare greseala. Daca nu reusiti sa interactionati cu copilul, consilierea psihologica va poate da o mana de ajutor.
Ozana Ilie, psiholog Spitalul de Copii “Marie Curie”, Bucuresti

Source Link

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Cele mai populare

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com