Ce poate fi mai frumos decât să simți mișcările fătului în burtică în lunile de sarcină? Deși, în majoritatea timpului, nimănui nu-i place să fie un sac de box, când vine vorba despre copilul care crește în corpul tău, loviturile sunt, de fapt, o bucurie. În plus, spun experții, este sănătos și pentru viitorul tău copil să facă mișcare încă din perioada intrauterină. Iată cum pot fi stimulate mișcările…
]]>După două FIV-uri eșuate și traumatizante în 2019, Ioana a renunțat la ideea de a mai fi vreodată mamă. Dar Dumnezeu a avut alte planuri… N-a fost ușor. A fost nevoie de peste 300 de injecții în burtă. De teste dureroase. Dar totul s-a terminat cu o victorie. Victoria unui mame împotriva infertilității. „Numele cu care mi-am botezat copila este simbolic. Semnifică sfârșitul luptei cu infertilitatea. Victoria. Victoria…
]]>Mădălina L. ne-a scris o poveste impresionantă, despre o sarcină surpriză, despre care ea a aflat cu scurt timp înainte de a naște. Pentru că fetița nu era întoarsă, ea a născut prin cezariană, la o clinică din Bistrița, iar recuperarea a fost anevoioasă. Redăm povestea despre această sarcină surpriză așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am încercat de nenumărate ori să îmi scriu povestea, o poveste…
Au fost odată, ca niciodată în istorie, două surori: România educată și România needucată, ieșite din același tată (Statul român) și aceeași mamă (Educația), dar nu știu cum s-a făcut de, ajunse la vârsta adolescenței, au luat-o pe căi diferite. Aceasta nu este o poveste care să ne culce pe-o ureche încă vreo 30 de ani, ci una care să ne trezească la o realitate pe care, dacă vrem, o putem îndrepta.
Statul…
Cititoarea noastră Raluca Pavel ne-a trimis o poveste de naștere în Baia Mare, unde, în plină pandemie, a venit pe lume fetița ei. Raluca a fost încântată de atitudinea moașelor, dar a rămas dezamăgită de lipsa apei calde la duș și a sprijinului pentru alăptarea nou născutului. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Sunt Pavel Raluca și în…
]]>
Aceasta este povestea tragică a unui copil asfixiat în burtă, scrisă chiar de mama lui. Pentru a-l scuti de o viață de chin, părinții au fost de acord ca el să fie deconectat de la aparate, iar ulterior au decis să-l incinereze pentru a avea în permanență alături o părticică din fiul lor. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Locuiesc în Spania, am 29 de ani si am avut darul de a fi… ]]>
”Locuiesc în Spania, am 29 de ani si am avut darul de a fi… ]]>
Copilul s-a născut cu un retard sever de creștere, cântărind la naștere mai puțin de 1 kg.
Cititoarea noastră ne-a trimis o poveste de naștere tragică la Spitalul Polizu din Capitală. Băiețelul ei s-a născut prematur, iar după trei săptămâni a pierdut lupta cu viața. Mămica a ieșit din spital cu o mare traumă. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de ea:
”Experiența mea cu privire la naștere a fost una tristă. Am ajuns de urgență la Spitalul Polizu din București, deoarece doctorul care îmi superviza sarcina mi-a recomandat să fac o amniocenteză, deși eu aveam 30 de săptămâni.
Știind ce s-ar putea întampla dacă accept să fac această analiză la o vârstă gestațională înaintată, am zis NU. De teamă! La scurt timp (mai exact 3 zile) după internare, am fost
anunțată pe grabă că gata, bebe trebuie scos. Panica deja era în tot corpul meu, simțeam cum se agită tot. Am ajuns în sala de pretravaliu la ora 16, pregatită cu borsetuța plină de bani și alte indispensabile, cum ar fi: servețele umede (la curățare nu aveau doamnele asistente, mă întrebau pe mine dacă am), absorbante și chilot de unică
folosință.
La ATI am așteptat 8 ore
Am stat 6 ore în sala de pretravaliu, 6 ore în care tot veneau să îmi spună că vin cazuri foarte grave și că imediat urmez și eu. În sfârșit, la scurt timp, vine o moașă și îmi zic ”gata, mă ia și se termina tot”. De unde…m-au transferat la un etaj mai jos, la ATI, unde am mai așteptat vreo 8 ore.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Voi vă dați seama ce înseamnă să aștepți atâtea ore în condițiile în care ți se spune că bebe al tău mai are puțin și moare în tine dacă nu este scos imediat? Abia la 1.45 dimineața m-au operat. Nu înainte să dau șpagă la medicul anestezist, mi s-a spus anterior să am grijă că altfel cine știe ce se întâmplă (bârfe de salon).
M-au operat, nu am avut voie să îmi văd copilul imediat, iar soțul a trebuit să aștepte ore în șir, ore fără vreun răspuns concret. Îi spuneau mereu că în 30 de minute intru, sigur că nu se întâmpla. Și când s-a terminat toată nebunia, banii îi dădusem peste
tot, atenții (în stânga și în dreapta, că altfel nu aveau grijă de tine și nici de copil).
Copilul avea șanse la viață
Am plecat acasă după 3 săptămâni, fără copil, cu o tăietură pe burtă și cu o viață distrusă. Timp de 3 săptămâni, copilașul a stat la Terapie Intensivă Neonatală. Deși era un caz aparte, se purtau cu el ca și cum nu ar fi. S-a născut cu 960 de grame, cu o severă restricție de creștere. Șansele mari de supraviețuire au crescut abia după ce s-a născut. Medicii au observat că nu este atât de grav cum se așteptau. Era doar
micuț, fără alte probleme.
Ce m-a îngrijorat pe mine de fapt era grija asistentelor și a medicilor. Îl vizitam de 2 ori pe zi și știam clar când cineva avea grijă de el (spălat, schimbat și toate cele), lucru care nu se întâmpla foarte des. Iar pe medici dacă îi întrebam de starea bebelușului se fâstâceau și spuneau că nu sunt ei în măsură să răspundă. Dar cine???
Plângea după mămica lui
Când ești acolo, totul se întâmplă foarte repede și nu ai timp să gândești. Ești ca un zoombie și te uiți doar în gura medicilor. Crezând că este extrem de puternic, medicii au
luat decizia de a-l detuba, deși nu era pregătit. Moment în care starea lui s-a deteriorat treptat. Ultima lui săptămână de viață a fost plină de transfuzii și de medicamente, deoarece nu reușeau să îl stabilizeze. Plângea în continuu, plângea după mămica lui…
Ultimele 3 zile l-am văzut doar sedat, pe motiv că plângea… Dintr-un spital de stat, riști să pleci cu o mare nevoie de un psihiatru!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!