Aparatul… ]]>
Prima promisiune pe care o facem bebelușului abia născut, când și noi ne naștem ca părinți, este că îl vom proteja și vom veghea la fericirea lui. Dar cum îți poți face copilul fericit și, mai ales, unde e granița între fericire și solicitările permanente ale celui mic de a-i cumpăra jucării și a-i oferi distracții pe tavă? De ce prima îl crește și a doua îl distruge? Despre ce înseamnă un copil cu adevărat…
]]>Ca să vezi că toate celelate probleme pălesc în fața sănătății… ]]>
Cum se pot metamorfoza comportamental copiii în perioada sărbătorilor am aflat din experiență proprie, iar ce e de făcut pentru a evita situațiile neplăute am descoperit în cartea ”Cum să crești un copil energic”.
Sărbătorile, mai ales acestea de iarnă, se desfășoară pe două planuri: pe deoparte este cel din mintea noastră când planificăm și cumpărăm, și gătim, și amenajăm, și așteptăm,…
Un set de cărți pe post de ”instrucțiuni de folosire bebeluș” este cel mai bun cadou proaspăt tătic.
A fost prezent la principalele ecografii de sarcină, dacă nu chiar la toate, s-a bucurat să țină mâna și urechea pe burtică atunci când bebelușul făcea tumbe, a asistat la naștere sau a făcut sute de ture în jurul spitalului în așteptarea marii vești și… a venit momentul să țină pentru prima…
Prima promisiune pe care o facem bebelușului abia născut, când și noi ne naștem ca părinți, este că îl vom proteja și vom veghea la fericirea lui. Dar cum îți poți face copilul fericit și, mai ales, unde e granița între fericire și solicitările permanente ale celui mic de a-i cumpăra jucării și a-i oferi distracții pe tavă? De ce prima îl crește și a doua îl distruge? Despre ce înseamnă un copil cu adevărat fericit și cum putem să-i oferim această stare puteți descoperi în pachetul de cărți publicate la Editura Totul Despre Mame: ”Copilul fericit”.
Fericirea, la fel ca iubirea, naște discuții inepuizabile, fără însă a ajunge și la o concluzie sau măcar la senzația că suntem aproape. Fiind niște sentimente, sunt subiective și, pentru că trezesc stări deosebite, sunt foarte râvnite. Nu întâmplător, cele mai multe urări includ fercirea și iubirea. Poți fi fericit fără să fii iubit? Dar invers?
Revenind la copii, dacă nu se simt iubiți pur și simplu pentru ceea ce sunt, se simt oare fericiți? Cum este copilul fericit și, mai ales, ce putem face, ca părinți, să creștem copii fericiți? Am încercat să răspundem cu ajutorul unei selecții din colecția ”Cărțile părinților”. Cele patru lucrări din pachetul ”Copilul fericit” se îmbină ca un puzzle, unde fiecare carte are rolul ei în a construi un întreg relevant.
Prima piesă – iubirea necondiționată
Bestsellerul lui Alfie Kohn ”Parenting necondiționat – de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere” a revoluționat modul în care părinții interacționează și se comportă cu copiii lor. Una dintre nevoile de bază ale oricărui copil, conform argumentării lui Kohn, este cea de iubire necondiționată, de a ști că va fi acceptat, chiar dacă o dă în bară sau nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Este o abordare mult diferită de cea convențională în materie de creștere a copiilor, unde pedepsele sau recompensele sau alte forme de control, îi învață pe copii că sunt iubiți doar când ne fac pe plac, sau ne impresionează.
Ceea ce prezintă Alfie Kohn în această lucrare nu este ”încă o teorie care ne învață să ne creștem copiii”, ci este un concentrat extras din numeroase studii solide despre efectele disciplinării clasice și cum îl afectează pe termen lung pe copil ideea că trebuie să ne câștige mereu aprobarea. Nu în ultimul rând, cartea pune accent pe echipa pe care o pot face părinții cu copiii pentru a atinge împreună fericirea.
A doua piesă – creștem copii, nu îi dresăm
În completarea argumentației din cartea de mai sus, Alfie Kohn a scris ”Pedepsiți prin recompense – cum să evităm bulinele roșii, bonusurile, lauda și alte feluri de mită”. Căci poate exista iubirea necondiționată alături de ”dacă faci asta, îți dau asta” și cu ce înlocuim împământenita tehnică a schimbului?
Cartea nu e însă un șir lung de blamări a vechilor metode de educație, ci oferă și soluții argumentate, iar unele chiar la îndemână pentru părinți. O metodă este să ne reamintim mereu cum se văd lucrurile din perspectiva copilului. ”Acesta este cel mai bun mod să evităm recompensele și forțarea copiilor, care tind să fie folosite când privim copilul ca pe un obiect și nu ca pe un subiect”.
Alt mod este să avem mereu în minte scopul nostru pe termen lung, acela de a crește un copil altruist, cu simț moral, cu încredere în sine, fericit, responsabil, rațional. Cu cât avem mai clar în minte cum vrem să fie copilul nostru când va fi adult, cu atât vom fi mai puțin predispuși să-i spunem: ”Fă asta și primești ceva bun”, sau ”Treci la colț” sau ”Pentru că așa zic eu”.
Nu în ultimul rând, cartea ”Pedepsiți prin recompense” este codimentată cu umor, care, să recunoștem, ne salvează din multe situații în viață, ca părinți și nu numai.
A treia piesă – conectarea
Copiii sunt parte din noi și multă vreme sunt oglinda noastră emoțională. De aceea, un copil nu poate fi fericit lângă părinți nefericiți, care simt mereu că tot ce fac este un sacrificiu de dragul copilului.
Dr. Laura Markham, psiholog și voce cu greutate în domeniul educației cu blândețe, în cartea care a bătut recordurile de vânzări la nivel mondial ”Părinți liniștiți, copii fericiți – cum să înlocuim țipetele cu conectarea”, îndreaptă obiectivul mai întâi spre părinte. Pentru că doar un părinte împăcat cu sine, fericit el însuși, poate oferi spațiul necesar copilului pentru a crește emoțional spre propria fericire.
Autoarea amintește un adevăr pe care, deși îl știm cu toții, îl pierdem din vedere când ne ia ”părințeala” pe sus: relația părinte-copil este mai întâi de toate o relație. Ce se întâmplă cu unul îl influențează pe celălalt și tot așa. Nu putem oferi ce ne lipsește nouă. De aceea, accentul în carte cade mai intâi pe ”liniștea părinților” care aduce prin conectare ”fericire copiilor”.
A patra piesă – echilibrul interior
Într-o lume mereu în grabă, mereu la viteză maximă, să te oprești doar pentru a respira pare un lux, când, de fapt, este o necesitate. Tot mai mulți oameni pun, prin meditație, o pauză de un sfert de oră pe zi tuturor gândurilor și emoțiilor pentru a putea face față avalanșei din restul zilei. Practica mindfulness nu este doar o tehnică de regăsire a echilibrului interior dedicată adulților, ci este posibil de aplicat, poate chiar cu mai mult succes de copii, pentru relaxare, conștientizarea trăirilor interioare, dezvoltarea atenției, cu impact pozitiv atât asupra rezultatelor academice, cât și asupra abilităților sociale și emoționale.
Tehnicile sunt prezentate de Susan Kaiser Greenland în ”Copilul conștient – cum să-ți ajuți copilul să facă față stresului, să devină mai fericit, mai bun și mai empatic.” Sunt ușor de aplicat pentru copii între 4 și 18 ani, prin jocuri, exerciții și cântecele.
„Cei care îi educă pe copii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață. De aceea, pe lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine” – spunea cândva Aristotel. „Arta de a trăi bine” sună mult mai frumos decât „bogăția, fericirea sau înțelepciunea”, pentru că înglobează toate minunățiile la care ne putem gândi. Asemenea unui pictor care așterne nuanțele pe o pânză albă, tu, în calitate de părinte responsabil, vei așterne învățăminte și momente de neuitat peste viața copilului tău. Tu ești cel care îl va învălui cu delicatețe, blândețe, dragoste și zeci de alte emoții și momente, atunci când este mic; tu îl vei învăța cum să se autoeduce astfel încât să poată integra fericirea și tu îi vei arăta unde anume o poate găsi.
Unde găsim fericirea? Cum percepe un copil această noțiune?
Probabil că cel puțin o dată în viață v-ați întrebat copilul micuț, dacă este fericit. Deși mici, copiii simt mult mai intens față de adulți, iar acesta este darul lor cel mai de preț. Omul a devenit ființă socială stând printre oameni și formând o comunitate; a devenit uman odată ce și-a întors instinctul către sentimente și rațiune, prin intermediul evoluției. La rândul său, evoluția este constantă, iar ultimele decenii au atins tot mai frecvent coarda sensibilă a fericirii. Astăzi ne întrebăm cu toții cum putem face astfel încât copilul nostru să fie cel mai fericit; ferit de orice rău și cu toate nevoile satisfăcute, însă… ce este fericirea, mai presus de orice altă întrebare?
Gesturi mărunte
Indiferent de vârsta pe care o avem, gesturile mărunte vor face tot timpul diferența. Învață-ți copilul să aprecieze micile minuni ale vieții – micile gesturi de prietenie, zâmbetele, curcubeul de după ploaie, florile proaspăt înflorite și mirosul de prăjituri coapte de bunica. Micile gesturi îți ajută copilul să devină empatic și recunoscător; să înțeleagă că adevărata fericire nu se află în obiectele materiale, ci în gesturile care stârnesc emoții și momente pe care ni le vom aminti toată viața. Astfel de clipe nu se pierd, însă obiectele materiale sunt bucurii trecătoare.
Haz de necaz
Se sparge o farfurie? S-a spart ghinionul! Ce sens are să cerți copilul sau soțul pentru o farfurie spartă? Ce sens are să te enervezi pe tine dacă ți-a scăpat din mână. Un copil absoarbe foarte ușor astfel de comportamente și va ajunge la rândul său să facă o mare drama din situații mici. Râzi, râzi cât mai mult de micile trăznăi și nu mai lua în serios orice aspect. Un părinte fericit are un copil fericit. Relaxează-te! Viața înseamnă mult mai mult decât o mână de episoade negative care pot da naștere unor frustrări de moment. Tu ești cel care alege cum să perceapă situațiile în care se află și tu dai tonul acestor percepții pentru copilul tău!
Să luăm situația ca atare
Una dintre cele mai importante lecții cu care ne alegem din viață constă în acceptare. Copii, în mod special, au tendința de a se împotrivi la foarte multe aspecte și probabil că nici nu este nevoie să vă gândiți prea mult pentru a vă aminti când s-a împotrivit piticul ultima dată. Este important pentru el să vadă că de multe ori, situațiile trebuie luate ca atare. Cu cât mai mult ne împotrivim, cu atât mai tare ne vom încărca de negativism. Fericirea înseamnă, printre altele și pace cu propria persoană.
Să fim recunoscători!
Totul este trecător, iar aprecierea fiecărui moment sădește magie în sufletele noastre. Avem nevoie de recunoștință așa cum avem nevoie de aer. Ranchiuna și gândirea negativă nu ne vor ajuta să evoluăm, așa că dacă tu ești recunoscătoare pentru micile minunății din viața ta, fii sigură că și copilul tău se va dezvolta în aceeași notă!
Acceptarea emoțiilor
„Nu mai plânge!” – așa sună una dintre cele mai rostite replici față de cei micuți! Poate părea inofesivă la prima vedere, însă un astfel de îndemn nu face decât să inhibe emoțiile copilului. Aceeași situație are loc și în cazul crizelor de furie (atunci când nu le dăm voie să se manifeste și să elimine toată tensiunea). Pentru a putea fi fericit, copilul are nevoie să experimenteze întreaga paletă de emoții, astfel încât să le poată distinge și să se simtă liber. Libertatea de manifestare este minunată, în măsura bunului simț, în mod cert. În loc să ne certăm copiii pentru faptul că se manifestă, îi putem ajuta să înțeleagă ce anume îi face să se manifeste în x mod și cum ar putea-o face în parametri normali.
Bucuria de a contribui
Bucuria de a fi parte dintr-un proiect care face o diferență sau dintr-un moment care impactează în profunzime viața unei persoane trebuie neapărat împărtășită cu copilul tău! Îl poți învăța încă de mic cât de important este să ofere o floare, un zâmbet, o idee, să împartă o ciocolată și în cele din urmă să facă o diferență. Altruismul hrănește sufletele tuturor, cu atât mai mult sufletul curios al copilului tău.
Un munte de bani nu ajută sufletul
Nimeni nu spune că educația din acest punct de vedere nu este importantă, însă nu bogăția îți va hrăni copilul din punct de vedere spiritual. Știm că vrei tot ce este mai bun pentru el și normal că îl vei încuraja toată viața să facă cele mai bune alegeri, însă ai grijă ca și sufletul său să fie bucuros, fiindcă în cele din urmă, acest lucru este cel care face cu adevărat o diferență.
Copiii sunt mult mai aproape de fericire față de noi, adulții. Noi creștem și acumulăm o multitudine de stări; ne încărcăm cu multe emoții și se poate întâmpla adesea să ne pierdem pe drum. Un copil însă, se naște pur – se naște fericit și râde cu gurița până la urechi. Copilul are cel mai cristalin râset și parte din datoria noastră este să-i menținem această puritate în suflet. Nu îl vom putea proteja de încercările la care s-ar putea să îl supună viața, însă îi putem fi alături și ne putem îmbunătăți pe noi înșine, astfel încât să fim cu adevărat un model demn de urmat pentru cel mic. Fericirea copilului tău pornește de la tine, așa că nu uita să practici și tu ceea ce îl înveți pe el, astfel încât tot tabloul să aibă sens!