Cititoarea noastră Diana ne-a povestit cum a decurs nașterea ei la maternitatea din Timișoara și cât de greu este, pentru o mamă, să-și vadă copilul nou născut la terapie intensivă. Băiețelul ei înghițise lichid în uter și a avut nevoie de tratament timp de șapte zile după naștere. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Pe data de 15 martie 2022, m-am prezentat la maternitatea din Timișoara…
O cititoare Totul Despre Mame, care a făcut Covid în săptămâna 39 de sarcină, ne-a scris cum s-au modificat planurile ei de naștere imediat după ce testul i-a ieșit pozitiv și cum au decurs nașterea și spitalizarea ei la maternitatea din Lupeni, județul Hunedoara. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Povestea noastră începe într-o zi de joi, 19 noiembrie 2020. M-am prezentat la spitalul din…
Cititoarea noastră Alina, care a născut în luna mai 2021 la Spitalul Universitar din București primul ei copil, ne-a trimis experiența nașterii care a marcat-o, în special din cauza cadrelor medicale medii (asistente si infirmiere), a căror atitudine a lăsat mult de dorit. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Vreau să încep prin a spune că bebelușul nostru s-a născut din dragoste, a fost dorit de…
Primii trei medici cu care a stat de vorbă, i-au spus mămicii că, după diagnosticul de varicelă, se impune avortul.
Una dintre cititoarele Totul Despre Mame ne-a trimis o poveste de naștere după varicelă în sarcină, cu final fericit, chiar dacă îmbolnăvirea la începutul sarcinii i-a dat mămicii multe bătăi de cap. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Povestea mea începe cam…
Ce-a urmat? Un șomaj usturător de jumătate de an
Să nu vă imaginați că a fost simplu să trăim toți trei, să plătim ratele și facturile doar din ce câștiga Florin. Nu. N-a fost. Financiar, cred că a fost printre cele mai dificile perioade din viața noastră, uf, dar în mod paradoxal eram atât de fericiți! Cel mai mare stres al nostru dispăruse, puteam în sfârșit să fiu cu David, să știu ce simte, ce-l doare, ce-i place, ce-l sperie, să-i explic câte-n lună și-n stele, să râdem împreună, să ne jucăm, să nu mai fiu nevoită să plec de lângă el, să nu mă învoiesc atunci când e bolnav.
Nu mă mai simțeam un soldat-afgan, eram un soldat în permisie! Nu mai plăteam pe nimeni să-i poarte de grijă. Între timp am început să aplic la joburi pe la grădinițe private, voiam să găsesc un loc în care să lucrez și să-mi pot lua și copilul cu mine. Nu mai lucrasem în învățământ de ani de zile, dar speram să conteze pentru cineva că am studii de specialitate și 5 ani de experiență, în trecut.
La Eforie, iunie 2011, când renunțarea la serviciu devenea o prioritate
Renunțarea la serviciu îți poate aduce adevărata menire pe lumea asta
Am fost la câteva interviuri, dar când le povesteam că am de gând să vin cu copilul meu autist la pachet auzeam fraza aia celebră din filme: „nu ne căutați, că vă sunăm noi”. Aplicam în continuare și știam că undeva, în orașul ăsta mare, ne vom găsi și noi locul. În septembrie, când a început anul școlar, eu tot șomeră eram, David nu mergea la grădiniță, eram mai în pom ca niciodată. El progresase destul de mult după o vară petrecută împreună, știam clar că ne vom duce doar în locul unde suntem primiți amândoi, așa imperfecți cum eram.
La sfârșitul lui octombrie 2011 am găsit în sfârșit o ușă care s-a deschis pentru noi: Conil, un centru educațional privat (grădiniță și școală primară), axat pe integrarea copiilor cu dizabilități, cu o clasă specială în care se lucra cu cazurile ce urmau să fie integrate. Adela Hanafi, patroana grădiniței, și ea mamă de copil special, nu m-a întrebat prea multe la interviul de angajare. Faptul că eram cu David de mână și ceream să ne primească pe amândoi, pentru ea era destul: asta căuta – un om căruia să-i pese de copii cu autism, iar acel om în clipa aia eram eu. Am început de a doua zi și am preluat clasa elevilor cu cerințe educaționale speciale. Am crezut în steaua noastră, și am găsit un om care să creadă în noi.
Despre experiența noastră la Conil și lucrul cu 7 copii cu diagnostice diferite, am să povestesc într-unul din episoadele următoare. Episodul de săptămâna viitoare va descrie cu un strop de umor cum nu am dormit 1.277 de nopți, cum am încercat tot ce era omenește posibil să-l fac pe David să doarmă noaptea și cât de simplă era de fapt soluția salvatoare! Tulburările de somn la copiii cu autism sunt printre cele mai mari provocări ale unei mame! Între timp nu uitați că autismul nu e bau-bau- e doar un mod altfel de a trăi și de a simți!
Dacă îți place cum scrie Georgiana și te interesează povestea autismului lui David, citește și episoadele anterioare:
Mai multe despre viața de zi cu zi a Georgianei găsești pagina de Facebook, unde Geo marchează toate micile și marile realizări ale lui David.