Un grup mixt de cercetători (de la „University College London”, de la „Universitatea Imperială din Londra”, din cadrul unei vaste rețele de servicii medicale din Londra, oferite de către spitale și clinici ce țin de „University College London” și de la „Universitá Campus Bio-Medico” din Roma) a realizat un studiu susținut de către „Consiliul pentru Cercetări Medicale din Marea Britanie” și de către Comisia Europeană (prin acordarea, de către aceasta, a unui grant-o finanțare nerambursabilă). Prin intermediul acestuia s-a dorit să se aducă în atenție abilitatea înnăscută a bebelușilor de a reacționa în momentul în care sunt atinși pe față de către mamele lor.
Ca să se poată observa reacția bebelușilor când fața le este atinsă, s-a cerut acordul părinților și s-a utilizat un senzor special creat în acest scop, care să fie perfect sigur pentru ei. Acesta este pus pe vârful unuia dintre degetele bebelușului și acoperit cu o mănușă specială. După instalarea dispozitivului, bebelușul este atins ușor cu mâna pe obraji, urmând ca ulterior să fie văzută reacția creierului acestuia, în funcție de intensitatea atingerii. Ca să se poată măsura cât mai exact activitatea creierului nou-născuților s-a apelat la o tehnică similară electroencefalografiei (Aceasta este un examen medical ce se bazează pe înregistrarea activității spontane a neuronilor din cortex, iar rezultatul se vedea într-o electroencefalogramă).În vederea realizării studiului s-a apelat la 7 bebeluși, născuți prematur (la 37 de săptămâni), cu o vârstă medie de 7 zile.
Concluzia experților a fost că primele zile de viață ale bebelușului se remarcă printr-o dezvoltare rapidă a creierului și că, în cazul bebelușilor prematuri, atingerile sunt cu atât mai importante cu cât ei pot avea dificultăți legate de hrănire. Datorită atingerilor din zona feței, au afirmat coordonatorii studiului, bebelușii devin capabili să-și perfecționeze abilitatea care să le permită să-și miște capul în timp ce sunt alăptați la sânul mamei, în funcție de nevoile momentului.
Având ca model studiul european, la „Universitatea din Washington” s-a demarat o cercetare menită să obțină concluzii clare cu privire la modul în care percepția unei atingeri se formează la nivelul creierului bebelușului. Scopul specialiștilor este să obțină informații noi cu privire la impactul atingerilor directe asupra bebelușilor și la modul în care pot reacționa aceștia când văd atingerile primite de un adult în zona mâinilor sau picioarelor.
Pentru cercetarea lor, specialiștii din SUA au utilizat magnetoencefalografia (o metodă de analizare a activității creierului, a scoarței cerebrale) și au observat 14 bebeluși în vârstă de 7 luni. Aceștia au fost atinși direct pe mâini sau pe picioare și ulterior au privit filmulețe în care adulții se ating singuri pe aceste părți ale corpului.
S-a dorit ca prin intermediul a două teste să se poată analiza îndeaproape zona din cortex (scoarța cerebrală) responsabilă cu reacția la atingere.În primul test s-a folosit un dispozitiv similar unui balon, situat deasupra mâinilor bebelușilor, manevrat prin intermediul unui computer, care cobora și se contracta ușor, atingând fețele acestora. Ulterior balonul a coborât și a atins bebelușii și pe tălpi. După analizarea rezultatelor testului, s-a observat creșterea activității de la nivelul cortexului la toți cei 14 bebeluși.
Pentru cel de-a doilea test, bebelușii au fost puși să vizioneze videoclipuri în care un adult își atinge mâna sau piciorul cu o mică vergea. Și în această situație zona din cortex care percepe atingerile s-a activat la toți.
La finalul celor două teste, după centralizarea rezultatelor, s-au formulat niște concluzii:
• Creierul bebelușilor a avut o reacție mai puternică în momentul în care au fost atinși decât în momentul în care s-au vizionat filmulețele în care adulții își ating mâna sau piciorul
• Bebelușii sunt capabili să imite gesturile adulților când vine vorba de atingeri
• Bebelușii pot ajunge să înțeleagă din primele luni de viață diferența dintre părțile corpului lor și cele pe care le văd la ceilalți
• Datorită acestor abilități, bebelușii vor învăța, odată cu înaintarea în vârstă, cum să comunice cu ceilalți prin intermediul atingerilor, formându-și bazele ce le vor permite să-și dezvolte empatia
Surse:
www.eurekalert.org, www.medicalxpress.com, www.sciencedaily.com,www.technologynetworks.com
Alfred Jost, un endocrinolog francez, a fost cel care a descoperit hormonul anti-Mullerian (AMH) sau, altfel denumita, substanta inhibitorie mulleriana. Acest hormon este secretat, in cazul barbatului, de celulele Sertoli testiculare si, in cazul femeii, de celulele granuloase (reproductive) ale foliculilor ovarieni. Vestea buna este ca multe dintre femeile care au un nivel scazut de AMH pot ramane natural insarcinate, iar asta se datoreaza faptului ca in anumite luni poti avea un nivel mai mare de AMH sau, pur si simplu, anumite ovule se maturizeaza.
Potrivit Sfatul medicului, foliculul ovarian reprezinta cavitatea ovarului in care se dezvolta un ovul. „De la pubertate, la inceputul fiecarui ciclu menstrual al femeii, in mod normal, la fiecare 28 zile, un folicul creste, proemineaza la suprafata ovarului si se sparge pentru a elibera un ovul in 14-a zi: aceasta este ovulatia”, precizeaza sursa medicala.
Testul hormonului anti-Mullerian reprezinta o investigatie importanta in ceea ce priveste fertilitatea ta. Concret, acesta este un test de sange, iar nivelul de AMH iti arata cum stai cu rezerva ta ovariana. Cu alte cuvinte, iti poti da seama care sunt sansele tale de a putea concepe un copil.
Citeste si Confesiunile specialistilor in fertilizare. Cat de greu este sa ajuti oamenii sa devina parinti?
Cu cat ai mai multe ovule, cu atat nivelul de AMH va fi mai mare. In schimb, cu cat ai mai putine ovule, cu atat vei avea un nivel mai scazut al hormonului anti-Mullerian, ceea ce va indica o rezerva ovariana redusa, potrivit What to expect.
„Tendinta de a amana sarcina, combinata cu frecventa mare a persoanelor cu rezerva ovariana scazuta, determina o crestere ingrijoratoare a problemelor de fertilitate. O mare parte dintre acestea ar putea fi prevenite daca s-ar efectua acest test intre 20 si 30 de ani, sau, si mai bine, daca sarcina nu ar mai fi amanata dupa 30-35 ani, varsta la care fertilitatea naturala scade accelerat”, explica dr. Laura Dracea, specialist in reproducerea umana asistata, pentru Ce se intampla, doctore?.
Potrivit dr. Adrian Bors, expert in tratarea infertilitatii, nivelul de AMH nu prezinta variatie ciclica, de aceea poate fi masurat in orice zi in timpul ciclului menstrual. Totodata, foliculii mari nu secreta AMH, in timp ce atat pacientele obeze, cat si cele care au carenta de vitamina D pot avea un nivel scazut al hormonului anti-Mullerian.
Iata care ar fi valorile normale ale AMH, potrivit PCFarm.ro:
In cazul femeilor la o varsta fertila: 1-8 miligram/Litru;
Postmenopauza: < 0,4 miligram/Litru;
Barbatul adult: 1,5 – 4,3 miligram/Litru;
Valorile cuprinse intre 0,4 si 1 miligram/Litru indica o rezerva ovariana redusa, in timp ce valorile crescute (> 8 miligram/Litru) pot fi un indiciu al Sindromului de ovar polichistic, a mai precizat sursa citata.
Citeste si Testul cu clomifen citrat, o solutie pentru problema infertilitatii?
Care sunt cauzele nivelului scazut al hormonului anti-mullerian?
Conform specialistilor, exista cateva posibile cauze care pot determina nivelul mic de AMH, si anume:
Cu cat inaintezi in varsta, cu atat mai mult rezerva ta ovariana se declina;
Genetica;
O conditie autoimuna, in special atunci cand sistemul imunitar ataca celulele reproducatoare;
Interventiile chirurgicale sau endometrioza pot afecta nivelul de AMH.
Potrivit dr. Laura Dracea, exista cateva alegeri care pot afecta fertilitatea, in general, si anume: fumatul, sedentarismul, alimentatia nesanatoasa, obezitatea, chiuretajele pentru sarcini nedorite etc. Nu exista studii care sa dovedeasca concret ce anume poate ajuta la cresterea nivelului de AMH, nici macar administrarea anumitor suplimente alimentare.
Deoarece nivelul de AMH poate sa varieze, este recomandata obtinerea celui de-al doilea test de AMH. Alti factori care sunt luati in considerare in ceea ce priveste evaluarea rezervei ovariene sunt varsta, indicele de masa corporala, consumul de tigara, chirurgiile ovariene anterioare si raspunsul la stimularile anterioare, potrivit dr. Adrian Bors.
Pacientele tinere, sub 30 de ani, cu un nivel scazut de AMH, au o sansa ridicata de a ramane insarcinate in mod natural, in timp ce pentru femeile trecute de varsta de 35 de ani, situatia poate deveni mai complicata.
Citeste si Testul AMH. Ce indicii ne ofera si cand trebuie facut
Autor: Andreea Borcila