Una dintre plăcerile vieții de adult este somnul. Vieții mele de adult, nu stiu cum e la alții. Să te întinzi în pat după o zi întreagă, cu o carte în mână, în lumina moale de la veioză, iar după o vreme să te cuprindă încet somnul- iată calea spre fericire! Poate simt asta pentru că am îmbătrânit, însă nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată altfel. Somn lung, profund, de opt ore. Așa stau lucrurile pentru mine,…
]]>Cititoarea noastră Mirela, din Hunedoara, ne-a scris o poveste de naștere care a avut loc la 20 de ani distanță față de prima ei experiență de acest fel. Redăm povestea mămicii, așa cum a fost scrisă de ea:
”Încep articolul prin a spune că am născut a doua fetiță la o diferență de 20 de ani de prima, deci pot spune că a fost ca și pentru prima dată, fiind atât de mare diferența. Am decis să fac un al doilea copil pentru că fata cea mare pleca la facultate la București și mă îngrozea gândul că oarecum voi rămâne singură. Așa a început totul.
Monitorizare la privat, naștere la stat
La prima sarcină nu am avut niciun simptom de rău, a fost o sarcină foarte ușoară și o naștere la fel, fără dureri sau travaliu lung, nașterea fiind naturală și eu destul de tinerică. La a doua sarcină am ținut neapărat să fac toate controalele posibile, morfologii, dublu-triplu test etc, de teama vârstei și a vieții de zi cu zi destul de stresante.
Am crezut că va fi altfel, adică o sarcină grea, la o altă vârstă, dar se pare că am fost o norocoasă, sarcina a decurs la fel ca la prima, fără simptome, fără dureri. Travaliul a fost și de această dată foarte ușor și a decurs totul repede, pe cale naturală. Pe ultima sută de metri am decis să nasc la un spital de stat, deși mă monitorizasem toată sarcina la o clinică privată de renume.
Decizia am luat-o deoarece soțul meu este șofer, sunt foarte mult timp singură, iar clinica privată este în Timișoara, la 300 de km distanță de casă.
Mi s-a rupt apa pe trecerea de pietoni
Am găsit pe secția Obstetrică cele mai bune asistente și un medic foarte bun. Fără să dau ceva la cineva, am beneficiat de un tratament foarte bun, deși aveam inițial o părere negativă despre spitalele de stat.
Nașterea s-a produs cu aproape o lună înainte de termen. Nu am avut dureri, pur și simplu în data de 26 octombrie traversam strada și, exact pe trecere, s-a rupt apa. Am plecat imediat la spital și a durat o oră până am auzit plansetul ei, timp în care nu m-am chinuit deloc, deoarece contracțiile erau foarte scurte și destul de rare, chiar dacă eram deja dilatată 5 cm când am ajuns la spital.
La această sarcină am fost pregatită foarte bine psihic, am citit mult, am întrebat mult în jurul meu mămicile. Astăzi pot să spun că sunt foarte fericită ca au trecut deja 2 luni și un pic și ne bucurăm foarte mult pentru decizia luată de a mai face o bubulină după atâția ani. Este foarte diferit totul și fiica cea mare o iubește enorm, este fascinată de ea, neavând contact cu un bebeluș vreodată până acum”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesant acest articol despre distanța mare între nașteri, îți recomandăm să citești și:
„Draga mea fiică,
Tu mi-ai oferit o lecție de neuitat: m-ai învățat ce înseamnă să iubesc cu adevărat.
Îmi iubesc părinții, soțul, frații și prietenii și credeam că am întânit deja dragostea adevărată până acum, însă toate gândurile și sentimentele mele s-au divizat în mii de bucățele în momentul în care te-am întâlnit pe tine și te-am strâns în brațe. Dragostea nu mai era ceea ce cunoscusem eu; dragostea era total atlceva.
Dragostea pe care ți-o port ție îmi era total necunoscută și mai mult decât atât, sentimentul de protecție cu care a venit la pachet îmi era atât de străin. Tu m-ai învățat ce înseamnă cu adevărat să nu fi egoist. Am stat ore întregi în pat, lângă tine, cu toate că simțeam că leșin de foame, dar am făcut-o din teama de a nu te trezi, după ce în sfârșit reușisei să adormi.
În fiecare noapte mă trezeam să te învelesc, hrănesc, iubesc.. chiar dacă abia adormisem. Momentul în care te auzeam că plângi era momentul care mă făcea să uit de orice nevoie a mea și să fiu în totalitate prezentă pentru tine. Tu m-ai învățat ce înseamnă cu adevărat să pui nevoile unui om mai presus de propriile tale nevoi, iar această învățătură mi se pare unul dintre cele mai frumoase cadouri!
Am învățat că nicio femeie nu poate trece prin miracolul de a fi mamă fără o motivație puternică, fără un sprijin de nădejde. Tu ai fost motivul meu, tu ești motivul meu și tu ești nădejdea mea. Tu mi-ai oferit puterea necesară pentru a trece pentru depresia postpartum, nopțile nedormite, momentele de boală și multe alte asfel de stări.
Tu m-ai învățat să îmi iubesc corpul pentru tot ceea ce înseamnă și tot ceea ce poate face. Corpul meu poate da viață, iar tu m-ai învățat să iubesc acest aspect și să nu ma mai concentrez pe aspectul său. Dacă înainte de tine mergeam de 5 ori pe săptămână la sală și aveam constant grijă la alimentație, acum văd situația cu totul diferit.
De când îți sunt mamă, toate deciziile pe care le iau sunt raportate la tine și la modalitatea în care m-ai schimbat tu, de când ești în viața mea. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce îmi oferi și pentru omul minunat în care mă transformi, zilnic și îți promit că și eu voi încerca tot timpul să mă ridic la nivelul așteptărilor tale și să te țin de mână atunci când treci prin viață, prin fiecare eveniment important, prin fiecare emoție puternică. Îți voi fi mereu alături, fiica mea. Îți mulțumesc!
Cu dragoste,
Mama”