Eram insarcinata in cinci luni, in acea perioada locuiam intr-un orasel linistit si cochet din Marea Britanie, iar intr-o zi, in timp ce ma plimbam, m-a lovit intrebarea: “Sarcina decurge minunat, ma voi pregati cat pot de bine pentru nastere, dar ce voi face din momentul in care voi avea bebelusul in brate?”. Pentru o clipa m-am blocat (a se citi “panicaaat!”). Noroc insa ca mi-a aparut imediat, in minte si in suflet, raspunsul: stiu ce am de facut, trebuie sa citesc, sa invat, sa stiu!
Am intrat intr-o librarie si am intrebat ce carti despre ingrijirea bebelusului au. Doamna de acolo mi-a pus 9 carti pe raft. “Of, Doamne, chiar atat de multe lucruri sunt de stiut despre ingrijirea unui bebelus?”. Nu aveam cum sa le iau pe toate. Palpitatiile pe care le-am simtit atunci, nu le avusesem nici la examenul de disertatie. “Dar ce carte mi-ati recomanda? Una pe care si alte mame au folosit-o si v-au spus ca a fost chiar utila?”, am intrebat-o, privind-o cu ochii plini de speranta.
“Ah, puteti lua cu incredere “What To Expect The First Year” (“La ce sa te astepti in primul an de viata”) de Heidi Murkoff. Am luat-o acasa si m-am apucat, chiar din acea seara, sa ma pregatesc pentru cea mai importanta intalnire din viata mea, cea cu bebelusul!
Heidi Murkoff, Foto: SAMAS
Heidi Murkoff este autoarea celei mai citite carti de sarcina din lume – “La ce sa te astepti in sarcina” (“What to Expect When You’re Expecting”), care este “Biblia” sarcinii, asa cum o mai numesc multe viitoare mamici.
In prezent, seria What to Expect contine 10 titluri de carti, traduse in peste 30 de limbi. In limba romana, pe langa cartea despre sarcina mai poti gasi “La ce sa te astepti in primul an de viata”, dar si “La ce sa te astepti in al doilea an de viata”.
Heidi este considerata una dintre cele mai influente 100 de persoane din lume, iar in momentul in care a acceptat sa vina in Romania, la invitatia Asociatiei SAMAS si sa participe la un eveniment interactiv (despre care poti citi mai multe aici), mi-am spus ca trebuie sa o cunosc.
Citeste si: Cutia Bebelusului: 41,7% dintre copiii romani au nevoie de ea
Si sunt incantata sa-ti scriu ca am reusit sa am o discutie foarte placuta cu ea, chiar inainte de evenimentul “La ce sa te astepti” cu Heidi Murkoff, unde l-am cunoscut si pe Erik, sotul autoarei, care o sustine in tot ceea ce face. Heidi a vorbit deschis despre cartea sa, despre provocarile pe care le-a intampinat de cand a devenit mama, despre cei doi copii ai sai, Emma si Wyatt, dar si despre cum este viata de bunica, alaturi de nepotii sai, Lennox si Sebastien.
Alaturi de Heidi Murkoff
Cum a fost discutia cu Heidi? Speciala si incredibil de sincera! A, da, si ne-am imbratisat mult de tot! Ce am inteles? Ca „fiecare copil este diferit. Fiecare mama este diferita”.
Draga Heidi, ma bucur ca am onoarea sa te cunosc si sa-ti spun “multumesc”, pentru ca m-ai ajutat, fara sa stii! Gratie informatiilor gasite in cartea ta am devenit mai increzatoare cu ceea ce ma astepta in primul an impreuna cu bebelusul nostru iubit.
Awwww, asta este ATAT de placut! Sunt fericita ca ti-am fost alaturi in aceasta calatorie… (zambeste). Si sunt onorata sa ajut orice mama, orice tata, oricand!
Imi doresc foarte mult sa le impartasesti si cititorilor www.superbebe.ro povestea ta. Cand si cum a aparut ideea de a scrie cartea “La ce sa te astepti cand esti insarcinata?” (“What to Expect When You’re Expecting”).
Totul a inceput cand am ramas insarcinata pentru prima data. A fost o sarcina “oops” (n.a: neplanificata). L-am cunoscut pe Erik in septembrie, ne-am casatorit in aprilie si trei luni mai tarziu, am ramas insarcinata. Nefiind ceva planificat, iti dai seama cat de neincrezatoare am fost la inceput. Asa ca m-am dus la librarie – exact asa cum ai fost si tu! – dar in loc sa gasesc teancuri de carti, erau doar doua si ambele m-au speriat, nu mi-au raspuns la intrebarile pe care la aveam, nu mi-au diminuat grijile, nu m-au calmat, nu mi-au oferit nici informatiile, nici suportul si nici convingerea ca totul va fi bine, nimic din ce-mi doream.
Cu doua ore inainte sa inceapa travaliul cu Emma (n.a: fiica autoarei, cea care a fost sursa de inspiratie pentru scrierea primei carti!), – iar asta este o poveste cat se poate de reala! – i-am oferit unei edituri propunerea mea pentru prima mea carte “What to Expect When You’re Expecting” (“La ce sa te astepti in sarcina”). A fost o zi aglomerata si a reprezentat inceputul vietii mele ca persoana multifunctionala, asa cum, de altfel, sunt toate mamele.
Am devenit o mama cu o misiune de dus, iar acea misiune – chiar daca a crescut exponential – nu s-a schimbat catusi de putin. Imi doresc sa ajut mamele si tatii sa stie la ce sa se astepte, sa se tina de mana de-a lungul acestei calatorii interesante, emotionante si uneori terifiante, sa-i fac sa se simta mai stapani pe situatie, mai increzatori, mai relaxati, sa-i ajut sa se streseze mai putin si sa se bucure mai mult de sarcina si de viata de parinte.
Daca ai avea posibilitatea de a te intoarce in trecut, ce sfat ti-ai da? Ce i-ai spune lui Heidi, cea de la 23 de ani, dinainte de a se apuca sa scrie prima sa carte?
I-as fi spus totul despre sarcina, despre travaliu si nastere, si totul despre viata de parinte. Dar i-as mai fi spus si cateva dintre “mantrele” mele de mamica, si anume: Nu exista parinte perfect, nici macar unul care sa se apropie de perfectiune. O sa faci multe greseli, si chiar daca vei invata cate ceva din propriile greseli, s-ar putea sa le tot repeti. De asemenea, vreau sa stii ca sa fii mama nu este ceva despre care stii din nastere, este ceva (valabil si in cazul tatalui) ce inveti din mers, la “job”: un scutecel care trebuie schimbat, o noapte nedormita, un tantrum.
I-as mai fi spus sa fie rabdatoare cu sine, si cu Emma, pana ce ar fi ajuns la acea rutina, pana cand s-ar fi simtit mai confortabil cu noul rol, cel de mama.
Si cel mai important sfat pe care i l-as fi dat, ar fi fost: sa se opreasca din tot ce face si sa-si miroasa mai des bebelusul. Cat ai clipi, copilul va creste mare. Iar singura veste imbucuratoare este ca el va creste atat de mare incat va avea propriii sai bebelusi. (Zambeste).
Nu te grabi, savureaza cat poti, bucura-te de fiecare moment. Nu in zadar se spune ca zilele si noptile cu un bebelus par sa se miste cu incetinitorul, in timp ce anii trec fulgerator de repede. In plus, i-as mai fi dorit succes cu perioada de adolescenta a Emmei.(Zambeste larg)
Cum te-ai descrie ca mama?
Uite aici mi-e greu sa raspund! Cu siguranta, sunt o mama foarte implicata, dar sper ca nu depasesc limitele. Sunt norocoasa, pentru ca am un partener/ co-echipier in parenting destul de implicat si nu a trebuit sa ma descurc singura cu toate, asa cum li se intampla multor mame. Nu am avut bone care sa ne ajute cu ingrijirea copiilor, pentru ca nu ne puteam permite atunci cand erau ei mici, asa ca doar ne-am impartit sarcinile si, impreuna am reusit. Ne-am sincronizat in toate: cu setarea limitelor, cu dragostea neconditionata, cu stilul de parenting. Si ne-am distrat! Am fost mereu o familie care stie sa se distreze, dar am avut grija sa urmam si regulile, astfel incat copiii nostri sa devina cea mai buna versiune a lor. De exemplu, urmarirea televizorului a fost una dintre limitele pe care le-am impus, astfel am avut posibilitatea sa citim mai mult si sa ne jucam impreuna.
…dar ca bunica?
La fel! Vorbesc serios! Doar ca de aceasta data stiu ce trebuie sa fac. Eu si Erik ne jucam foarte mult cu baietii (n.a.: nepotii), cu toate acestea respectam limitele si regulile. Ii “alintam” din plin, atunci cand este vorba despre dragoste si atentie, niciodata nu stau pe retelele de socializare atunci cand sunt cu ei, dar nu-i alintam cu cadouri. Erik, sotul meu, este cel mai bun bunic de pe planeta, asa cum multi ani in urma a reusit sa fie cel mai bun tata din lume.
Care este primul cuvant care iti vine in gand, atunci cand te gandesti la familia ta?
Iubire. Si “insuficient” – pentru ca noi calatorim foarte mult si nu stam pe acasa pe cat de mult ne-am dori sa fim. Dar cand suntem acasa, Lennox, nepotul nostru, petrece cel putin noaptea de vineri cu noi, desi de obicei sta vineri si sambata la noi acasa. El le numeste mici vacante, asa cum probabil a invatat din desenele animate Peppa Pig, atunci cand era toddler.
Ai un anumit stil de parenting?
Iata de ce ezit mereu sa raspund la aceasta intrebare: exista foarte putine adevaruri absolute in ceea ce priveste rolul de parinte. De fapt, as spune ca sunt doua: iubeste-ti copilul neconditionat – iar eu ii iubesc!- si ai grija ca el sa fie sanatos si in siguranta – intotdeauna o prioritate in ceea ce ma priveste-, si poate ar mai fi ceva: seteaza limite si asigura-te ca le urmezi cat poti de bine. Dar pe langa toate acestea, exista atat de multe modalitati de a fi un parinte bun.
Ii incurajez pe parinti sa faca ceea ce am facut si eu – sa aleaga metodele si ideile dorite din diferitele stiluri de parenting si sa-si faca propriul stil, atata timp cat sunt urmate cele doua adevaruri absolute enumerate mai sus. Iubeste-ti copilul, ai grija sa fie in siguranta, sa fie sanatos, asculta-ti instinctul, iar restul lucrurilor vor veni de la sine.
Ce ti-ai fi dorit sa fi stiut inainte de a fi mama?
Ca este cel mai greu job din lume, dar si cel pe care-l vei iubi cel mai mult. Unele mamici il fac sa arate ca este un job usor, dar intotdeauna exista tot felul de provocari. Nu va mai judecati atat de dur! Lasati-o mai usor! Si cum am tot spus: stresati-va mai putin si bucurati-va de aceasta calatorie cat de mult puteti!
….va urma…
Autor: Inga Stoian
Sursa foto cover: SAMAS
Citeste si: Mirela Retegan: ,,In spatele unui copil lumina e un parinte soare”
„Asculta toate sfaturile din jurul tau, dar de asemenea asculta-ti vocea interioara” a spus Heidi Murkoff, autoarea cartii „La ce sa te astepti in sarcina”, si mai mult de atat „ai grija ca puiul tau sa stie ca este intotdeauna iubit”. Afla aici care au fost cele mai dificile momente din viata ei de mama, dar si care sunt lucrurile pe care le-a invatat Heidi de la copiii sai.
Prima parte a interviului o poti citi aici:
Heidi Murkoff: “Fiecare copil este diferit. Fiecare mama este diferita”
Heidi Murkoff, Foto: SAMAS
Ce ti-ai fi dorit sa fi stiut inainte de a fi mama?
Ca este cel mai greu job din lume, dar si cel pe care-l vei iubi cel mai mult. Unele mamici il fac sa arate ca este un job usor, dar intotdeauna exista tot felul de provocari. Nu va mai judecati atat de dur! Lasati-o mai usor! Si cum am tot spus: stresati-va mai putin si bucurati-va de aceasta calatorie cat de mult puteti!
Care moment din viata ta de mama ti s-a parut cel mai dificil?
O, sa fim realisti, au fost foarte MULTE momente dificile. Eram doi la doi la capitolul colici, dar cu Wyatt (n.a.: fiul) am fost un pic mai experimentata, asa ca nu m-am stresat la fel de mult (n.a: ca in cazul primului nascut). Emma a plans zilnic, ore intregi, fara oprire – din momentul in care a facut trei saptamani pana a implinit trei luni – si am luat totul foarte personal.
M-am simtit ca si cum as fi esuat si aveam dubii in ceea ce ma priveste pe mine, ca mama. Si nu mi-a fost de ajutor nici faptul ca Erik lucra noaptea, iar plansul bebelusului coincidea cu orele in care el nu era acasa, astfel ca eram singura, in timp ce ea plangea de la ora patru dupa amiaza pana aproape de miezul noptii. Sincer, mi-era destul de dificil sa ma simt conectata la Emma in timpul acelor maratoane de plans. Imi era mila de ea, desigur, dar in acelasi timp, imi era mila si de mine. Si cu tantrumurile (n.a.: crizele de furie) mi-a fost greu – Emma a fost specialist intr-ale tantrumului, atunci cand era toddler… dar si in perioada de adolescenta. Astazi insa Emma este o mama minunata si-mi este cea mai buna prietena, pe langa sotul meu, Erik. In final, am supravietuit, am cresut si am prosperat! (Zambeste)
Care este cea mai vie amintire legata de perioada in care Emma si Wyatt erau mici, care iti apare deseori in minte si-ti aduce mereu zambetul pe buze?
Atunci cand se jucau impreuna. Si se jucau impreuna destul de des. Pentru ca Emma era sora mai mare, ii placea sa preia conducerea, sa fie sefa. Imi placea sa vad cum imaginatia lor isi lua zborul – ba se prefaceau ca sunt in tren, ba ca sunt catelusi, ba ca sunt doctori, iar jucariile lor de plus sunt pacientii, ba o vedeam pe Emma cum isi “alapta” papusa si ursuletul, in timp ce eu il alaptam pe Wyatt, atunci cand era bebelus, ba se jucau pe afara si “vanau” insecte – odata, Emma chiar l-a convins pe Wyatt sa prinda o albina pentru ea – , ba se jucau Poker cu Erik, ba citeau povesti impreuna cu el. Sotul meu intotdeauna s-a ocupat de rutina de seara, de baita si de citit povesti.
Scriai ca ai alaptat si ca ti-a placut. Ce ti-a placut cel mai mult legat de procesul de alaptare?
Din momentul in care procesul de alaptare s-a stabilizat (este un proces natural, dar care nu a venit deloc in mod firesc, nici pentru mine, nici pentru Emma), a devenit cel mai simplu mod de a-i asigura hrana. M-a uimit mereu magia aceea alba, laptoasa si lipicioasa care ii face pe micuti sa adoarma atat de dulce. Nu voi uita niciodata ultima data cand l-am alaptat pe Wyatt. A trebuit sa-l intarc brusc, pentru a merge in primul meu turneu cu prilejul lansarii cartii, iar Erik a ramas acasa cu copiii. Imi amintesc ca am stat mai mult ca de obicei, iar sotul meu a filmat sedinta de alaptare, astfel incat amintirea sa dureze mai mult. Wyatt a acceptat intarcarea foarte usor, nu mi s-a parut deloc ca i-ar fi lipsit nici alaptatul, si nici ca i-as fi lipsit eu. (Zambeste) In schimb, mie mi-a fost greu. Mi-e dor de acel moment chiar si in prezent. Mi-e dor si de perioada in care eram insarcinata. Mi-ar fi placut sa mai am o sansa sa fiu din nou insarcinata, iar de data aceasta sa pot sa port toate aceste haine dragute pe care le poarta in prezent femeile insarcinate.
Ce faci atunci cand reusesti sa ai timp doar pentru tine?
Din fericire, nu sunt o persoana care sa caute “timp pentru sine”. Nu prea stiu cum sa stau si sa ma relaxez, si nici nu am hobby-uri (nu-mi place nici macar sa fac cumparaturi). Partea care imi place cel mai putin este sa stau si sa scriu, pentru ca doar eu sunt cea care trebuie sa o faca. As fi preferat sa stau cu Erik si cu copiii, sa calatoresc si sa cunosc mamici, tatici si bebelusi.
Organizam in jur de 35 de “baby showers” in toata lumea (n.a. “baby shower” este o petrecere surpriza data in cinstea gravidei si viitorului bebelus) pentru femeile insarcinate care au participat in actiuni militare, si incercam sa petrecem timp cu ele, cu bebelusii lor. Uite acestea sunt momente mult mai frumoase si mai bune decat orice alt “timp pentru mine”. Si sunt norocoasa ca pot sa fac totul impreuna cu Erik. Muncim de acasa impreuna, calatorim impreuna.
Intrebarea mea preferata: sunt convinsa ca i-ai invatat pe copiii tai, Emma si Wyatt, tot felul de lucruri, dar ce ai invatat tu de la ei?
Cu siguranta, sa incetinesc si sa ma bucur de lucrurile mici pe care le ofera viata -precum sa ma opresc sa miros florile, sa intorc o pietricica, sa ma uit ce este dupa un copac, sa vad si copacul, nu doar padurea -, sa fiu curioasa si sa caut la nesfarsit sa descoper lucruri noi. Asta este ceea ce iubesc eu cel mai mult la toddleri si prescolari, dar chiar si la varsta lui Lennox, aceasta curiozitate nestavilita despre lumea din jurul lor, lume pe care adultii nu o mai observa.
Ce parere ai despre o noua carte care sa aiba titlul “La ce sa te astepti atunci cand te pregatesti sa devii bunica”(“What to Expect When You’re Expecting to Be a Grandma”) sau poate “La ce sa te astepti cand esti bunica?”. Eu cred ca ar avea succes!
(Rade). Exact asta mi-ar mai trebui, sa mai scriu o carte! Si asa am ramas in urma cu noile editii ale cartilor mele. Dar, pe scurt, raspunsul la intrebare este simplu: La ce sa te astepti atunci cand te pregatesti sa devii bunica? La faptul ca totul va fi mult mai bine decat spun ceilalti ca este. Mult mai bine!
Un lucru amuzant este ca, desi toata lumea imi cere sfaturi (pe care le si urmeaza), Emma imi cere sfatul, apoi face exact invers decat ii spun. Asa fac de obicei fetele cu mamele atunci cand este vorba de sfaturi (mai ales daca acestea tin de „parinteala”). Bineinteles, am scris carti cu multe sfaturi si probabil din aceasta cauza ai crede ca m-ar asculta… (Zambeste)
Intr-unul dintre interviuri ai spus ca “presiunea pe care o simt mamele este mai mare acum ca oricand”. Este vorba mai mult despre presiunea de a avea un bebelus “perfect”, care “bifeaza” toate achizitiile, care este dus la tot felul de ateliere si are un IQ dezvoltat si stimulat incontinuu, sau este vorba despre presiunea de a fi o mama perfecta, care isi duce sarcina cu bine si naste “ca la carte” sau isi ingrijeste bebelusul dupa toate indicatiile specialistilor?
O, toate adunate! Si poate fi atat de coplesitor sa ai aceasta senzatie ca niciodata nu esti suficient de buna ca mama, chiar daca faci mereu totul cat poti tu de bine. Mereu am spus ca fiecare sarcina este diferita. Fiecare copil este diferit. Fiecare mama este diferita. Iar acest lucru este valabil si in cazul unei mame care are doua sarcini, ambele sunt diferite, bebelusii sunt diferiti. Ceea ce este “normal” sau ceea ce functioneaza foarte bine in cazul unei mame sau a unui bebelus este diferit pentru alta mama sau alt bebelus. Nu exista niciun lucru pe care sa-l faci “ca la carte”, in afara de acele adevaruri absolute pe care le-am tot spus (de exemplu, sa ai grija ca puiul tau sa stie ca este intotdeauna iubit, chiar si atunci cand nu-ti place comportamentul lui, sau sa ai grija ca are toate vaccinurile la timp, sau ca intotdeauna il pui in scaunelul de masina). Si aminteste-ti intotdeauna ca exista metode simple pe care sa i le oferi copilului si care conteaza cel mai mult: contactul vizual, sa-i canti si sa-i vorbesti bebelusului, sa-l tii in brate. Aceasta este stimularea de care are nevoie orice bebelus. Sa-ti vada fata, sa te priveasca pe tine si pe ceilalti adulti care il ingrijesc – pentru aceste lucruri nu exista nicio aplicatie.
Alaturi de Heidi Murkoff
Sfatul tau pentru cititoarele www.superbebe.ro , care se pregatesc sa devina mame sau care deja se bucura de maternitate este…
Streseaza-te cat mai putin, bucura-te cat mai mult de sarcina si de bebelusul tau. Asculta toate sfaturile din jurul tau, dar de asemenea asculta-ti vocea interioara, ceea ce-ti spune instinctul. Iti cunosti corpul, iti stii bebelusul sau copilul, mai bine decat oricine.
Ma poti urmari pe retelele mele de socializare, Instagram si Facebook, iar acolo iti pot raspunde personal la toate intrebarile pe care le ai, mai ales daca postezi poze cu burtica ta sau cu bebelusul tau, astfel incat sa ma bucur si eu (Zambeste).
Heidi, iti multumesc pentru timpul acordat, pentru toata inspiratia si informatiile pe care le-ai asternut in cartile tale.
Si… iar ne-am imbratisat! 
Autor: Inga Stoian
_________________
Heidi Murkoff este autoarea celei mai citite carti de sarcina din lume – “La ce sa te astepti in sarcina” (“What to Expect When You’re Expecting”), care este “Biblia” sarcinii, asa cum o mai numesc multe viitoare mamici. Indragita autoare a acceptat sa vina in Romania, la invitatia Asociatiei SAMAS si sa participe la un eveniment interactiv (despre care poti citi mai multe aici.
Citeste si: Superfemei. Supermame. Povesti de viata