– Le ofera ca recompense si sunt folosite ca instrument de conditionare a unor comportamente nedorite. “Iti cumpara mami o jucarie pentru ca te-ai comportat frumos azi in parc” sau opusul “Nu iti cumpar nici o jucarie pentru ca nu te-ai comportat frumos”. Micutii se autoevalueaza prin ochii parintilor, ori recompensa si conditionarea ne duc pe pista gresita de a crede ca intarim comportamentul pozitiv al copilului. Rezultatul obtinut va fi determinarea copilului de a crede ca procedeaza corect doar atunci cand primeste ceva in schimb si ca orice comportament corect va fi recompensat.

– Le ofera ca substitut pentru a compensa lipsa lor din viata copilului, simtindu-se astfel mai putin vinovati. “Te rog sa intelegi ca trebuie sa plec la servici si daca faci acest lucru, cand ma intorc iti cumpar o jucarie frumoasa”. Parintii din ziua de azi nu mai sunt parintii de alta data, sunt nevoiti sa stea peste program, sa plece in deplasari, sa alerge pe la banci pentru plata ratelor sau sa lucreze de acasa, copiii fiind privati de prezenta si atentia lor. In acest caz, frustrarea, tristetea si sentimentele de abandon traite de copil provocate de lipsa prezentei parintelui nu vor fi rezolvate. Astfel, riscul de a invata copilul sa compenseze nevoile afective neimplinite cu obiecte materiale este foarte mare.

– Considera ca sunt necesare doar jucariile educative uitand de rolul acestora de a distra copilul. Oferind doar jucarii care necesita o atentie si un efort intelectual sporit, riscam sa suprasolicitam copilul.

– Incearca sa suplineasca frustrarea simtita de ei in propria copilarie provacata de lipsa jucariilor si atunci ori cumpara foarte multe jucarii, ori achizitioneaza ceea ce si-au dorit ei in propria copilarie si nu au avut.

– Promit achizitionarea unei jucarii si nu se tin de cuvant. “Cand iau salariul iti cumpar o masinuta”, insa uita de aceasta promisiune. Daca doresc sinceritate si corectitudine din partea micutilor, in primul rand parintii trebuie sa fie sinceri. Din acest motiv promisiunile se fac doar atunci cand se pot respecta.

– Cumpara jucarii scumpe si se asteapta sa nu fie distruse. Copiii nu au notiunea banilor, dovada este ca se bucura de o jucarie ieftina la fel de mult ca si de una scumpa. Ceea ce trebuie sa faca parintii este sa observe motivul pentru care distrug jucariile: din curiozitate sau la nervi. Daca rupe o masina pentru a vedea ce contine si cum este construita, trebuie acceptat acest comportament. Insa, cand sparge masinuta nervos fiind ca nu a fost lasat sa se uite la televizor, trebuie dezvatat si indrumat sa se elibereze de furie prin plans sau cuvinte, in functie de varsta.

– Frati. Inevitabil apar conflicte privind impartirea jucariilor intre frati, iar pentru ca aceste conflicte sa fie cat mai rare este bine ca parintii sa stie ca in cazul familiilor cu mai multi copii jucariile sunt de doua feluri: la comun si ale fiecarui copil. Pentru cele personale, este recomandat ca fratii sa isi stabileasca propriile reguli, iar impartirea celor “la comun” urmeaza acelasi reguli care se aplica in cazul altor copii (nu se iau cu forta, se asteapta pana se joaca unul si apoi poate fi luata de celalalt etc).

– Copilul meu si ceilalti. Dupa varsta de 3 ani, copilul trebuie lasat sa aleaga jucariile pe care vrea sa le ia afara, iar acestea trebuie impartite cu ceilalti copii.

In cazul in care copilul nu doreste sa imparta jucaria preferata cu alti copii, trebuie acceptat acest lucru.