Cititoarea noastră Raluca Coman ne-a trimis povestea ei de naștere la Spitalul Sf. Pantelimon din București. Experiența ei a fost umbrită de faptul că, deși a avut test de Covid negativ la internare, a trebuit să stea departe de copil timp de patru zile, până la externare. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am tot citit poveștile mamelor pe Facebook și, până la urmă, mi-am luat…
Cititoarea noastră Raluca ne-a trimis o poveste de naștere în pandemie la Craiova, în care acuză o parte din personalul spitalului pentru modul brutal în care a tratat-o, pentru lipsa îngrijirii de după naștere și pentru faptul că i-a fost declanșat travaliul fără a i se comunica acest lucru. Suferința ei a fost amplificată și de faptul că a fost separată de fetiță în urma unui test pozitiv pentru coronavirus. Redăm…
]]>
Aceasta este povestea tragică a unui copil asfixiat în burtă, scrisă chiar de mama lui. Pentru a-l scuti de o viață de chin, părinții au fost de acord ca el să fie deconectat de la aparate, iar ulterior au decis să-l incinereze pentru a avea în permanență alături o părticică din fiul lor. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Locuiesc în Spania, am 29 de ani si am avut darul de a fi… ]]>
”Locuiesc în Spania, am 29 de ani si am avut darul de a fi… ]]>
Cititoarea noastră Daniela Zsiga ne-a scris o poveste de naștere în Munchen, cu un travaliu dureros, la finalul căruia medicul a fost nevoit să folosească forcepsul. Cu toate acestea, experiența mămicii a fost una pozitivă și își amintește cu drag de momentul nașterii. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”De fiecare dată când citesc câte o poveste de naștere îmi amintesc de experiența mea și rămân cu un zâmbet pe buze. Eram de 3 ani și jumătate in München, împreună cu soțul meu și, în afară de o vizită la Urgențe, unde am așteptat 4 ore să mă primească înăuntru, nu mai avusem nicio tangență cu spitalele, nici din Germania, nici din România.
Eram programată să nasc pe 21 septembrie și, la ultima vizită la medicul ginecolog, acesta îmi recomandase să cer provocarea nașterii în caz că nu mi se declanșează până la termen. Să nu aștept peste, pentru că copilul este pregătit. În ultimele 2 săptămâni, o dată la 4 zile, cei de la spitalul la care m-am înscris pentru naștere mă programau la control. Aici, medicul ginecolog care îți supraveghează sarcina nu mai are legatură cu tine. Te “predă” spitalului, împreună cu un carnet în care sunt trecute toate analizele și evolutia sarcinii.
După ce mi-au confirmat că a început travaliul, am plecat acasă
Cele 2 săptămâni trecuseră rapid, iar ultimul control îl aveam chiar pe 21. M-am dus direct cu bagajul, pregătită să nasc. Aveam niste emotii… Eram totusi dezamăgită ca nu mi se declanșase natural nașterea. Însă, după control, am plecat ușurată acasă. Doctorița de la spital mă sfătuise să mai aștept; nu era niciun motiv pentru care să grăbim lucrurile.
După 4 zile în care am avut impresia că mi-a crescut burta ca în 2 săptămâni, m-au trezit din somn pe la ora 1:30 noaptea niște contracții puternice. Am mai așteptat puțin, să fiu sigură de ce se întâmplă, apoi am plecat cu soțul la spital. La 3, moașa îmi confirma că urmează să nasc.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.
Dilatația era de 3 cm, așa că mi-a dat alternativa de a pleca acasă până am contracțiile din 5 în 5 minute. A zis că pot rămâne și la spital, dar am prea mult de așteptat și că în mediul meu îmi va fi mai ușor. Așa că am plecat. La 6 dimineata, erau deja tot mai dese si mai greu de suportat. Am plecat din nou la spital. Se schimbase toată tura, nu mai era moașa drăguță si tânără care fusese prima dată. M-a luat alta în primire. O doamnă subțirica, la vreo 55 de ani. Prima impresie nu a fost grozavă, dar mai apoi s-a dovedit a fi cea mai importantă prezență din încăpere.
Fără niciun fel de medicament
De la început, mi-am dorit să nasc în apă și, fiindcă spitalul avea aceasta optiune fără vreun extra cost, am ales această variantă, cu toate că am fost înștiințată de la început că asta presupune să nu mi se administreze niciun fel de calmant. Eh, am zis, și mai bine. Va fi totul natural.
După ce m-a ajutat să mă schimb, moașa mi-a arătat cele două camere cu cadă, sa-mi aleg una care îmi place și, când doresc, să intru în apă. Mi-am ales-o pe cea cu animale acvatice. Mi-a adus un cd-player cu muzică de relaxare. Soțul meu a fost permanent lângă mine. La un moment dat, vreo oră a fost și mama, dar a ieșit, că nu mă putea vedea în așa dureri.
În apă am avut cele mai cumplite dureri. E adevărat că te simți mai ușoară în apă, dar durerile tot așa puternice sunt. Fără epidurală sau măcar un calmant… Nu știam de ce nu nasc odată. Singura care tot intra și ieșea era moașa, care îmi verifica dilatația. Eram la 7, apoi la 8, apoi nu mi-a mai spus. Deja împingeam, dar tot degeaba. Nu era nici un doctor.
După ce a ieșit capul, s-a blocat
Ajunsesem să cred că voi naște doar cu ea și cu soțul meu, pe care, de fiecare dată când mai apucam să arunc un ochi peste el, îl vedeam plângând. La un moment dat l-am și intrebat: “Dar tu ce ai?”. Mi-a răspuns că el nu mă mai poate vedea așa. Singura care mă liniștea era moașa. După câteva ore de stat în apă, cu un calm de nedescris si cu zâmbetul pe buze, mi-a spus că ar fi mai bine să ieșim din apă că bebe nu vrea să iasă afară acolo și că e tot mai stresat.
M-am dus în altă cameră. Deja eram demult în travaliu, îngrijorată și secată de puteri; ea îmi masa tălpile picioarelor și îmi spunea că sunt foarte puternică. Dupa o vreme, s-a umplut camera. Eram sigură că ceva nu decurge cum trebuie. Erau 2 doctorițe și vreo 3 asistente, plus moașa. Vorbeam germană, dar nu înțelegeam chiar tot. În momentele acelea, nici româna n-o mai înțelegeam.
Eram așa de obosită că ațipeam între contracții. Când am simțit că începe să mi se diminueze intensitatea contracțiilor, mă gandeam deja la cezariană. Dar atunci am împins tare și a ieșit capul. Și s-a oprit. Și contracția și copilul. Mi-au zis să aștept următoarea contracție. Să aștept??? Era prea de tot. Mi-am adunat toate forțele și am făcut exact contrariul, că nu am putut rezista durerii. Și a ieșit fără contracție.
Experiența pozitivă se datorează moașei
Doctorița i-a dat foarfeca soțului să-i taie cordonul ombilical. L-au luat și după 2 minute mi l-au pus pe burtă. Avea capul puțin țuguiat. Mi-a zis soțul că a folosit forcepsul. Eu nu văzusem. Dar eu nu văzusem nici că în spatele meu o asistentă se cocoțase pe pat și îmi împingea burta. Nici măcar nu simțisem. Am aflat ulterior, mirată, din poveștile soțului. Important este că a fost totul în regulă.
După ce mi l-au pus pe burtă, mi-au spus că putem sta așa cât avem nevoie. Am stat mai mult de o oră. Mi-a cerut permisiunea să-l ia ca să-l spele și să-l îmbrace. Din nou, soțul a fost personajul principal. I-a explicat fiecare pas pe care îl face, cum îl face. Moașa m-a felicitat și m-a lăudat colegelor în timp ce ne conducea în secția următoare.
Calmul pe care mi l-a transmis, cuvintele încurajatoare care mi-au dat încredere în mine, vorba buna, mângâierea pe cap, masajul în tălpi în acele momente nu le voi uita niciodată. Mi-a transmis un sentiment de siguranță fantastic. Ea a fost indispensabilă pentru mine atunci și, datorită ei, în ciuda durerilor cumplite, îmi amintesc cu drag experiența nașterii băiețelului meu.
Am apreciat mult faptul că m-a încurajat ca tot procesul sa fie natural, ajutând mult mama și pe partea psihică, pentru că, de multe ori, de acolo pleacă slăbiciunea și incapacitatea de a trece prin naștere fără complicații. Între timp, ne-am restabilit acasă și trăiesc cu convingerea că voi avea și a doua poveste, la fel de frumoasă! Până atunci, numai bine!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
]]>Liniștea strădulor înguste din Adrano a fost spartă în februarie 2019 de girofarurile unei mașini de salvare care se grăbea să răspundă unui apel neobișnuit. O femeie, aflată într-o mașină, năștea.
Carmen, femeia din România, care locuiește de câțiva ani în Italia, se urcase în mașină împreună cu soțul ei și cu o cumnată pentru a merge la maternitate. Sarcina ei ajunsese la 37 de săptămâni și simțea ceva dureri. ”De dimineață m-am trezit ca de obicei la 7 ca să o pregătesc pe fetița noastră cea mare de 4 ani pentru grădiniță, să îi calc hăinuțele. Au început niște dureri ușoare și m-am întins în pat pentru scurt timp. Între timp m-am decis să nu mai duc copila la grădiniță. A venit și soacra mea care îmi tot spunea să mă duc la spital, dar eu nu voiam. La prima sarcină am avut astfel de dureri timp de o săptămână și travaliul a durat 16 ore și nu mai voiam mă duc acolo și să mă trimită acasă”, a povestit Carmen pentru totuldespremame.ro.
Naștere în mașină. Cât a coborât pe scări i s-a rupt apa
Durerile ușoare au devenit din ce în ce mai dese, iar soacra femeii a început să noteze într-un caiet intervalul de timp la care acestea apăreau. A hotărât să meargă la spitalul din localitatea vecină pentru că cel din Adrano a fost închiă acum mai bine de trei decenii. Când a coborât scările i s-a rupt apa, iar cumnata ei a vrut să îi aducă alți pantaloni, dar nu s-a mai putut pentru că durerile erau din ce în ce mai puternice.
S-au urcat în mașină și după 5 metri au oprit pentru că bebelușul deja scosese capul în lume. ”N-am vrut s-o sperii, ca să nu facă vreo grozăvie. Cumnata nu a vrut să oprească și am țipat până la urmă la ea că are capul afară. Cât a coborât ea din mașină și a oprit o altă mașină să cheme ambulanța eu am născut”, își amintește femeia nașterea din februarie 2019.
Mădălina, cumnata lui Carmen, a tras mașina pe dreapta și a început să strige la oamenii de pe stradă să sune la urgențe pentru că are o femeie care urmează să nască. La început trecătorii au crezut că glumește, însă din vocea ei au înțeles că este ceva foarte serios. Bebelușul nu a mai avut răbdare și a decis că este momentul să vină.
Naștere în Italia. Aplaudată de tot personalul spitalului
Totul s-a petrecut atât de repede că până să ajungă ambulanța bebelușul deja se născuse. Medicul și asistenta au tăiat cordonul ombilicat și i-au acordat celei mici și tinerei mame toate îngrijirile necesare. Apoi, le-au dus pe amândouă la maternitatea din orașul Biancavilla. Când au ajuns toți medicii și asistentele erau pe culoare și aplaudau atât tânăra mamă, cât și bebelușa grăbită. O naștere în mașină nu este ceva ce vezi în fiecare zi.
Nașterea Irinei Rebeca este una ce pare desprinsă dintr-un film
Micuța Irina Rebeca este primul copil născut în ultimii 30 de ani în orășelul Adrano. Pentru că maternitatea de aici este închisă toți bebelușii vin pe lume în orașul vecin, Biancavilla. Dar pentru că nu a mai avut răbdare să ajungă la spital și s-a născut în mașină va fi înregistrată chiar în localitatea ei de domiciliu, Adrano. Bucuria a fost cu atât mai mare pentru autoritățile locale, iar oamenii și-au exprimat bucuria pe pagina de Facebook a unei publicații din zonă care a anunțat cu fast nașterea micuței.
Dacă acest articol despre această naștere în mașină a micuței Irina Rebeca ți s-a părut interesant îți recomandăm să mai citești și:
]]>O naștere naturală în poziție pelviană se întâmplă rar, pentru că puțini medici își asumă acest lucru. Cititoarea noastră Patricea, care trăiește în Germania, a avut parte de o astfel de naștere și ne-a scris cum a decurs aceasta. Redăm povestea de naștere naturală în poziție perviană așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră.
„Tot timpul citesc povești înspăimântătoare despre naștere, astfel că m-am decis să scriu și poveste mea mea, fiind una foarte frumoasă pentru mine. Mă aflu în Germania de câțiva ani și sunt fericită că sunt aici, pentru că modul de abordare al nașterii, al nou născutului și al mamei este foarte natural și profesionist în același timp.
Spital specializat pe astfel de nașteri
Bebelușa noastră a decis să nu se întoarcă niciodată, astfel că în săptămâna 36 era tot cu capul sus și fundul în jos. Tot în săptămâna 36 am decis să mergem la un spital din apropiere care aduce bebeluși neîntorși pe lume pe cale vaginală, fără prea multe gânduri.
În dimineața zilei de 3 septembrie ne-am dus la un control, pentru a vorbi variantele noastre cu un doctor de la spitalul respectiv, care ne-a asigurat că e la fel de normal ca o naștere cu copilul întors, că nu e nicio problemă și că, dacă eu doresc, pot aduce bebelușul pe lume pe cale vaginală fără probleme. Doctorul a fost atât de relaxat și sigur pe el, încât am plecat de acolo convinși că bebe va veni pe lume cum trebuie.
Ceea ce mi-am imaginat eu era mult mai dureros
Ne-a dat atât de multă încredere încât seara au și început contracțiile, iar după doar 5 ore de travaliu Katharina a ieșit: întâi cu picioarele, apoi fundul, umerii și, la sfârșit, căpuțul. Fără nicio problemă, cu dureri medii, ceea ce mi-am imaginat eu era cu mult mai dureros.
Am născut la 36 de săptămâni și 5 zile o bebelușă care din prima secundă și pentru următoarele 4 ore a stat pe pieptul meu și la pieptul meu. Am învățat împreuna alăptatul și tot ce ține de primele zile ale unui bebeluș. A fost totul atât de magic și de frumos încât îmi doresc repede și a doua experiență de genul acesta.
Mamele se îngrijorează mult prea mult și au mult prea puțină încredere în corpul lor și în natură. Într-adevăr, alăptatul doare la început, e unul din cele mai dureroase episoade pe care le-am trăit, însă nu aș schimba pentru nimic în lume. Katharina e acum vioaie, veselă, iar alăptatul e foarte ușor și frumos”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere naturală în poziție pelviană, îți recomandăm să citești și: ]]>