De ce nu faci al doilea copil? E întrebarea care-mi zornăie în urechi de mulți ani. Culmea e că și acum, la 43 de de ani ai mei, tot se mai găsește câte unul să mă sfătuiască că „mai e timp, gândește-te bine, cui îl lași pe David după ce mori?” De câte ori mă întreabă cineva asta, se redeschide o rană pe care timpul n-a reușit să o închidă.
Întotdeauna mi-am dorit să am 3 copii, așa cum am crescut și eu…
Planul mămicii a fost să nască natural, în apă, însă în cele din urmă copilașul a trebuit să fie scos cu forcepsul.
Cititoarea noastră Corina Dragu ne-a trimis o poveste de naștere în Birmingham, Marea Britanie, unde a venit pe lume băiețelul ei, prin operație de cezariană. Travaliul a fost lung și epuizant, însă mămica a uitat de toată durerea în momentul în care și-a luat pentru prima dată…
Cititoarea noastră Sabina Niculcea ne-a scris două povești de naștere în Irlanda, țară în care locuiește de 5 ani, și unde au venit pe lumii ambii ei copii. Cel mic s-a născut prematur, iar în momentul redactării poveștii el se afla încă în incubator. Redăm mai jos poveștile de naștere în Irlanda, așa cum au fost scrise de Sabina:
”Vă urmăresc de ceva timp poveștile și mi-am făcut curaj să le scriu și eu pe ale mele. Da, sunt 2, deoarece am doi băieți. O să încep cu istoria despre David.
Deja aveam 39 de săptămâni de sarcină și David al meu nu voia să vină pe lume. Aveam toate lucrurile pregătite:hăinuțe, scaun de mașină, sterilizator etc, am fost și la salon (gândindu-mă că poate vrea să fac o schimbare), dar nimic. Nu exista niciun semn că ar vrea să vină pe lume. A început să mă îngrijoreze faptul că nu nasc și că există posibilitatea să îmi facă cezariană sau să-mi inducă sarcina. La 41 de săptămâni am fost programată pentru ceea ce îmi era frică, sarcina indusă.
Simțeam că acolo îmi este sfârșitul
Ajunsă la maternitate împreună cu soțul meu, mi s-au făcut toate formalitățile de internare și a început procedura pentru inducere. Toată treaba a început pe la ora 10:00, în data de 30.06.2018. Pentru cine nu știe, inducerea se face în 3 trepte, în urma cărora începe travaliul.
Au început contracțiile, care nu erau foarte dureroase, iar în tot acest timp bebele era monitorizat de un aparat aplicat pe burtică la mine. A 3-a treaptă a inducerii este ruperea apei. Mi-au rupt apa în jurul orei 9:00, pe data de 1.07. Atunci au început durerile insuportabile. Timp de 4 ore am simțit ca acolo îmi este sfârșitul și nu voi apuca să îmi vad copilul.
Naștere în Irlanda. Medicii nu au știut cât e de mare copilul
Teoretic, după ruperea apei durează cam 2 ore până poți opta pentru epidurală. Am cerut acest lucru cu câteva luni înainte (deci ei trebuiau să fie pregătiți), dar cu scuzele că nu sunt paturi disponibile nu s-a putut întâmpla acest lucru decât după 4 ore de chin și disperarea soțului, care nu știa ce să-mi facă, si multe rugăminți de a face ceva.
Într-un târziu, am fost dusă în sala de nașteri, unde, la 13:30, mi s-a făcut epidurala, iar în 20 minute nu am mai simțit nicio durere. Simțeam nevoia ca după 27 de ore de travaliu să dorm. Am dormit până la ora 18:00, când am fost trezită să mi se explice ce urmează.
Din cauza epiduralei nu simțeam dacă și când e nevoie să împing, de aceea mă monitorizau în permanență pentru a-mi vedea contracțiile. Într-un sfârșit, am născut la ora 20:30. Surprinderea tuturor a fost că băiatul meu cântarea 4.301 kg, iar medicii nu au știut acest lucru înainte de naștere. Probabil asta a amânat venirea pe lume a lui David.
Mulțumim Lui Dumnezeu pentru că este sănătos și voinic!
O altă sarcină la un an distanță
Povestea Învingătorului a început la un an de la nașterea lui David. Am rămas însărcinată imediat, din dorința de a crește copiii împreună. Totul bine și frumos până în săptămâna a 10-a de sarcină, când mi s-a descoperit un hematom în partea de jos a placentei. Acest lucru a îngreunat sarcina mea, care devenea din ce în ce mai riscantă.
Am trecut prin multe până la 25 de săptămâni și 5 zile. Nimic nu prevedea pe atunci că ar putea veni pe lume mai repede. Cu toate că știam că e posibil să nasc cu câteva săptămâni înainte din cauza problemelor, nu am apucat să mă pregătesc cu absolut nimic pentru Învingător.
Contracții puternice din 4 în 4 minute
În data de 29.12.19, seara, m-au luat durerile de burtă, sângerările (care au tot fost de la 10 săptămâni până atunci, dureri de cap, picioare etc). O mulțime de dureri în corpul meu, nu îmi dădeam seama care e mai puternică. Am stat în pat cu contracții din 4 în 4 minute până în data de 31.12, ora 20:30, când m-am hotărât să chem Salvarea.
Odată venita Salvarea, durerile parcă erau mai mari. M-au stabilizat și am plecat spre spital. Soțul și copilul au rămas acasă, deoarece David era foarte agitat și nu m-ar fi putut ajuta cu nimic. Am ținut legătura cu el până pe la 23:30, după care durerile au început să fie insuportabile și nu am mai putut. S-au adunat foarte multe asistente și medici pe lângă mine deoarece nu știau la ce să se aștepte.
Cel mai frumos plâns
Sarcina era foarte prematură și riscurile mari. Copilul era foarte agitat, iar doctorii au decis să mă bage în sala de operație. Am fost operată și la 3 dimineața, în data de 01.01.2020, l-am născut pe Învingător. Primul născut în acest an. 25 de săptămâni și 6 zile, 800 de grame. Foarte mic. Nu m-am așteptat să îl aud plângând, dar, spre surprinderea mea, am auzit cel mai frumos plâns de Învingător.
Din fericire, în momentul de față este în incubator și este sănătos. O să trebuiască să mai stea o perioadă de timp până ce doctorii o să considere că îl putem lua acasă. În primele 2 zile a scăzut în greutate până la 735 grame (ca orice copil), dar a început să bea lapte de la mami și sperăm să meargă înspre bine.
Eu am trecut printr-o cezariană, altădată nedorită, dar, știind că pentru copilul meu asta a fost cea mai bună alegere, a devenit și pentru mine o alegere bună. Nu prea am timp să mă concentrez pe durerile mele, știind că el are nevoie ca eu să fiu puternica. Nu i-am pronunțat numele, deoarece nu găsesc altul mai potrivit decât “Învingătorul”. Venirea lui ne-a luat prin surprindere și nepregătiți. E minunat să vezi cum o mână de om are viață!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Irlanda, te invităm să citești și:
Infertilitatea secundara presupune ca un cuplu sa nu mai poata concepe un copil dupa un an in care au intretinut relatii sexuale neprotejate, in perioade fertile, chiar daca in familie mai exista deja un copil. Desi este, pentru tine, o problema care te jeneaza ori te irita, sunt cateva sfaturi care te pot ajuta sa-ti gestionezi si sa-ti clarifici mai bine situatia in care te afli, iar sfatul cel mai important este sa ai grija mai mult de tine.
„<<Dar deja ai un copil!>> este raspunsul pe care multe dintre femeile care se confrunta cu infertilitate secundara le primesc de la cei apropiati carora le-au cerut un sprijin, un suport emotional”, povesteste dr. Georgia Witkin, asistent profesor in Psihiatrie, Obstetrica-Ginecologie si Stiinte reproductive la Scoala de Medicina Icahn de la Mount Sinai, New York.
Este posibil sa simti doua stari in acelasi timp: sa fii recunoscatoare pentru ca ai un copil minunat si ingrijorata pentru ca visezi sa-ti maresti familia. Insa, nu este vorba doar despre aceste emotii. Se poate intampla ca schimbarea brusca de fertilitate sa te surprinda neplacut si sa simti sentimente precum vinovatie ori gelozie cand observi alte familii numeroase.
Citeste si Viata dupa donarea de ovule. Cele trei povesti ale femeilor „salvatoare”
Infertilitatea secundara este un subiect complex si, cu siguranta, serios, care necesita o atentie la fel de importanta. Sunt cateva sfaturi, oferite de dr. Georgia Witkin, mamelor care se confrunta cu incapacitatea de a avea al doilea copil.
Constientizeaza fiecare schimbare a organismului tau
Primul pas este sa intelegi de unde vine problema conceperii unui copil. Potrivit Colegiului American de Obstetricieni si Ginecologi (engl. ACOG), va fi nevoie sa vezi ce anume s-a schimbat de la ultima ta sarcina. Iata ce poti lua in considerare:
Daca varsta ta trece de 40 de ani, sansele scad cu 10% in ceea ce priveste conceperea la femei, pe cale naturala, a unui copil.
Daca ai peste 35 de ani, vei depune eforturi pentru a concepe un copil peste mai mult de sase luni de incercare.
De altfel, poti avea peste 30 de ani, iar problema infertilitatii secundare poate avea legatura cu avorturile anterioare sau cu boli inflamatorii pelvine.
Schimbari in ceea ce priveste ciclul menstrual si perioada de ovulatie;
Endometrioza;
Leziuni suferite dupa nastere;
Infectii cu transmitere sexuala;
Probleme cu tiroida sau glanda pituitara;
Probleme cu greutatea corporala (prea mica sau prea mare) sau suprasolicitarea fizica.
Cere sfatul unui medic specialist cu privire la diagnostic si/sau tratament
Al doilea pas, dupa ce ti-ai analizat schimbarile corpului, este sa iti alegi un dctor pentru a vedea un diagnostic si pentru a primi un eventual tratament.
Citeste si Testul AMH. Ce indicii ne ofera si cand trebuie facut
Un specialist in endocrinologie reproductiva va avea cunostintele si instrumentele necesare pentru a te ajuta in acest caz. De altfel, iti poate recomanda mai multe variante prin care poti avea al doilea copil, cum ar fi procedura prin fertilizare in vitro, inseminarea intrauterina (IUI), surogat, adoptie etc.
Gandeste-te cat de departe vreti sa mergeti, ca si cuplu, pentru a avea inca un copil
Tratamentele pentru infertilitate sunt costisitoare si ca timp, dar si ca bani. Avand in vedere ca mai aveti un copil, analizati tot ce implica visul vostru de a avea inca un copil. Care sunt avantajele si dezavantajele deciziei voastre?
Tine cont si de fizicul si mentalul tau, mami!
Infertilitatea secundara te poate „rascoli” din punct de vedere emotional, nu doar fizic. Stii de ce trebuie sa ai grija de tine si cum poti face asta?
Alege sa privesti situatia cat mai obiectiv si mai limpede;
Nu alege sa-ti privesti problema prin „alti ochi” decat ai tai. Tu iti traiesti viata ta, ceilalti o traiesc pe a lor. Nu avea asteptari ca diferite cunostinte care nu se confrunta cu infertilitate secundara sa te inteleaga. In schimb, stai alaturi de cei dragi tie;
Alatura-te unui grup sau comunitati care are ca scop sprijinirea femeilor care sufera de infertilitatea secundara. De exemplu, daca te ajuta, exista, in Romania, Asociatia SOS Infertilitatea;
Ai grija de tine emotional, psihic, fizic, spiritual. Daca te ajuta, exista psihologi care lucreaza cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), unde sedintele de terapie sunt gratuite. Vei avea nevoie de un bilet de trimitere de la medicul de familie si sa fii asigurata la CNAS.
Aminteste-ti ca, pentru a avea o familie numeroasa, intotdeauna va exista o cale de a te implini! Totodata nu te izola si fii mereu in preajma celor care-ti insenineaza ziua, indiferent cine sunt ei.
Sursa articol original: Psychology Today
Citeste si Infertilitatea doare! “Si eu vreau sa fiu mama!”
Autor: Andreea Borcila