Odata cu aparitia si raspandirea virusului de COVID,… ]]>
Cititoarea noastră Melisa Bachmatchi, care trăiește în Belgia, ne-a trimis o poveste de naștere încărcată de emoție, dar cu final fericit. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Mă numesc Melisa, o mămica fericită, vă urmăresc pagina cu mare drag! Mă bucur când citesc poveștile mămicilor care au trăit experiența nașterii frumos și vreau să împărtășesc cu voi și povestea mea, care a lăsat un semn adânc în sufletul meu. Dar să începem cu începutul, care a fost cam așa: Mi-am întâlnit prințul din poveste, ne-am jurat iubire veșnică unindu-ne și la bine și la greu destinele în vara anului 2016.
Eram terorizată în drum spre spital
Stabiliți în Belgia, ne-am bucurat la aflarea veștii că familia noastră se va mări! Prințișorul mult dorit era pe drum! În luna a 5-a am aflat că vom avea o fetiță și m-am bucurat! În luna a 6-a am aflat că, de fapt, va fi băiat, iar atunci soțul s-a bucurat! Am avut o sarcină perfectă, frumoasă, cu vizite regulare la doctor, controale făcute și toate analizele la zi! Data probabilă a nașterii a fost 22 decembrie. Noi, bine înțeles, ne-am dorit să ne ținem bebelușul în brațe de Crăciun și uite că cineva de sus ne-a auzit și marele eveniment a avut loc pe 16 Decembrie, 6 zile înainte de termenul stabilit!
În dimineața aceea, urma să am un control de rutină, absolut normal. M-am trezit, doar ce m-am ridicat din pat, când, deodată, cineva acolo în burtică a împins tare, până când a curs un lichid. Da, mi s-a rupt apa! M-am pregătit în grabă, împreună cu soțul meu! Eram speriată, terorizată, nu voiam să aud nimic, de aceea, în drum spre spital i-am interzis soțului să mai vorbească cu mine.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Asistentele mi-au făcut internarea, m-au controlat, mi-au pus aparatele necesare pe burtică și distracția a început! Contracțiile nu au întârziat să apară, una mai dureroasă ca alta! După 7 ore de chin, diverși doctori veneau și mă controlau, iar la un moment dat, mai multe persoane au intrat în salon, doctori și asistente. Mi-au spus că, pentru bine copilului, este necesară cezariana de urgență.
Toți alergau speriați și țipau
Fără ca nici măcar să pot da un răspuns, mi-a fost pusă perfuzia, am fost întinsă pe un pat și mai mulți doctori alergau cu mine prin spital, parcă contra timp, țipând la oameni să evacueze liftul. Toți alergau speriați care încotro, țipau să pregătească anestezistul și sala! Totul a fost o experiență îngrozitoare, dar care nu mă îngrozește mai tare ca momentul când copilul mi-a fost scos din burtă fără să îi aud glasul.
În sinea mea, știam că ceva nu este în regulă. Acest lucru a fost confirmat în momentul când micuțul nostru a fost asezat pe o măsuță lângă mine, îi puteam vedea doar piciorușele. O mulțime de doctori îl resuscitau, îl scuturau, foloseau electroșocuri pe pieptul lui mic cât o palmă! Simțeam agitația din jur, plângeam și eu și proaspătul tătic, care mi-a fost mereu alături. Cum v-am spus, la bine și la greu.
Copilul a fost transferat la alt spital
A fost resuscitat minute în șir, iar apoi, omulețul nostru a fost pus într-un incubator și transferat la un spital mai mare. Operația mea a luat sfârșit, am fost dusă în sala de reanimare 2 ore, aceasta era procedura, timp în care nu mă puteam mișca, abia vorbeam, dar încercam din răsputeri să aflu ce s-a întâmplat, unde este copilul meu și de ce am ajuns aici, așa!
Era un coșmar fără sfârșit! După acele 2 ore infinite, am fost dusă în salon, unde medicul mi-a vorbit. Mi-a spus că, la finalul celor 7 ore de contracții, au văzut de fapt că inima copilului s-a oprit brusc, nu mai bătea, el nu mai respira. A fost nevoie de o cezariană de urgență pentru ca viața lui să poată fi salvată. Iar mulțumită acestor doctori minunați, puiul nostru a fost salvat!
Lucas tocmai a primit cadou un frățior
Au urmat ore, zile grele pentru amândoi. Ulterior, el a mai suferit și alte complicații, a rămas internat în jur de o lună în spital. Ceea ce a făcut ca inima lui să se oprească a fost și este un mister, unii spun că s-ar fi asfixiat la naștere, alții că s-ar putea să aflăm sau să nu aflăm niciodată ce s-a întâmplat!
Ceea ce contează acum este că micuțul nostru pe nume Lucas, născut cu 3,5 kg, care, la naștere, după 7 minute de reanimare, a primit nota 0, care a fost luptător încă din prima secundă, ne face zi de zi mândri. Acum are 3 anisori, este perfect sănătos și se bucură împreună cu noi de noul membru al familie, tot un băiețel, pe nume Liam, născut tot prin cezariană, cu 6 zile înainte de termen, pentru el un prieten pe viață. Happy end!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Belgia, îți recomandăm să citești și:
1. Cum functioneaza ochiul uman si care sunt cele mai importante criterii de ingrijire?
Ochiul uman focalizeaza razele de lumina prin cornee, cristalin si formeaza o imagine reala si rasturnata a obiectelor pe retina; prin intermediul nervului optic informatiile ajung la nivelul creierului unde sunt prelucrate, analizate si vedem lucrurile in pozitia normala.
Una dintre cele mai complexe structuri ale organismului uman este ochiul, de aceea sanatatea ochiului este foarte importanta si intotdeauna se incepe cu un examen oftalmologic(o data pe an este obligatoriu).