Alegerea metodei de contracepție depinde de vârsta femeii, de starea ei de sănătate, de preferințele personale și de dorința de a avea sau nu copii în viitor. Oricare ar fi opțiunea, ea trebuie discutată și cu medicul ginecolog, pentru că mijloacele contraceptive nu presupun doar protecție împotriva unei sarcinii, ci și reacții adverse, care trebuie cunoscute și monitorizate.
Contracepția, cunoscută și sub numele de…
]]>Copilul lovește alți copii? Iată recomandările psihologului Florentina Dumitru și 7 strategii care cu siguranță vor da rezultate.
Copilul care lovește alți copii nu este un copil agresiv ci un copil care trăiește o furtună emoțională și nu știe cum să-i facă față. De cele mai multe ori furia copilului ascunde în spate frică.
Nu de puține ori am fost sunată de părinții ai căror copii au lovit alți…
Când te vezi cu copilul tău în brațe pentru prima dată te încearcă tot felul de sentimente. Treci de la iubire la panică, de la încântare la grijă, de la entuziasm la spaimă. Dar indiferent de ce îți trece prin suflet, mintea îți dictează că trebuie să fii un părinte bun și toată viața îți este ghidată de această dorință.
Otilia Mantelers a avut același gând când și-a lăsat în 2012 cariera de analist financiar pentru a deveni instructor de parenting. Și-a descoperit vocația tocmai din dorința de a fi o mamă mai bună pentru cei trei copii ai săi. De atunci susține cursuri pentru părinți si organizează conferințe cu speakeri internaționali. Este apreciata pentru modul în care susține importanța jocului în toate ariile de dezvoltare ale copiilor, după ce, în 2013, a devenit primul instructor Parenting by Connection din România, după un program intens de un an de formare cu organizația “Hand in Hand Parenting” din USA. In prezent, este psiholog, urmand diferite formari in terapia traumei.
Otilia Mantelers a vorbit la podcastul Childlife – Provocări de părinte cu Andrei Dumitrașcu, Marketing Manager SECOM, despre ce înseamnă de fapt să fii un părinte bun.
Puteți asculta podcasturile realizate în cadrul campaniei SECOM Childlife – Provocări de părinte AICI
Dincolo de teorie este multă muncă cu sinele ca să fim părinți mai buni
La fel cum ni se întâmplă aproape tuturor, și Otilia și-a însușit din diverse surse teoria de parenting și de creștere a copiilor, dar odată ajunsă să aplice pe copiii ei acele sfaturi a fost mai greu. Toți am citit despre efectele negative ale țipatului la copii, despre tehnici prin care să ne controlăm atunci când ne găsim pereții desenați de la un cap la altul, dar tot nu reușim întotdeauna să nu ridicăm vocea.
”Țin minte când erau copiii foarte mici că îmi făceam program pe zi: azi mă joc de la ora cutare la ora cutare cu ală, azi fac aia și aia. Era așa o nebunie, ca în companii. Îmi făceam excel-uri cu ce-am făcut, ce-a mers, ce n-a mers. Dar nu este așa… După care am ajuns să-mi fac și eu propria mea terapie… Făcându-mi propria mea terapie am înțeles că nu e suficient să citesc și să învăț niște lucruri pe care să le aplic acasă cu copiii, pentru că e mult mai profund de atât. Acum, abordarea mea de parenting este centrată mai degrabă pe părinte și pe noțiunea de atașament dintre părinte și copil. Dacă părintele se uită la el și la viața lui interioară, atunci atașamentul dintre el și copilul lui – atașament de care copilul are mare nevoie – este mai solid”, crede Otilia Mantelers.
Cum să te conectezi cu copilul
Alfie Kohn, autor al cărții ”Parenting necondiționat”, una dintre cele mai apreciate cărți de parenting, le propune părinților o abordare similară.
Vorbește-i despre modul în care te simți în interacțiune cu el.
„Acum eu nu mă simt ascultată, mi-ai cerut să te ascult, dar după ce ai terminat, te-ai întors și ai plecat. Îmi doream să îți spun și eu ceva”.
Vorbește-i despre starea ta interioară și nivelul de energie cu care intri în relație cu el.
„Mă simt obosită și oricât mi-ar plăcea să te urmăresc, observ că îmi fuge mintea. Pot să mă mișc puțin pentru a mă energiza și reveni la joacă cu tine mai trează?”.
Vorbește-i despre nevoile tale.
„Îmi place tare mult când te văd atât de plin de energie, tare mi-ar plăcea să învăț și eu de la tine. Acum, însă, urechile mele sunt foarte sensibile și aș putea să te ascult mai bine dacă am vorbi amândoi mai încet.”
Propune-i lucruri.
„Observ că vrei din nou să ne jucăm cu mașinuțele ca și ieri sau alaltăieri. Este că un joc cu care mă întâmpini mereu. Dar am putea la fel de bine să facem un puzzle, ce zici?”. Copii ne comunică lucruri prin jocurile repetitive, poate fi o formă de a-și arăta anxietatea pe perioada în care ați fost separați sau nevoia de familiaritate și confort.
Implică-te activ în joc.
El nu își dorește să te comporți asemeni unei marionete care face doar ceea ce el spune. Atunci când îl urmezi întocmai în jocul său poate însemna și că ești pe modul automat. Deci nu ești prezent. Își dorește un partener “treaz”, care să vină cu propria lui creativitate.
Atunci când ești prezent în interacțiunea cu copilul tău, începi să vezi oportunități de dezvoltare pentru el, încep să apăra idei creative și, dacă ești norocos, poți chiar să te bucuri la aceeași intensitate cu el de joacă împreună.
Copilul care ai fost trebuie vindecat
Pentru ca lucrurile să se schimbe este nevoie în primul rând ca părintele să conștientizeze că trebuie să privească în interior, spre el. În plus, trebuie să se raporteze la copilul lui, nu la copilăria pe care el a avut-o pentru că totul este diferit acum.
”Dacă eu, ca și copil, am fost un copil foarte cuminte, revolta propriului meu copil mă va revolta. Dacă eu, când eram mică, eram cumințică și făceam tot ce trebuie și nu crâcneam, acum un copil care se revoltă mă face pe mine, mama-adult, să regresez la pozitia de copil și să nu mai fiu mamă. Să zic: “Da’ ia uită-te la tine! Da’ ce răspunzi tu așa? Da’ cine ești tu, cine te crezi tu?”. Reacționez din postura de copil, de la o vârsta la care a avut loc trauma noastră din relația cu mama, cu tata, cu persoana de atașament pe care am avut-o. Atunci trebuie practic să mă uit la partea emoțională într-un cadru terapeutic”, explică Otilia Mantelers.
Părintele ar trebui să facă exerciții de mindfulness, de centrare pe corp, cu yoga, cu tot felul de sporturi, mai ales că un copil poate zgândări și mai tare rănile pe care le avem din copilărie. Practicarea sporturilor este foarte importantă, pentru că lucrând cu corpul nostru care păstrează amintirile traumei, care a înghețat la un moment dat și care se dezgheață când nu vrem. De multe ori acest lucru se întâmplă în relația cu copilul, în relația de cuplu, în relațiile la job. Ca să se poată controla părintele are nevoie să se vindece, să se îngrijească, să se uite la partea aia de copil rănit din el.
Drumul spre vindecare al părintelui care a suferit traume în copilăria lui, unele pe care poate nici nu le conștientizează, este lung. Parcurgerea lui poate fi dureroasă, dar de transformare va beneficia nu numai propriul copil, ci și adultul care se va înțelege mai bine pe sine.
Vă recomandăm să ascultați podcasturile realizate în cadrul campaniei SECOM Childlife – Provocări de părinte, care cuprinde opinii de la experți, părinți sau părinți în devenire, AICI.
1. Stabiliți împreună o rutină
Asigurați-vă că activitățile de zi cu zi, precum și timpul petrecut muncind pentru școală online sau offline, este în acord cu vârsta copilului. Asigurați-vă că în programul de zi cu zi includeți joaca și timpul dedicat cititului și, pe cât posibil, transformați activitățile zilnice în oportunități de învățare.
Faceți planurile împreună cu cei mici, iar astfel vor fi mai motivați să se implice și să le respecte. Deși rutina este esențială pentru copii și tineri, veți observa că în această perioadă e nevoie să dați dovadă și de flexibilitate. Adaptați-vă situației: dacă copilul dă dovadă de agitație în timpul stabilit pentru studiu, schimbați ordinea activităților și lăsați-l să-și consume energia când simte nevoia. Raportați-vă în permanență la nevoile lor!
2. Purtați discuții deschise
Încurajați-vă copiii să vă adreseze întrebări și să își exprime sentimentele pe care le au. Ei pot reacționa în diverse feluri la stres, așa că fiți răbdători și îngăduitori. Provocați copiii să-și exprime temerile în privința perioadei pe care o traversează, discutați despre regulile care trebuie respectate și de ce și asigurați-i că se află într-un mediu sigur, în care se pot exprima. Desenatul, poveștile sau alte activități pot fi prilejuri potrivite pentru a deschide diverse discuții.
Încercați să nu evitați sau să reduceți importanța grijilor copiilor și asigurați-i că este în regulă să le fie teamă. Demonstrați-le că îi ascultați acordându-le întreaga atenție și că sunteți disponibili oricând pentru astfel de discuții. În funcție de vârstă, asigurați-vă că înțeleg diferența între informațiile alarmiste, de tip fake news, și cele din surse credibile, oficiale.
3. Aveți răbdare
Dacă cei mici nu rezistă la o sesiune de învățare de 30- 40 de minute, fie că e vorba de una online sau de una offline, începeți treptat. Permiteți-le la început sesiuni de învățare de 10 minute, iar apoi creșteți treptat timpul până la cel necesar. Combinați, în măsura în care se poate, învățarea online cu cea offline.
4. Protejați-vă copiii și când sunt online
Platformele digitale îi ajută pe copii să continue să învețe chiar dacă nu mai merg la școală și să rămână conectați cu prietenii și colegii lor. Însă accesul online presupune și un risc crescut în ceea ce privește siguranța, protecția și intimitatea. Vorbiți cu copiii despre ce înseamnă internetul și riscurile lui și asigurați-vă că știu cum să se poarte atunci când interacționează online cu profesorii, colegii și prietenii.
Stabiliți reguli despre cum, când și unde poate fi folosit internetul. Folosiți parole și programe speciale pentru limitarea accesului copiilor pe siteuri nepotrivite și puneți-le la dispoziție jouri și aplicații sigure, potrivite vârstei lor. În cazuri de bullying online sau alt tip de incidente, asigurați-vă că știți care sunt mecanismele de raportare și cum se pot soluționa problemele online.
Asigurați-vă că le vorbiți copiilor despre riscurile pe care le implică distribuirea pe internet a fotografiilor personale și a înregistrărilor video.
5. Mențineți legătura cu profesorii copiilor
În această perioadă, discutați în permanență cu profesorii, învățătorii, educatorii copiilor și cereți-le sprijinul atunci când simțiți nevoia de îndrumare. De asemenea, înscrieți-vă în grupuri de părinți interesați de educația la domiciliu și faceți schimb de idei și soluții.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și: