Cum se schimbă viața familiei când, la 6 ani, brusc, copilul nu mai merge și nu mai vorbește

Martha Denisa — Thu, 29 Oct 2020 14:56:49 +0000

Antonia este o fetiță de 10 ani, elevă în clasa a IV-a, diagnosticată la 8 ani cu distonie musculară, numită și ”boala corpului care nu te mai ascultă”. Afecțiunea ei a apărut subit, la 6 ani, iar la 9 ani ajunsese să se deplaseze prin casă doar târându-se. Din fetița care patina, se urca în copaci și turuia toată ziua, Antonia a devenit un copil care nu se putea ridica din bancă pentru a merge la…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

Naștere cu anestezie totală. ”După un schimb de replici cu asistenta, mi-a crescut brusc tensiunea”

Gabriela Petrescu — Fri, 10 Jan 2020 09:04:22 +0000

Aceasta ar fi putut fi amintirea frumoasă a unei nașteri dacă nu ar fi existat un incident între mămică și o asistentă.
Cititoarea noastră Mădălina Rotaru ne-a scris o poveste emoționantă de naștere cu anestezie totală, care a fost umbrită exclusiv de atitudinea asistentei care a asistat-o pe mămică înainte de anestezie. Redăm mai jos povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de mămică.
„M-am hotărât cu greu sa scriu despre povestea nașterii fetiței mele. Am ales să o fac azi, după ce am citit încă o poveste de naștere care m-a revoltat din cauza lipsei calității umane a unor persoane care fac parte din sistemul medical.
Nu știu de ce în acest sector al Obstreticii și Ginecologiei lucrează și unele persoane lipsite de orice formă de bunătate și as spune chiar și de educație în unele cazuri. Povestea mea nu este una cu atât de multe peripeții pentru că am avut noroc de un medic extraordinar, recomandat de o prietenă bună, însă este una plină de emoții.
Trandafirii au înflorit exact în acea dimineață
Așadar, e ora 6 dimineața, 10 Mai 2018. Nu pot spune că am dormit în noaptea care a precedat această zi, însă nu mai apucasem să dorm liniștită de vreo două luni, așa că nu eram surprinsă de încă o noapte nedormită.
M-am pregătit sa plec la Maternitate. M-am uitat la cei câțiva trandafiri care se încăpățânaseră să înflorească exact în dimineața asta, ca să o întâmpine parcă pe fiica mea, care urma să vină pe lume; am admirat cerul așa cum era el în dimineața încă rece de mai; am făcut încă o verificare a e-mailurilor și m-am asigurat că totul era cât de cât în ordine la birou; am dat mesaj mamei mele.
Documentează-te ca să știi cum să te descurci când devii mamă. Îți recomandăm ”Ghidul pentru alăptare”, ”Cartea Bebelușului” și ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușului”.
Naștere cu anestezie totală: m-am machiat, m-am îmbrăcat frumos și am plecat spre spital
Mi-era frică de operație, pentru că am ales cezariana, dar, totodată, eram nerăbdătoare să îmi cunosc puiul. Am fost un pic deranjată de faptul că protocolul medical nu îți permite să bei cafea în ziua intervenției, dar am trecut peste acest detaliu. M-am îmbrăcat frumos, într-o rochiță veselă (galbenă), mi-am aranjat părul și m-am machiat.
Intenționam să port și tocuri în drum spre maternitate, dar, oricât de puternică aș fi fost, totuși, sarcina și semnele ei nu mi-au permis acest lux; de fapt, era mai mult o glumă a mea, cu prietena și cu soțul meu.
Am aruncat încă o privire către fotografia bunicii mele și, apoi, cu inima cât un purice, am plecat la spital. Pe drum, soțul meu a încercat să destindă atmosfera, dar, sincer, nu auzeam ce spune. Eram speriată, stresată, nerăbdătoare. Toate combinate într-o senzație de frig, în timp ce fetița mea stătea liniștită în pântece.
Naștere cu anestezie generală: mi-a venit să plesnesc asistenta
La Maternitate, formalitățile au durat foarte puțin, iar minunatul meu doctor a apărut cu zâmbetul pe față și a decis să mă opereze pe mine prima, deși eram programată în jurul orei 12:30.
Bună strategie a avut medicul, pentru că am fost luată repede și nu am mai avut timp să îmi fac și mai multe griji. Totul ar fi fost minunat dacă în sala de nașteri nu as fi întâlnit o asistentă al cărei nume regret că nu l-am reținut, care a încercat să aibă un comportament urât cu mine, pe modelul celor descrise de mămicile care au fost traumatizate la spitalele de stat.
Aceasta asistentă a vorbit apăsat în timp ce eu așteptam pe masa de operație și mi-a spus să stau aplecată, cu mâinile între genunchi, “ca să facem anestezia”. Am întrebat ce fel de anestezie și a fost atât de deranjată să îmi spună “epidurala, dragă” încât mi-a venit să o plesnesc, pentru că eu aveam trecut în toate fișele “anestezie generală”.
Am cerut să vină de urgență medicul
Deși pare super banal ce vă povestesc, aceste schimburi de replici cu această asistentă au determinat o creștere bruscă a tensiunii mele arteriale, aspect ce a avut efecte și in zilele următoare din cauza fluctuațiilor de tensiune.
Pentru aceste vorbe aruncate de o asistenta nepregătită și care nu a citit fisa pacientului înainte de a intra in sala de operație, momentul nașterii fetiței mele a fost umbrit de panica și plânsetul meu. Am cerut să vină de urgență medicul meu, care știa despre ce e vorba, și care își făcuse timp să citească fișa medicală, spre deosebire de asistenta malițioasă.
Documentează-te ca să știi cum să te descurci când devii mamă. Îți recomandăm ”Ghidul pentru alăptare”, ”Cartea Bebelușului” și ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușului”.
Mi-am iubit fetița imediat
La 10:13, fetița mea a venit pe lume, iar eu aveam să o cunosc 2 ore mai târziu, când efectul anesteziei a trecut.
M-am trezit cu senzația de frig, dar asistentele de la terapie intensivă m-au ajutat să trec peste orice stare.
Când am deschis ochii, prima grijă era să văd fata și a doua era să văd dacă am rămas cu “un balon de burtă”, însă, când am văzut că abdomenul era aproape plat, mi-am spus că de acum toate vor merge strună, mai ales că fetița mea era sănătoasă.
O asistentă a adus două fetițe să fie văzute de mamele lor. Una era a mea.
Sentimentul a fost de maximă exaltare. Una din fetițele de acolo era a mea. Asistenta mi-a pus fetița în brațe. Eram în al nouălea cer. Îmi venea să o pup, să o miros, să o simt așa lipită de mine. Era cuminte. Nu plângea. Abia a doua zi a deschis ochișorii. Am iubit-o imediat. Am divinizat-o de atunci.
Mi-era frică să o alăptez, dar consultantul în alăptare mi-a explicat ce și cum să fac. Ne-am înțeles. I-am spus poezii în salon. M-am pierdut în ochișorii ei mici. Era a mea. Devenisem mama. Aveam și eu Mărul meu, Roza mea, Suflețelul meu, Mara mea”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere cu anestezie totală, îți recomandăm să citești și:

Source link

brusc – infoMama

Cum se schimbă viața familiei când, la 6 ani, brusc, copilul nu mai merge și nu mai vorbește

Naștere cu anestezie totală. ”După un schimb de replici cu asistenta, mi-a crescut brusc tensiunea”