Ca să vezi că toate celelate probleme pălesc în fața sănătății… ]]>
Maternitatea vine cu bucuria de a crește un suflet nou și cu împlinirea de a descoperi încă o definiție a iubirii. Inevitabil, vine și cu oboseală, nesomn, rutină, îngrijorare. Iar acestea din urmă nu odată duc către mâncatul emoțional. Tema este în mod special de actualitate în anul pandemiei, pentru că, într-un fel sau altul, acasă, cu frigiderul la doi pași și cu sirenele pe străzi am recidivat mai mult ca…
]]> Vaccinurile si autismul reprezintă un subiect controversat. și eu am căzut de la o extremă la alta. (foto din 2012)
Vaccinurile și autismul. Am fost și eu în categoria persoanelor care cred că vaccinul de la 1 an transformă un copil normal în unul autist, dar mi-a trecut la timp. Am citit tot felul de studii pro și contra, până când rațiunea a învins. L-am vaccinat pe David, copilul meu de 14 ani diagnosticat…
Dr Caitlin Zeith a interpretat filmuletul respectiv prin lentilele experientei date de maternitate si a… ]]>
Una dintre cititoarele noastre ne-au scris experiența ei privind nașterea unui prematur la Maternitatea Polizu, în 2018. Ea a fost dezamăgită de condițiile din spital și de atitudinea personalului, cu foarte mici excepții. Redăm povestea cititoarei noastre, exact așa cum a scris-o:
”Am citit câteva din experiențele trăite e mame la naștere și m-am gândit să v-o spun și eu pe a mea, fără a da nume. Eu am ales maternitatea Polizu, crezând că este mult mai bună decât Cantacuzino, unde îl născusem pe băiatul meu, în 2011. Atunci am stat 30 de ore în travaliu și, deși mi-au făcut două ecografii, nu au văzut cordonul care se strângea în jurul gâtului!
Experiența unei nașteri anterioare, la Cantacuzino
Băiatul meu s-a născut cu triplă circulară și, din această cauză, a avut mici cheaguri de sânge pe creier care, mulțumită lui Dumnezeu, s-au absorbit până la 1 an! Am stat cu el în spital vreo două săptămâni și îmi amintesc că, la un moment dat, într-o noapte, ceva m-a trezit și mă îndemna să merg urgent să văd copilul! Deși știam că o să mă certe asistenta de serviciu și s-ar putea să nu mă lase să intru la el, tot m-am dus și am insistat la ușă că vreau să-l văd!
Se uita la mine ca la nebuni, dar m-a lăsat să intru! Și l-am găsit pe puiul meu la lampa cu UV (pentru icter) fără nicio protecție pe ochi! Noroc că dormea!!! Asistenta îmi spune: “Hai, doamnă, că nu deschidea el ochii!!!!”
Singurele persoane care au meritat aprecierea mea în acel spital au fost cele două asistente de pe salonul mamelor, singurele care te tratau omenește și-ți vorbeau frumos!
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Medicul mi-a spus din start că nu vine de acasă special pentru mine
Revenind la maternitatea Polizu: medicul pe care l-am ales mi-a spus de la început că dumnealui n-o să-și modifice programul ca să mă ajute să nasc, așa că ar fi bine să nasc atunci când este de serviciu! M-am speriat, aveam 41 de ani, primul copil a venit la 34 de săptămâni și mi-a spus că mai mult ca sigur și acesta va veni mai devreme.
Dar nu am știut încotro să mă mai duc: pe 31 octombrie 2017 m-am dus la maternitate Filantropia pentru confirmarea sarcinii și m-am trezit că era să mi se provoace avort. O rezidentă mi-a făcut ecografie transvaginală și, pe motiv că nu aude bătăile inimii, a introdus mai adânc sonda, provocandu-mi dureri. După o oră s-a declanșat hemoragia și am sunat-o pe doamna doctor rezident (îmi dăduse numărul de telefon), care mi-a spus să merg la spital doar dacă pierd foarte mult sânge!
Norocul meu a fost că, a doua zi dimineața, am fost la medicul de familie care, atunci când a auzit că sângerez, mi-a dat să iau Utrogestan și m-a sfătuit să merg la alt medic. M-am dus la o clinică privată, la un alt medic, care mi-a dat doză maximă de utrogestan pentru a mă ajuta cu “dezlipirea de ou” pe care o aveam.
În loc de amniocenteză, era cât pe ce să îmi facă altă procedură
Pe la 12 săptămâni m-am trezit infectata cu klebsiella! M-am supărat foarte tare pe respectiva clinică, pentru că doar de acolo am putut lua bacteria, și atunci am hotărât să merg la Polizu. Pe la 18 săptămâni, după ce am discutat cu doctorul, m-am internat în spital pentru amniocenteză. Înainte de intervenție, m-a chemat asistenta în cabinetul doctorului pentru consult, m-am așezat pe masă și doctorul a spus, în timp ce-mi făcea ecografie: “Fătul este în poziție ideală, gata, facem biopsia””.
Eu am răspuns:” Ce biopsie, domnule doctor? Eu trebuie să fac amniocenteza! Doctorul m-a întrebat câtă săptămâni am, i-am răspuns perplexă că am 18 (biopsia de vilozități se face până pe la 12 săptămâni și este mai riscantă).
Moașele îmi țineau genunchii strânși, să nu nasc
Am facut amniocenteza și am aflat că voi avea o fetiță sănătoasă. Am fost foarte fericită și am dat uitării întreg episodul. La 35 de săptămâni, am început să mă simt rău și m-am internat în spital. În noaptea de 1 iunie mi s-a rupt apa și m-au dus la sala de nașteri! Degeaba am dat mesaje medicului, n-am primit niciun răspuns! În două ore simțeam nevoia să împing, iar cele două moașe din sală îmi țineau genunchii încrucișați spunându-mi să nu mai împing că din cauza mea o să moară copilul.
Mai târziu mi-am dat seama care era problema: nu era niciun medic acolo! A venit medicul de gardă, care nici nu a mai apucat să se schimbe, a rămas în maiou. Când mi-au pus în brațe bombonica, am fost foarte fericită!
La duș era apă rece, iar coșurile stăteau pline de gunoi
Apoi, a început alt calvar: mai întâi, m-au dus într-un salon cu mame si copii. Era ok, în salonul destul de mare erau 4 paturi, doar că la baia comună de pe etaj era apa rece (o asistentă spunea că ne face bine să ne spălăm cu apă rece), iar coșurile cu gunoi se revărsau până se făcea curat.
Apoi, după trei zile, m-au mutat într-o altă aripă (ca nu cumva să fac depresie văzând mamele cu copii) într-un salon pe jumătatea celui din care am plecat și în care erau înghesuite 6 paturi, o măsuță cu 2 scaune și un frigider mic. Dacă întindeai mâna, atingeai vecina din patul alăturat! Și era o căldură și un miros…..
Oribil cum se poartă statul cu mamele care au copii prematuri! M-am dus să-mi alăptez fetița și am văzut că avea prins de piciorușul ei mic și ușor umflat un dispozitiv cu care îi urmăreau bătăile inimii.
Fetița era cu ochii în lampa cu UV, aprinsă
A venit și ziua mult așteptată, ziua plecării acasă. M-am dus să alăptez fetița până să ne dea drumul și am găsit-o cu ochii mari deschiși privind în lampa cu UV! Am plâns, am chemat asistentele! “Profesionista” care trebuia să aibă grijă de fetița mea plecase la masă. Am plecat cu un gust amar din maternitatea Polizu și sfătuiesc pe oricine care poate alege să nu o aleagă.
Deocamdată, iubita mea nu are probleme cu ochii, dar am făcut multe luni ședințe de kineto pentru îndreptarea piciorușului. Din fericire, eu am stat doar câteva zile la Polizu, dar erau mame care stăteau de 2-3 luni. După toate câte mi s-au întâmplat, am decis că nu vreau să mai fac niciun copil! De frica medicilor, asistentelor, maternităților!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim! ]]>
Studiul menționat (realizat în cadrul „Stanford University”) a avut la bază date provenite din Suedia, un stat care, începând cu anul 2012, a dat posibilitate părinților să-și ia câte 16 luni de concediu plătit pentru a sta alături de copiii lor, până când aceștia ajung la vârsta de 1 an. Restricția a fost că nu se permitea ca ambii părinți să-și ia zilele de concediu plătit în același timp.
Analizând date provenite din Suedia, coordonatoarele studiului au sesizat că, după implementarea acestei legi, s-a înregistrat o reducere, în rândul mamelor aflate în primele 6 luni de la naștere, de 11% a prescripțiilor de antibiotice și de 26% a medicamentelor destinate tratării stărilor de anxietate. S-a observat și o reducere a numărului de internări sau a vizitelor la medicul specialist, cu aproximativ 14%. În privința diminuării recurgerii la medicamentele anti-anxietate, s-a constatat că aceasta era prezentă în special în primele 3 luni de când femeile respective deveniseră mame.
Concluzia celor care au realizat studiul a fost că rolul tatălui este foarte important în primele luni de la nașterea unui copil, cu atât mai mult cu cât unele mame au probleme de sănătate anterioare nașterii și din acest motiv sunt mai vulnerabile ulterior. Cea ce este cel mai important, au afirmat specialiștii, este ca tații să beneficieze de concediu parental exact în perioada în care este cea mai mare nevoie de ei. Datorită lor, mamele se pot odihni mai mult și nu se vor mai simți la fel de împovărate de noile griji.
Conform „Organizației Mondiale a Sănătății”, depresia este prezentă la aproximativ 10% dintre femeile însărcinate și la aproximativ 13% dintre cele care se află în primele luni de la naștere. Cât le privește pe acestea din urmă, precizează experții, ele au de înfruntat dificultăți inclusiv din cauza faptului că, adesea, fiindcă se confruntă cu această problemă, sunt catalogate drept „mame rele”. Un studiu din anul 2017 a arătat că o mare parte dintre mamele cu depresie postnatală tind să se ascundă și să nu ceară ajutor medical specializat tocmai de teama de a nu fi astfel etichetate.
Având în vedere concluziile acestor studii, specialiștii vorbesc despre adoptarea de noi politici, la nivelul statelor, care să le acorde o mai mare flexibilitate mamelor în a sta alături de copiii lor în primii ani de viață, fără ca evoluția profesională să le fie afectată și de o creștere a posibilității ca și tații să le fie alături pentru mai mult timp,în primele luni de după naștere.
La nivelul UE, datele arată că, în prezent, 17 state le acordă taților 2 săptămâni de concediu paternal pentru nașterea copiilor. Conform Comisiei Europene, în 13 dintre acestea tații sunt plătiți bine în perioada acestui concediu.
În 10 state din UE există o perioadă de concediu parental pentru tați, care poate să le fie transferată mamelor.
În cadrul UE, peste 90% dintre tați se limitează la câteva zile de concediu după nașterea copiilor, fără a le extinde pe parcursul mai multor luni.
Surse:
www.nytimes.com, www.nber.org, www.siepr.stanford.edu
“Ieri ne-am externat mai mult de dorul copiilor si de sentimentul de vinovatie ca am lipsit prea mult de acasa! Sincer va spun ca as mai fi stat cateva zile pentru ca starea mea de sanatate desi aflata pe calmante nu a fost una chiar excelenta iar recuperarea a fost un f grea pt mine si neasteptata nemaiavand niciodata nici o alta interventie… Postarea asta este adresata in special viitoarelor mamici care se gandesc sa nasca prin cezariana: Va IMPLOR sa reconsiderati si sa ma credeti ca nu e cea mai buna alegere va spune o mamica care a nascut natural de 5 ori, copii cu o greutate mare)!cAcum ajunsi acasa, situatia e putin mai roz. Azi pot sa urc singura scarile, sa mi alaptez puiul si sa rezist fara prea mult somn o noapte intreaga!”
Anca a povestit aventura ei de la naștere și de ce a fost nevoită să nască prin cezariană:
“Nasterea nu a fost insa una usoara, motiv pentru care sunt convinsa ca va fi un copil special. Va povestesc pe scurt aici cum a decurs. Desi eram convinsa ca voi naste natural si de aceasta data, destinul a vrut ca lucrurile sa fie altfel. Toata sarcina a decurs normal, fara vreo problema de sanatate. Atat bebelusa cat si eu am fost bine, insa saptamana trecuta, in urma unei ecografii efectuate pentru ca se apropia termenul nasterii am aflat o veste socanta: Leah se afla in prezentatie pelvina. M-am speriat putin, recunosc, ca stiam cat de cat ce inseamna, respective ca nu voi mai putea naste natural. Am discutat cu domnul doctor si m-am informat iar lucrurile pareau sa aiba o rezolvare.
Domnul doctor prof. Herghelegiu, caruia tin sa ii multumesc pe aceasta cale pentru rabdarea si priceperea de care a dat dovada, este un medic minunat si o spun fara a fi subiectiva. Dumnealui mi-a monitorizat toate sarcinile si nasterile si am incredere deplina in profesionalismul sau. A reusit sa o intoarca pe bebelusa in pozitie normala pentru a se naste, insa m-a avertizat ca este posibil sa se mai rasuceasca pana la termen.
Miercuri, 14 august, in jurul pranzului am inceput sa simt cum pierd lichid amniotic, insa pentru ca la nasterile anterioare membranele au fost rupte de medic, nu eram sigura daca ceea ce simt este ruperea apei. Asa ca pentru siguranta am mers la domnul doctor, la Spitalul Sanador. Acolo, mi s-a rupt cu siguranta apa, caci am simtit o cantitate mare de lichid amniotic, iar domnul doctor a zis ca trebuie sa ne grabim. La ecograf ni s-a confirmat ceea ce banuiam si ne temeam: micuta se rasucise din nou si se asezase in pozitie transversa, si mai dificila. Asa ca nasterea cezariana era obligatorie. Nu pot sa neg ca mi-a fost teama de interventia chirurgicala, pentru ca toate nasterile fusesera naturale, insa cu ajutorul anesteziei si al mainilor iscusite ale domnului doctor nu am simtit aproape nimic. Iar operatia a durat 45 de min.”
Anca Serea este o aprigă susținătoare a nașterii naturale, fiind implicată de 3 ani într-un proiect social care promovează nașterea naturală și care oferă seminarii gratuite pentru viitorii părinți pentru a-i pregăti pentru venirea bebelușului.
Anca Serea şi Adrian Sînă mai au împreună trei copii: pe Noah (6 ani), pe Ava (5 ani) şi pe Moise (3 ani). Vedeta a mai fost căsătorită, însă la numai 28 de ani, ți-a pierdut soțul în lupta cu cancerul. după ce soţul său a murit de cancer. Cu acesta mai are doi copii, pe David (17 ani) şi pe Sara (10 ani). Ultima ei postare pe Instagram portretizează întreaga ei familie, alături de micuța Leah.
Surse: Instagram
Infertilitatea secundara presupune ca un cuplu sa nu mai poata concepe un copil dupa un an in care au intretinut relatii sexuale neprotejate, in perioade fertile, chiar daca in familie mai exista deja un copil. Desi este, pentru tine, o problema care te jeneaza ori te irita, sunt cateva sfaturi care te pot ajuta sa-ti gestionezi si sa-ti clarifici mai bine situatia in care te afli, iar sfatul cel mai important este sa ai grija mai mult de tine.
„<<Dar deja ai un copil!>> este raspunsul pe care multe dintre femeile care se confrunta cu infertilitate secundara le primesc de la cei apropiati carora le-au cerut un sprijin, un suport emotional”, povesteste dr. Georgia Witkin, asistent profesor in Psihiatrie, Obstetrica-Ginecologie si Stiinte reproductive la Scoala de Medicina Icahn de la Mount Sinai, New York.
Este posibil sa simti doua stari in acelasi timp: sa fii recunoscatoare pentru ca ai un copil minunat si ingrijorata pentru ca visezi sa-ti maresti familia. Insa, nu este vorba doar despre aceste emotii. Se poate intampla ca schimbarea brusca de fertilitate sa te surprinda neplacut si sa simti sentimente precum vinovatie ori gelozie cand observi alte familii numeroase.
Citeste si Viata dupa donarea de ovule. Cele trei povesti ale femeilor „salvatoare”
Infertilitatea secundara este un subiect complex si, cu siguranta, serios, care necesita o atentie la fel de importanta. Sunt cateva sfaturi, oferite de dr. Georgia Witkin, mamelor care se confrunta cu incapacitatea de a avea al doilea copil.
Constientizeaza fiecare schimbare a organismului tau
Primul pas este sa intelegi de unde vine problema conceperii unui copil. Potrivit Colegiului American de Obstetricieni si Ginecologi (engl. ACOG), va fi nevoie sa vezi ce anume s-a schimbat de la ultima ta sarcina. Iata ce poti lua in considerare:
Daca varsta ta trece de 40 de ani, sansele scad cu 10% in ceea ce priveste conceperea la femei, pe cale naturala, a unui copil.
Daca ai peste 35 de ani, vei depune eforturi pentru a concepe un copil peste mai mult de sase luni de incercare.
De altfel, poti avea peste 30 de ani, iar problema infertilitatii secundare poate avea legatura cu avorturile anterioare sau cu boli inflamatorii pelvine.
Schimbari in ceea ce priveste ciclul menstrual si perioada de ovulatie;
Endometrioza;
Leziuni suferite dupa nastere;
Infectii cu transmitere sexuala;
Probleme cu tiroida sau glanda pituitara;
Probleme cu greutatea corporala (prea mica sau prea mare) sau suprasolicitarea fizica.
Cere sfatul unui medic specialist cu privire la diagnostic si/sau tratament
Al doilea pas, dupa ce ti-ai analizat schimbarile corpului, este sa iti alegi un dctor pentru a vedea un diagnostic si pentru a primi un eventual tratament.
Citeste si Testul AMH. Ce indicii ne ofera si cand trebuie facut
Un specialist in endocrinologie reproductiva va avea cunostintele si instrumentele necesare pentru a te ajuta in acest caz. De altfel, iti poate recomanda mai multe variante prin care poti avea al doilea copil, cum ar fi procedura prin fertilizare in vitro, inseminarea intrauterina (IUI), surogat, adoptie etc.
Gandeste-te cat de departe vreti sa mergeti, ca si cuplu, pentru a avea inca un copil
Tratamentele pentru infertilitate sunt costisitoare si ca timp, dar si ca bani. Avand in vedere ca mai aveti un copil, analizati tot ce implica visul vostru de a avea inca un copil. Care sunt avantajele si dezavantajele deciziei voastre?
Tine cont si de fizicul si mentalul tau, mami!
Infertilitatea secundara te poate „rascoli” din punct de vedere emotional, nu doar fizic. Stii de ce trebuie sa ai grija de tine si cum poti face asta?
Alege sa privesti situatia cat mai obiectiv si mai limpede;
Nu alege sa-ti privesti problema prin „alti ochi” decat ai tai. Tu iti traiesti viata ta, ceilalti o traiesc pe a lor. Nu avea asteptari ca diferite cunostinte care nu se confrunta cu infertilitate secundara sa te inteleaga. In schimb, stai alaturi de cei dragi tie;
Alatura-te unui grup sau comunitati care are ca scop sprijinirea femeilor care sufera de infertilitatea secundara. De exemplu, daca te ajuta, exista, in Romania, Asociatia SOS Infertilitatea;
Ai grija de tine emotional, psihic, fizic, spiritual. Daca te ajuta, exista psihologi care lucreaza cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), unde sedintele de terapie sunt gratuite. Vei avea nevoie de un bilet de trimitere de la medicul de familie si sa fii asigurata la CNAS.
Aminteste-ti ca, pentru a avea o familie numeroasa, intotdeauna va exista o cale de a te implini! Totodata nu te izola si fii mereu in preajma celor care-ti insenineaza ziua, indiferent cine sunt ei.
Sursa articol original: Psychology Today
Citeste si Infertilitatea doare! “Si eu vreau sa fiu mama!”
Autor: Andreea Borcila