Connect with us

Nasterea

Nasterea activa – Si de ce poate face diferenta acest lucru pentru nasterea ta

Ana Voiculescu

Published

on

Nasterea activa nu este noua. Este un mod pentru a descrie felul in care femeile din intreaga lume se comporta, in mod normal, in timpul travaliului si al sarcinii, de-a lungul istoriei din timpuri imemoriale. Doar acum 300 de ani, in secolul al XVII-lea, in Franta a fost inventat forcepsul si notiunea ca femeia trebuie sa stea intinsa pentru a naste a devenit comuna. Acest lucru a facut ca evenimentele sa poata fi gestionate mai usor de moasa si pentru bebelus, acesta putand fi nascut mult mai usor – un trend care a continuat timp de 3 secole si inca ne bantuie, in ziua de azi.

Acesta a fost startul obstetricii moderne si a dus la unelte sofisticate de asistare a nasterii, de care putem fi recunoscatori, deoarece cu ajutorul lor lumea s-a dezvoltat in acest domeniu. Cu toate acestea, de-a lungul drumului, mama care dadea nastere a devenit fara putere. Nasterea, pentru majoritatea femeilor, a devenit un eveniment medical purtat intr-o clinica.

Persoanele in varsta care aveau abilitati de moasa au fost uitate si au disparut. Pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, majoritatea femeilor au devenit, mai degraba, paciente pasive, decat persoane care dau nastere in mod activ.

Pe la sfarsitul anilor 1970, pregatirea de invatatoare pre-natala, deja avea scopul a fost de a educa femeile pentru nastere naturala. Sperand sa pota gestiona situatia fara medicamente, femeile au invatat tehnici de respiratie si relaxare, dar acestea inca erau pregatite sa intre in travaliu si sa dea nastere in timp ce erau intinse sau semi inclinate, majoritatea dintre ele intr-un mediu medical. In ciuda acestei preparari, majoritatea femeilor au sfarsit sa sufere o multitudine de interventii si o nastere complicata. Intreaga atmosfera din jurul nasterii a fost una de frica si asteptarea generala a fost aceea ca femeia avea nevoie de ajutor pentru a avea acel copil.

De curand s-au facut cercetari asupra felului in care femeile nasc in alte culturi si alte medii. Aceste studii arata cum travaliul si sarcina sunt efectuate in timp ce femeia se afla in picioare, in genunchi sau era ghemuita, si, in general, asistata de prezenta unei alte femei. Acest lucru devine si mai evident si cand ne gandim ca anatomia pelvisului unei femei este creat ideal pentru ca travaliul si nasterea sa fie efectuata intr-o pozitie verticala.

S-a inventat fraza „Nastere Activa” la inceputul anilor 1980, atunci cand primele femei au inceput sa foloseasca pozitii verticale pentru nastere. Este un joc asupra cuvintelor „Gestionarea activa a travaliului”, care sunt folosite pentru a descrie stilul medical al gestionarii nasterii fara a induce travaliul, anestezie epidurala, monitorizare electronica fetala, etc.

„Nasterea activa” a devenit un termen generic si miscarea generala este de a ajunge cat mai aproape de un echilibru cat mai bun intre natura si beneficiile stiintei. Exista o crestere in intelegerea psihologiei nasterii si o transformare treptata a mediului de nastere, fie ca este acasa, fie ca este la un centru sau spital – la acela unde sunt reproduse, intr-un mod mai favorabil, procesele naturale de nastere.

Intr-o „Nastere activa” mama este in controlul corpului ei. Ea se misca si isi schimba pozitia frecvent – ea este cea care da nastere. Acolo unde o nastere este gestionata activ de o alta persoana, toata puterea ii este luata, corpul ei este controlat si ea devine un pacient pasiv. O nastere activa este aceea unde lucrul cel mai important este reprezentat de resursele naturale si instinctuale ale mamei si cel mai putin important este interventia chirurgicala. Este bazata pe principiul Juramantului lui Hipocrate – „Intai sa nu faci nimic”.

Acolo unde este necesar, interventiile medicale pot fi, uneori, adaptate pentru a fi folosite intr-o pozitie verticala, deci, chiar si atunci cand o nastere este dificala si necesita sprijin obstetric, principiile de baza si beneficiile psihologiei de nastere pot fi, inca, de cele mai multe ori, observate pe cat de mult posibil. Obstetricienii sunt acolo pentru a putea ajuta femeile in cazul unor dificultati sau complicatii.

Schimbarea are loc lent si mai este mult timp pana cand nasterea activa devina o optiune reala pentru toate femeile, dar, totusi, au fost facute progrese uimtioare in doar doua decenii, intrucat aceasta miscare a fost fondata in anul 1981. Poate va intrebati unde si ce este “Miscarea de Nastere Activa”? Nu este o institutie sau o organizatie. Este doar un simplu mod de a descrie valul de schimbari care are loc in toata lumea, in timp ce se trezeste constienta si constiinta asupra naturii adevarate a nasterii.

Nimeni nu controleaza “Miscarea Nasterii Active” – nu este o metoda. Este o transformare globala a culturii nasterii si o redescoperire a intelepciunii antice, a principiilor si a simtului realitatii. Puterea din aceasta miscare o detine acea mama care da nastere.

Ai incredere in corpul tau si da nastere in mod activ
Daca ai dori sa dai nastere in mod activ, primul lucru pe care ar trebui sa il stii este acela ca organismul tau este proiectat ideal pentru a da nastere unui copil si stie sa faca acest lucru, in mod inerent. Daca ti se da libertatea si intimitatea in travaliu pentru a iti putea urma instinctele, cel mai probabil vei dori sa iti misti corpul si sa schimbi pozitiile, pentru a te face cat mai confortabila posibil in timpul contractiilor si in timp ce te odihnesti intre ele. La nivelul cel mai practic, o nastere activa implica faptul ca ai libertatea de a folosi pozitii verticale precum a sta in picioare, a merge, a sta in genunchi sau ghemuit.

Recuzite simple, cum ar fi o saltea pe podea, un scaun, un fotoliu, un scaun mic sau o minge pentru nastere te poate ajuta in a sta confortabil in aceste pozitii „eficace din punctul de vedere al gravitatii”.

In aceste zile poti afla ca, de asemeni, s-ar putea ca moasa ta sa te incurajeze sa folosesti aceste recuzite si chiar poate sa le obtina pentru tine. Acest lucru inseamna ca tu esti libera sa fii condusa de propriile intuitii puternice, sa te misti spontan si sa iti ghidezi copilul prin canalul de nastere, in modul cel mai eficient prin miscarile naturale ale tale.

Atunci cand nasterea este activa, esti incurajata sa nu stai in pat in timpul travaliului. De exemplu, ai putea sa incerci sa stai dreapta pe un scaun care este aplecat in fata, sa stai in genunchi pe saltea sau deasupra mingii, sau sa stai in picioare sau sa mergi. Este usor sa iti misti corpul ca raspuns al contractiilor prin a te apleca sau legana sau sa iti misti soldurile.

Alternativ, ai putea sa stai intr-o pozitie confortabila stand jos sau in genunchi, sprijinita de o multime de perne, pentru ca partenerul sau moasa sa iti poata face un masaj pe spate, umeri sau picioare.

Atunci cand corpul este relaxat si liber sa se miste, respiratia ta devine din ce in ce mai adanca si mai spontana. Esti predispusa sa eliberezi un sunet in mod liber pe masura ce te misti, lucru care, de fapt, te-ar ajuta sa iti exprimi si elibera durerea, odata ce aceasta creste si, de asemeni, putand face fata mult mai usor intensitatii senzatiilor din timpul travaliului si in timpul nasterii propriu-zise. Sunele si miscarile pe care le-am descris sunt universale la femeile care dau nastere.

Cum poti beneficia din urma unei nasteri active
Un travaliu mai scurt si mult mai eficient
In timpul travaliului, capul copilului tau se misca incet, in jos, mai adanc in canalul pelvian, pe masura ce reiese din colul uterin dilatat. In aceste pozitii, pelvisul tau se afla in unghiul cel mai bun posibil pentru ca gravitatea sa ajute in acest proces. Mai multe studii au aratat ca este posibil ca acest lucru sa faca travaliul sa dureze mai putin si sa fie mai eficient.

Mai putine dureri
Fiind libera in miscari si in a alege singura pozitiile are, de asemeni, si alte avantaje. Este mai usor pentru uter sa functioneze, deci, prin urmare, contractiile tind sa fie mai putin dureroase fata de pozitia orizontala. Libertatea in miscari, expresia libera a sunetului si inclinarea naturala in fata a uterului ajuta la modificarea durerilor si este probabil ca acestea sa reduca necesitatea unor medicamente analgezice.

Un risc mai mic al traumelor fetale
Exista, de asemeni, un flux sangvin mult mai bun catre placenta atunci cand esti intr-o pozitie verticala si respiri adanc, pentru ca bebelusul sa primeasca indeajuns de mult oxigen, si exista, totodata, un risc mai mic sa se dezvolte traume ale fatului. Nu are loc o compresie a vaselor de sange interne asa cum ar fi daca te afli, pentru o perioada lunga, pe spate sau intr-o pozitie semi-inclinata. Semnele ca indica prezenta unor traume fetale sunt o cauza comuna pentru cezariana, pentru folosirea forcepsului sau a ventuzelor, acestea fiind folosite pentru a grabi procesul de nastere. Fluxul sangvin catre placenta si copil este optim in pozitii verticale.

O metoda mai puternica si mai usoara de a impinge
In cel de-al doilea stagiu al travaliului, atunci cand esti pregatita sa nasti, alegand o pozitie verticala, cum ar fi in genunchi sau ghemuita (cu asistenta) te va ajuta sa iti folosesti energia in cel mai bun mod, in timp ce impingi. Este mult mai eficace si puternic sa impingi cu ajutorul gravitatii, iar rotatia si cobararea capului copilului are loc mai usor.

Nu este nici o pozitie ideala pentru a da nastere si acest lucru variaza de o femeie la alta. Poti folosi mai multe pozitii verticale in timpul acestei faze de nastere si poti da nastere in oricare dintre ele.

Pozitia orizonatala este pe departe cea mai putin avantajoasa – lucrand impotriva gravatiei si reducand spatiul din pelvis. Atunci cand te afli intr-o pozitie verticala, articulatii pelviene nu sunt constranse, asa cum ar fi intr-o pozitie orizontala, iar acest lucru permite un numar de miscari si expansiuni ale diametrului pelvian, pentru ca forma interioara a pelvisului sa se acomodeze cu capul copilului, oferind spatiul maxim posibil, pe masura ce acesta coboara in timpul travaliului. In stagiile finale, peretele din spate al pelvisului (sacrum si coccis) este liber sa se miste in spate, marind, astfel, diametrul pelvisului, pentru a face indeajuns de mult spatiu pentru ca bebelusul sa poata iesi.

Source Link

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nasterea

Nașteri naturale versus nașteri prin cezariană. Un ginecolog explică diferențele

Ana Voiculescu

Published

on

Autor: Theodora Fințescu

În România, spre deosebire de alte state, mamele pot opta fie pentru nașteri naturale, fie pentru nașteri prin cezariană. Deși, teoretic, nașterile prin cezariană sunt necesare exclusiv în cazurile în care femeile sau copiii au anumite probleme de sănătate ori dacă travaliul nu decurge așa cum trebuie, în foarte multe maternități nașterile naturale reprezintă excepția.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca doar 10% din totalul nașterilor să fie cezariene, iar în România mai mult de jumătate se desfășoară în acest fel. Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, spune că o sarcină care a decurs normal în timpul celor nouă luni, timp în care viitoarea mamă nu a avut niciun fel de problemă medicală, nu trebuie să conducă spre decizia de naștere prin operație cezariană. Corpul femeii este pregătit, prin firescul și natura lucrurilor, să aducă pe lume fătul pe cale vaginală, tocmai de aceea, o viitoare mămică ar fi bine să știe care sunt avantajele și dezavantajele ambelor opțiuni, dar și care sunt condițiile excepționale în care medicul va lua în considerare cezariana ca singura opțiune de a naște.

Riscurile nașterii prin cezariană

Fiind o intervenție chirurgicală, cezariana prezintă câteva riscuri atât pentru mamă, cât și pentru copil. Pentru acesta din urmă, poate cel mai important este faptul că nu va beneficia de avantajele din punct de vedere imunologic față de un copil născut pe cale naturală și nu va putea fi hrănit la sân decât după 24-48 de ore de la momentul nașterii.

Pentru mamă, cele mai importante riscuri după o intervenție de cezariană sunt:

  • apariția infecțiilor uterine și a leziunilor chirurgicale,
  • pierderi importante de sânge,
  • teamă și dificultăți la urinare,
  • complicații genitale,
  • complicații pulmonare,
  • complicații cardiace.
  • Trebuie amintite, de asemenea, posibilele dureri de cap după anestezie, senzațiile de greață (cu sau fără vărsături), senzațiile de balonare, dureri abdominale severe, constipație.
  • De asemenea, timpul de recuperare după o cezariană este mai îndelungat față de cel după o naștere naturală. În cazul nașterii prin cezariană, primele 48 de ore sunt dificile, cele mai multe dintre lăuze apelând la ajutorul calmantelor. Recuperarea parțială durează între 2 și 4 săptămâni, iar despre recuperarea totală se poate vorbi la două luni de la momentul intervenției chirurgicale.

Când este necesară nașterea prin cezariană

Există cazuri în care medicul recomandă efectuarea operației de cezariană, iar viitoarea mamă, oricât era de dornică să nască natural, trebuie să accepte această decizie. În primul rând, medicul face o astfel de recomandare atunci când se constată suferință fetală, iar starea mamei se deteriorează brusc. Alte cazuri medicale speciale în care mai este recomandată această intervenție sunt:

Avantajele unei nașteri naturale

Cele mai importante avantaje ale nașterii pe cale vaginală sunt:

  • recuperarea foarte rapidă – femeia se poate da jos din pat la câteva ore de la momentul nașterii,
  • alăptarea imediată a copilului
  • durerile de mai mică intensitate.
  • După nașterea vaginală, riscul de complicații, cum sunt sângerările și infecțiile, este mai scăzut în comparație cu cezariana.
  • Ceea ce poate fi un avantaj al cezarienei, poate fi un dezavantaj pentru nașterea naturală: intervalul de timp în care se desfășoară cele două opțiuni. Dacă în cazul cezarienei, nașterea are loc în câteva minute, în cazul unei nașteri pe cale vaginală aceasta poate dura și 12 – 14 ore, travaliul și durerile resimțite fiind greu de suportat de unele gravide.

Riscurile unei nașteri naturale

  • Travaliul prelungit (peste 20 de ore la prima naștere și peste 14 ore la cea de-a doua), care poate duce la epuizarea mamei
  • Durerile travaliului
  • Riscul de ruptură a țesutului din zona perineului, care poate duce la incontinență urinară
  • Durerile epiziotomiei
  • Criza hemoroidală
  • Dacă mama are o infecție, bebelușul o poate lua pe traseul parcurs spre naștere
  • În cazul în care se impune folosirea forcepsului, pot apărea probleme neurologice sau fracturi de oase

Dacă ți s-a părut util acest articol despre nașteri naturale versus nașteri prin cezariană, îți recomandăm să citești și:

Source Link

Continue Reading

Nasterea

Ce fac atunci cand mi se „rupe apa” mai devreme?

Ana Voiculescu

Published

on

In timpul sarcinii, copilul tau este protejat si captusit in interiorul uterului tau, intr-un sac de membrane umplut cu lichid amniotic. Daca sacul se rupe, atunci lichidul iese afara prin colul uterin si vagin. Acest proces este stiut ca fiind „ruperea apei”. Este numit ruptura brusca a membranelor.

Apa se rupe la majoritatea femeilor spre sfarsitul primului stagiu de travaliu. La aproximativ 1 din 10 femei apa se rupe la sfarsitul sarcinii dar inainte ca travaliul sa inceapa (membranele se rup inainte de termen si inainte ca travaliul sa inceapa sau PROM). La aproximativ 2% dintre femeile insarcinate, apa se rupe inainte ca ele sa ajunga in cea de-a 37-a saptamana de sarcina (PPROM).

Daca apa se rupe inainte ca tu sa intri in travaliu, nu te panica. Pune un absorbant pentru protectie. Acesta te va ajuta sa observi mai usor culoarea lichidului. Lichidul este aproape transparent, cu o tenta de galben, si este posibil sa fie putin patat cu sange.

Poate varia cantitatea de lichid pe care o poti pierde. Aceasta poate varia de la o prelingere mica pana la o izbucnire a unei cantitati mai mari. Poate fi un soc daca apa iese tasnind intr-o cantitate mare. Spre sfarsitul sarcinii, pot fi aproximativ 800 de mililitri de lichid.

Daca este o cantitate mare de lichid, un absorbant nu va face fata si va trebui sa folosesti un prosop. Acesta este mult mai practic, in special daca trebuie sa mergi cu masina catre spital. Totusi, vei vrea cu siguranta sa protejezi si scaunul masinii cu o folie de plastic.

Daca se prelinge o cantitate mica, din cand in cand, este important sa fii sigura ca nu e urina, acest lucru intamplandu-se spre sfarsitul sarcinii. (In experienta mea majoritatea femeilor stiu diferenta!)

Este important ca, indiferent de stagiul in care te afli in sarcina atunci cand ti se rupe apa, trebuie sa fii vazuta imediat de un doctor pentru o evaluare (chiar daca nu ai contractii). Odata ce s-a rupt apa a scazut si protectia ta impotriva infectiilor, care cateodata pot urca din vagin spre uter.

Unele spitale te vor admite la sectia de nastere, in timp ce altele te vor duce la o clinica prenatala sau o unitate de evaluare prenatala. Daca planuiesti sa ai o nastere acasa, sa iti suni moasa si ea va veni pentru a te ajuta.

Odata ce ai fost examinata si te afli minim in cea de-a 37-a saptamana de sarcina, poti sa alegi sa ti se induca fortat travaliul, de obicei dupa 24 de ore dupa ce s-a rupt apa sau sa astepti sa vezi daca intri singura in travaliu dupa 24 de ore. Aproape 9 din 10 femei, care sunt minim in cea de-a 37-a saptamana de sarcina, dau nastere in mod natural dupa maxim 48 de ore dupa ce li s-a rupt apa. Daca esti intre cea de-a 34-a si cea de-a 37-a saptamana de sarcina, ai posibilitatea de a fi indus fortat travaliul sau sa asptepti sa vezi daca intri singura.

Daca ai fost testata pozitiva asupra streptococului de grupa B in timpul sarcinii, situatia este putin diferita. Este un risc sa dezvolti o infectie a bacteriei daca a fost o diferenta mare intre momentul cand ti s-a rupt apa si ai intrat in travaliu. Deci, in acest caz, vei fi indusa fortat in travaliu cat mai curand posibil.

Daca totul merge conform planului, ar trebui sa fii libera sa mergi acasa oricand doresti. O abordare de „asteptam si vedem” poarta un mic risc de a dezvolta o infectie (aproximativ 1% dintre femeile carora li s-au rupt apa fata de 0,5% dintre celelalte femei). Intre timp, este sigur pentru tine si copil sa aveti o baie sau un dus. Nu trebuie sa intretii raporturi sexuale odata ce ti s-a rupt apa, deoarece aceasta mareste riscul de a dezvolta o infectie.

Va trebui:

  • sa fie verificate bataile inimii copilului si circulatia de o moasa sau de un doctor, odata la 24 de ore, pana cand intri in travaliu singura sau iti este indus
  • sa iti fie verificata temperatura odata la 4 ore in timp ce este treaza, pentru a vedea daca dezvolti o febra
  • sa verifici schimbari in mirosul si culorii lichidului amniotic, lucru ce poate indica o infectie
  • sa verifici daca bebelusul tau se misca ca de obicei

Daca ai orice semn de infectie sau febra (cum ar fi frisoane sau hiperemie faciala) sau ai observat o micsorare in miscarile copilului, vorbeste cu doctorul tau imediat. Daca o infectie este diagnosticata vei avea nevoie de antibiotice administrate intravenos si sa fii indusa in travaliu imediat.

Daca nu ai semnele unei infectii dar apa s-a rupt de mai mult de 24 de ore, iti va fi recomandata nasterea intr-un spital. Acest lucru se intampla deoarece este posibil sa fie nevoie ca bebelusul tau sa fie transferat la grija neonatala. Va trebui sa stai in spital minim 12 ore dupa nastere, deoarece copilul tau trebuie sa fie verificat de semne ce pot indica o infectie si vei fi rugata sa iti contactezi doctorul sau moasa imediat daca ai vreo legata de starea copilului tau in primele 5 zile.

Cu cat distanta intre ruperea apei si nasterea copilului este mai mare, cu atat creste si riscul. Daca nu ai semne ce indica o infectie dar apa s-a rupt de mai mult de 48 de ore, trebuie sa te gandesti serios la ceea ce vei face. Doctorul va discuta cu tine despre posibilitatea de a iti induce fortat travaliu sau daca vei mai continua sa astepti.

Source Link

Continue Reading

Nasterea

Sanii dupa nastere si alaptarea

Ana Voiculescu

Published

on

Prin ce transformari vor trece sanii dupa nastere si alaptare?

In timpul sarcinii femeia va trece prin multe transformari si nici sanii nu vor fi ocoliti. Dupa nastere, sanii vor fi destul de moi, si vor contine doar putin colostru. Aceste este primul lapte, gras si plin de anticorpi, care va proteja nou nascutul de infectii.

Dupa cateva zile precum si in continuare pe parcursul sarcinii, acestia se vor mari in volum, pregatindu-se pentru alaptat. Sanii vor deveni tari, vor fi mai plini, mai grei si nu in ultimul rand si mai sensibili.

La inceput, sfarcurile vor fi foarte sensibile, iar primele 10 pana la 20 de secunde ale fiecarui alaptat vor fi neplacute. Aceasta senzatie trebuie sa dispara dupa aproximatic 15 zile. Daca nu, incercati sa vedeti daca aveti o pozitie corecta pentru alaptat. Incercati sa obtineti ajutorul unei asistente sau al doctorului pediatru.

Este foarte posibil ca din cauza suptului des si cu putere al bebelusului sa va apara si rani pe sani, acestea facand ca alaptarea sa devina o povara. Nu veti mai suporta nici cea mai mica atingere din cauza ranilor.

In acest sens, una dintre variantele posibile pentru a va proteja sanii si totodata pentru a putea alapta in continuare, este protejarea sanilor cu aparatoare pentru sani din silicon. Astfel, gurita copilului nu va mai veni in contact direct cu sanii, iar acestia vor putea sa se refaca, fara sa fiti nevoite sa intrerupeti alaptarea.

Puteti sa observati de asemenea o inchidere la culoare a aureolelor, lucru perfect normal, datorat hormonilor ce controleaza pielea.

Veti observa in special ca atunci cand se apropie ora la care alaptati, sanii devin mai tari, mai plini, sunt mai durerosi, iar daca nu alaptati este posibil chiar sa aveti scurgeri de lapte. In acest sens este recomandat sa folositi tampoanele pentru sani, special create in acest sens. Imediat dupa ce alaptati, daca ati pus copilul la ambii sani, veti observa o reducere in volum a sanilor, o scadere a presiunii, o usurare. Acest lucru va dura pana aproape de urmatoarea ora de alaptat.

Dupa ce incetati alaptarea, sanii revin la normal, de obicei la dimensiunile dinainte de sarcina. In unele cazuri ei pot deveni lasati, lipsiti de fermitate, si pot prezenta chiar vergeturi. Pentru a diminua cat mai mult aceste urme ale sarcinii si alaptarii, trebuie sa va ingrijiti foarte bine sanii pe toata perioada sarcinii, dar si a alaptarii.

Este foarte important sa purtati sutien pe tot parcursul sarcinii si mai ales al alaptarii, pentru a ajuta muschii sa sustina sanii si astfel sa nu se lase prea mult. Trebuie sa va alegeti cu grija sutienul, astfel incat sa va simtiti comfortabil, sa nu fie nici prea stramt, sa nu va preseze sanii, bretelele sa fie mai late pentru o sustinere mai buna. Puteti sa optati pentru sutienele speciale pentru gravide, din bumbac, cu deschidere pentru acces rapid si o alaptare facila.

Puteti incerca si dusuri alternative – rece – cald – pentru a avea o piele mai ferma.

Pentru a evita pe cat posibil aparitia vergeturilor, trebuie sa folositi creme contra vergeturilor si creme hidratante pentru a mentine pielea elastica. Trebuie sa evitati zona sfarcurilor pentru ca bebelusul sa nu vina in contact cu crema respectiva. Dupa alaptat puteti sa dati de asemenea cu putin lapte din san pe sfarc, pentru a evita ragadele.

In concluzie, sarcina atrage dupa sine multe transformari, sanii nu vor fi nici ei ocoliti, trebuie insa sa fiti pregatite, informate si sa faceti tot ceea ce depinde de voi pentru a va pastra pe cat posibil sanii dinainte de sarcina.

Source Link

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Cele mai populare

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com