Cititoarea noastră Irina ne-a scris povestea ei de naștere naturală în Irlanda, o experiență frumoasă, în ciuda faptului că imediat după naștere a făcut o ușoară complicație medicală, finalizată însă cu bine. Irina a fost înconjurată de medici, asistente și infirmiere care s-au purtat ireproșabil, ceea ce o face pe mămică să își dorească să repete cât de curând experiența nașterii.
„Sunt o mămică de 28…
Cititoarea noastră Sabina Niculcea ne-a scris două povești de naștere în Irlanda, țară în care locuiește de 5 ani, și unde au venit pe lumii ambii ei copii. Cel mic s-a născut prematur, iar în momentul redactării poveștii el se afla încă în incubator. Redăm mai jos poveștile de naștere în Irlanda, așa cum au fost scrise de Sabina:
”Vă urmăresc de ceva timp poveștile și mi-am făcut curaj să le scriu și eu pe ale mele. Da, sunt 2, deoarece am doi băieți. O să încep cu istoria despre David.
Deja aveam 39 de săptămâni de sarcină și David al meu nu voia să vină pe lume. Aveam toate lucrurile pregătite:hăinuțe, scaun de mașină, sterilizator etc, am fost și la salon (gândindu-mă că poate vrea să fac o schimbare), dar nimic. Nu exista niciun semn că ar vrea să vină pe lume. A început să mă îngrijoreze faptul că nu nasc și că există posibilitatea să îmi facă cezariană sau să-mi inducă sarcina. La 41 de săptămâni am fost programată pentru ceea ce îmi era frică, sarcina indusă.
Simțeam că acolo îmi este sfârșitul
Ajunsă la maternitate împreună cu soțul meu, mi s-au făcut toate formalitățile de internare și a început procedura pentru inducere. Toată treaba a început pe la ora 10:00, în data de 30.06.2018. Pentru cine nu știe, inducerea se face în 3 trepte, în urma cărora începe travaliul.
Au început contracțiile, care nu erau foarte dureroase, iar în tot acest timp bebele era monitorizat de un aparat aplicat pe burtică la mine. A 3-a treaptă a inducerii este ruperea apei. Mi-au rupt apa în jurul orei 9:00, pe data de 1.07. Atunci au început durerile insuportabile. Timp de 4 ore am simțit ca acolo îmi este sfârșitul și nu voi apuca să îmi vad copilul.
Naștere în Irlanda. Medicii nu au știut cât e de mare copilul
Teoretic, după ruperea apei durează cam 2 ore până poți opta pentru epidurală. Am cerut acest lucru cu câteva luni înainte (deci ei trebuiau să fie pregătiți), dar cu scuzele că nu sunt paturi disponibile nu s-a putut întâmpla acest lucru decât după 4 ore de chin și disperarea soțului, care nu știa ce să-mi facă, si multe rugăminți de a face ceva.
Într-un târziu, am fost dusă în sala de nașteri, unde, la 13:30, mi s-a făcut epidurala, iar în 20 minute nu am mai simțit nicio durere. Simțeam nevoia ca după 27 de ore de travaliu să dorm. Am dormit până la ora 18:00, când am fost trezită să mi se explice ce urmează.
Din cauza epiduralei nu simțeam dacă și când e nevoie să împing, de aceea mă monitorizau în permanență pentru a-mi vedea contracțiile. Într-un sfârșit, am născut la ora 20:30. Surprinderea tuturor a fost că băiatul meu cântarea 4.301 kg, iar medicii nu au știut acest lucru înainte de naștere. Probabil asta a amânat venirea pe lume a lui David.
Mulțumim Lui Dumnezeu pentru că este sănătos și voinic!
O altă sarcină la un an distanță
Povestea Învingătorului a început la un an de la nașterea lui David. Am rămas însărcinată imediat, din dorința de a crește copiii împreună. Totul bine și frumos până în săptămâna a 10-a de sarcină, când mi s-a descoperit un hematom în partea de jos a placentei. Acest lucru a îngreunat sarcina mea, care devenea din ce în ce mai riscantă.
Am trecut prin multe până la 25 de săptămâni și 5 zile. Nimic nu prevedea pe atunci că ar putea veni pe lume mai repede. Cu toate că știam că e posibil să nasc cu câteva săptămâni înainte din cauza problemelor, nu am apucat să mă pregătesc cu absolut nimic pentru Învingător.
Contracții puternice din 4 în 4 minute
În data de 29.12.19, seara, m-au luat durerile de burtă, sângerările (care au tot fost de la 10 săptămâni până atunci, dureri de cap, picioare etc). O mulțime de dureri în corpul meu, nu îmi dădeam seama care e mai puternică. Am stat în pat cu contracții din 4 în 4 minute până în data de 31.12, ora 20:30, când m-am hotărât să chem Salvarea.
Odată venita Salvarea, durerile parcă erau mai mari. M-au stabilizat și am plecat spre spital. Soțul și copilul au rămas acasă, deoarece David era foarte agitat și nu m-ar fi putut ajuta cu nimic. Am ținut legătura cu el până pe la 23:30, după care durerile au început să fie insuportabile și nu am mai putut. S-au adunat foarte multe asistente și medici pe lângă mine deoarece nu știau la ce să se aștepte.
Cel mai frumos plâns
Sarcina era foarte prematură și riscurile mari. Copilul era foarte agitat, iar doctorii au decis să mă bage în sala de operație. Am fost operată și la 3 dimineața, în data de 01.01.2020, l-am născut pe Învingător. Primul născut în acest an. 25 de săptămâni și 6 zile, 800 de grame. Foarte mic. Nu m-am așteptat să îl aud plângând, dar, spre surprinderea mea, am auzit cel mai frumos plâns de Învingător.
Din fericire, în momentul de față este în incubator și este sănătos. O să trebuiască să mai stea o perioadă de timp până ce doctorii o să considere că îl putem lua acasă. În primele 2 zile a scăzut în greutate până la 735 grame (ca orice copil), dar a început să bea lapte de la mami și sperăm să meargă înspre bine.
Eu am trecut printr-o cezariană, altădată nedorită, dar, știind că pentru copilul meu asta a fost cea mai bună alegere, a devenit și pentru mine o alegere bună. Nu prea am timp să mă concentrez pe durerile mele, știind că el are nevoie ca eu să fiu puternica. Nu i-am pronunțat numele, deoarece nu găsesc altul mai potrivit decât “Învingătorul”. Venirea lui ne-a luat prin surprindere și nepregătiți. E minunat să vezi cum o mână de om are viață!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Irlanda, te invităm să citești și: