Din ce în ce mai mulți copii se confruntă cu probleme de greutate greu de controlat, care le pun în pericol nu doar sănătatea fizică, ci și pe cea emoțională. Devin ușor victime ale bullying-ului, stima de sine este puternic afectată și ajung să se izoleze exact la vârsta la care copiii și tinerii de vârsta lor au cea mai mare nevoie de socializare și validare.
Alimentația greșită, problemele endocrinologice,…
Există cursuri Lamaze care să te pregătească pentru o naștere naturală. Pe de altă parte, când vine vorba despre cezariană știm, în mare, că recuperarea este de durată și dureroasă. Și eu am trecut cursurile Lamaze, dar împrejurările au fost potrivnice și am născut primul copil prin operație. La a doua sarcină niciun medic nu s-a aventurat să mă ajute într-o naștere naturală. Așadar, am două cezariene la activ. Cum a fost pentru mine recuperarea după operația de cezariană, ce am învățat din prima experiență și mi-a ajutat la a doua și alte informații care ar putea să vă intereseze, găsiți în acest articol.
Sunt un om fără probleme de sănătate, deci am interacționat puțin spre deloc cu mediul medical din spitale. În afară de o operație de polipi, făcută cu anestezie locală, după care în aceeași seară m-am întors acasă, corpul meu nu a cunoscut bisturiul. Dar în toate există o ”prima dată”. Pentru mine, cezariana a fost și prima operație cu adevărat serioasă din viață. Dacă la nașterea naturală durerile sunt în timpul acestui proces, în cazul cezarienei tot greul începe după.
În timpul operației
Rahianestezia efectuată pentru operația propriu-zisă este suficient de puternică pentru a nu simți dureri nici în momentul introducerii cateterului pentru acumularea urinei în pungă, nici în timpul extragerii bebelușului, a inciziei sau a suturii. Ar fi o minciună totuși să spun că amorțirea e totală. Manevrele se simt, dar nu dor. Cea de a doua operație mi s-a părut că a trecut mai ușor pentru că, pe deoparte, știam pașii, pe de alta pentru că am avut un medic anestezist care îmi spunea ce urmează să se întâmpe. Această comunicare m-a făcut să mă simt mai liniștită și mai sigură că totul e bine.
Recuperarea după operația de cezariană – în terapie intensivă
Pe timpul internării, primești anestezie prin cateterul fixat în coloană, care rezolvă partea cu durerile. Totuși, trebuie să spun că nu are efect atât de bun atunci când, în orele cât stai la terapie intensivă, ți se efectuează acel ”masaj” în zona uterului menit să pornească eliminarea lohiilor. Deoarece se pune presiune direct pe rană, durerile pot fi destul de mari, iar pentru mine au fost, la ambele cezariene, la limita suportabilului. La a doua naștere, lângă mine era o mamă care avea contraindicație pentru asemenea manevră. Ar fi poate cazul să vorbiți cu medicul despre acest aspect, pentru a afla mai exact când se recomandă să se evite acest masaj și care sunt riscurile dacă nu este efectuat.
În restul timpului, cât stați în terapie intensivă, pe rană este pusă o pungă cu gheață, pentru a reduce inflamația locală. Tot în terapie intensivă am primit permisiunea de a bea primele înghițituri de apă, căci înainte de operație mi-a fost interzis să beau sau să mănânc cu cel puțin opt ore înainte. Odată pe oră, o asistentă se apropia de aparatele la care eram concetată și nota niște parametri (pulsul și tensiunea, presupun). De asemenea, deoarece mare parte din hidratare avea loc intravenos, punga cu urină era înlocuită periodic. În câteva ore a început să dispară efectul rahianesteziei, ușor-ușor am început să mișc picioarele.
După 10 – 12 ore de monitorizare în terapie intensivă am primit undă verde pentru a merge în rezervă și deci a mă reuni cu bebelușul (cât timp am stat în terapie inetnsivă bebelușul a fost adus o dată la trei ore pentru alăptare).
Deplasarea presupune un hop, să te muți de pe pat în scaunul cu rotile și apoi să te urci în patul din rezervă. Pentru aceasta, vei fi ajutată de asitente, dar este foarte important să îți fi recăpătat mobilitatea picioarelor, căci pe mușchii lor te vei baza mai mult decât pe cei abdominali, proaspăt secționați.
Prima noapte după operația de cezariană
Pentru mine, a fost cea mai grea cu ambii copii, pentru că în cursul a 24 de ore se schimbă foarte multe emoții, sunt multe ore consecutive de nesomn și sunt primele momente de adaptare din foarte multe puncte de vedere. Pe deoparte inițierea alăptării. Pe de altă parte obișnuirea cu mișcările propriului corp. Sunt grupe de mușchi care nu pot fi solicitate deci ai nevoie de ceva inventivitate pentru a putea face până și cele mai mici mișcări. De asemenea, în prima noapte am simțit bufeuri puternice. Este posibil să fie o reacție la medicamente sau la schimbările hormonale, dar în cazul meu acesta a fost un dicomfort suplimentar. Tot din prima noapte am primit un ceainic mare plin cu ceai care să stimuleze alăptarea, poate și el a contribuit la bufeuri.
Primele zile după operația de cezariană
A doua zi încep micile evenimente. Primul este scoaterea cateterului pentru urină, după care primești undă verde la mișcat prin rezervă. Cu cât mai repede începi să mergi cu atât mai repede îți vei reveni. Pentru mine, după niciuna dintre nașteri nu mi-a fost dificil să încep să mă deplasez, însă scoaterea cateterului mi-a provocat jenă și usturime în timpul urinării după prima naștere, acestea au durat aproximativ două zile. Alt eveniment al zilei este prima gustare. Mâncare ușoară care să încurajeze lucrul intestinelor.
Încă un moment crucial este scoaterea pansamentului de pe cicatrice. Ca orice plasture lipit pe piele, nu este foarte plăcut la desprindere, dar partea bună este că apoi aveți voie să faceți duș, cu condiția să tamponați bine zona inciziei, pentru a o usca, după ce ieșiți. Rana este tratată cu betadină și asistentele o verifică periodic. De asemenea, veți fi întrebate despre lohii, prezența și cantitatea lor.
Conform protocolului, nu puteți fi externată până nu aveți un prim scaun, pentru a ușuta procesul, veți primi supozitoare cu glicerină. Ajută, dar am avut nevoie de ele și acasă în prima sptămână, căci problema costipației postoperatorii este una care m-a sâcâit după ambele nașteri. Durerea din zona burții, dar și lipsa efortului fizic nu ajută prea mut persitaltismul. Cu răbdare și o alimentație ușoară și bogată în fibre și acest aspect se reglează în câteva zile.
Durerile de burtă după cezariană – primele zile
Atât după prima naștere, cât și după a doua, cateterul prin care primeam anestezic a ieșit singur din coloană mai repede decât era planificat să fie scos, din acel moment, am primit analgezice prin perfuzie. Acestea își fac efectul, dar durează un pic mai mult până intră in sistem.
Pentru că am născut în două spitale diferite, m-am confruntat și cu mici diferențe de protocol. La prima naștere medicația era adiministrată la un număr fix de ore, fără să fie nevoie să anunț. În al doilea caz, primeam medicamente împotriva durerii doar dacă solicitam, însă nimeni nu îmi spusese că ar trebui să anunț eu când începe să doară. Această diferență m-a făcut să sufăr de durere la început, convinsă că asistenta trebuie să apară din moment în moment cu soliția salvatoare. De aceea vă sfătuiesc să aflați dacă un cadru medical vine singur să vă dea analgezice sau trebuie să o chemați voi, ca să nu pățiți ca mine.
Cu o zi înainte de externare, când copilul meu făcuse icter neonatal și stătea la lampa cu ultraviolete, pentru a reduce bilirubina crescută, am avut proasta idee să încerc să urmăresc o comedie. Să îmi mai ridic moralul, mi-am zis. Am rezistat până la prima glumă bună, când mi-am dat seama cât de tare poate să doară incizia când râzi.
Totuși sunt conștientă că durerile ar fi fost infinit mai mari fără medicație, dar și fără patul special din rezervă care se ridica și se cobora de la mijloc și îmi ținea loc de mișcările pe care altfel trebuia să le fac cu mușchii abdomiali nu tocmai în deplină funcțiune. Avantajul unui asemenea pat am putut să îl înțeleg abia când am revenit acasă unde a trebuit să inventez diverse mișcări care să mă ajute să urc și să cobor din pat sau să mă ridic în șezut.
Recuperarea după operația de cezariană – acasă
La externare, atât copilul cât și mama primesc un dosar cu rezultate analize, fișă de externare și recomandări. După cezariană, în lista de recomandări se va găsi neapărat un analgezic. În primul caz am primit ketoprofen, în al doilea ibuprofen, administrate doar la durere. Sunt eficiente și nu am avut nevoie de mai mult de două capsule pe zi, după care doza a scăzut. Practic, după câteva zile nu am mai luat analgezice.
Vă recomand să nu vă bazați doar pe medicamente, ci să aveți grijă și cat efort faceți. După a doua naștere, la a cincea zi de la externare, m-am considerat vitează și am ieșit afară într-o plimbare la pas susținut până la magazinul din apropiere. După zece minute de mers pe jos, corpul m-a obligat să reduc considerabil viteza, încât m-am întors acasă în ritm de broască țestoasă, deși ieșisem la pas de gazelă.
Seromul după operația de cezariană
Ceea ce mi-a dat însă cele mai mari bătăi de cap în primele zile de stat acasă după prima naștere a fost supurarea rănii. Înițial m-am speriat că este vorba de o infecție a operației de cezariană, dar nu a fost așa. La trei zile după extenare am remarcat că marginile cusăturii se întăriseră, se umflaseră și din ele se scurgea un lichid transparent cu mici venule de sânge. Imediat ce am observat problema am mers la medicul care m-a operat. În cabinetul lui mi-am îmbogățit vocabularul cu un cuvânt nou – serom, adică acumulare de lichid într-un țesut, care poate aparea dupa o intervenție chirurgicală.
Este mai degrabă o excepție, decât o regulă și nu are o explicație anume. Se pare că e modul organismului de a reacționa la sutură, dar există și opinii că se întâlnește mai des la persoane cu exces de grăsime. Nu era cazul meu. Medicul mi-a tăiat firele din margini, care nu erau resorbabile și a lăsat rana să se curețe de la sine igiena locului rămânând neschimbată. Am primit și un curs de antibiotice pentru a preveni o eventuală infecție a locului. Așa am aflat că există și medicamente antibateriene care nu sunt interzise în alăptare. Rana a mai curs încă aproximativ zece zile, cantitatea de lichid s-a redus treptat apoi s-a oprit.
La a doua naștere problema nu s-a repetat. Din punctul de vedere a medicului care m-a operat a doua oară, o igienă mai riguroasă a locului operației, spălare bine cu săpun și apoi tamponare a rănii cu o fașă sterilă, apoi tratarea rănii cu betadină scade riscul de a face serom.
Pe de altă parte, este posibil să mă fi ferit de serom și panasamentul cicatrizant prescris după a doua naștere. Acesta are rolul de a ajuta prinderea frumoasă e rănii, dar și de a crea un strat protector, rezistent la apă, pe cicatrice. Dacă nu ați primit la externare în lista de recomandări un asemenea gel, merită să întrebați medicul. A doua rană a mea s-a prins mai frumos, mai repede (în trei luni) și nu a creat acea dungă groasă de piele întărită de-a lungul operației.
Cât durează refacerea după cezariană?
În cazul meu, mi-am revenit mai greu după a doua operație. La aceasta au contribuit doi factori în mod special, vârsta (pe primul copil l-am născut la 30 de ani, pe al doilea la 35 de ani) și faptul că o rană pe acelși loc se reface mai greu. Chiar și așa, după prima săptămână nu am mai avut dureri majore care să necesite medicamente și am putut să fac plimbări ușoare, după prima lună am reușit să ies cu copilul în port-bebe, fără să am nevoie de ajutor. Aceste date însă nu sunt niște reguli, fiecare persoană are ritmul propriu când vine vorba despre recuperarea după operația de cezariană și este crucial în această perioadă să vă ascultați corpul și nevoile lui.
Dacă ai găsit interesant acest articol despre cum este să naști prin cezariană, îți recomandăm și:
Din ce cauze poate surveni stopul cardiac în timpul operației de cezariană
Conform experților din cadrul „Organizației Mondiale a Sănătății”, apariția unui stop cardio-respirator în cadrul unei operații de cezariană este un eveniment întâlnit la 1 din aproximativ 12.000 de nașteri, o rată aproape dublă față de cea vehiculată în deceniile anterioare în publicațiile medicale de specialitate.Cu toate acestea, în ultimul deceniu s-a constatat o reducere a decesului mamei din această cauză. De exemplu, față de un procent de 52% în anul 1998, în anul 2011 a fost observată o creștere a ratei de supraviețuire la 60% și chiar mai mult. Explicația pentru acest progres este legată, în primul rând, de îmbunătățirea manevrelor de resuscitare din timpul intervenției chirurgicale.
Printre cele mai cunoscute motive ce ar putea provoca un stop cardio-respirator în timpul unei cezariene se numără:
Sângerarea excesivă
La nivel global, „Organizația Mondială a Sănătății” a estimat că aproape 24% dintre decesele mamelor, la naștere, este cauzată de pierderea semnificativă de sânge. Dacă se întâmplă așa ceva, sângerarea poate să determine apariția hipotensiunii, urmată de intrarea în stop cardiac.
Existența preeclampsiei în timpul sarcinii
Această afecțiune se referă la prezența unei tensiuni arteriale ridicate, însoțite și de alte simptome, precum: edemul mâinilor și picioarelor, dureri puternice de cap, grețuri, amețeli, convulsii. Lăsată netratată, ea poate fi foarte riscantă atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș. Printre consecințele sale se numără: nașterea prematură, atacul de cord, riscul spre accident vascular, sângerarea excesivă la naștere. Tocmai această ultimă consecință, alături de hipertensiune, pot să crească semnificativ riscul de intrare în stop cardiac în timpul operației de cezariană.
Citește și: Preeclampsia în timpul sarcini- cauze, simptome si tratament
Embolismul lichidului amniotic
Este o formă de embolism ce presupune pătrunderea lichidului amniotic, a celulelor fetale și a diferitelor resturi fetale în circulația sanguină maternă. Manifestările după care poate fi recunoscut sunt: apariția dificultăților respiratorii, hipotensiune, urmate de colapsul cardiovascular.
Ca rată de incidență, este de 1 la 80.000 de nașteri, dar mortalitatea sa, în ceea ce privește mamele, este cuprinsă undeva între 61 și 80%. Embolismul de lichid amniotic este o afecțiune dificil de diagnosticat și de tratat, fiind acută și de obicei severă. Printre factorii ce o pot favoriza se numără:
• Vârsta înaintată a mamei
• Contracția intensă de la nivelul uterului
• Sarcinile multiple
• Ruptura uterină
• Operația de cezariană în sine
Odată ce embolismul apare, este esențială reacția echipei de medici, care vor trebui să mențină cât mai bine funcțiile vitale ale mamei și fătului. Pentru a se evita, pe cât posibil, să se ajungă la stop cardiac, este necesară nu numai ventilarea cu ajutorul oxigenului, ci și alte măsuri, printre care: administrarea de substanțe vasopresoare (cu rol în stabilizarea tensiunii arteriale), administrarea de sânge. Dacă se intră în stop cardio-respirator, vor trebui respectate cu strictețe protocoalele ce țin de resuscitarea cardio-pulmonară.
Embolismul pulmonar
Este o complicație relativ rară la naștere (se referă la formarea unui cheag de sânge în peretele unei vene profunde a unui membru inferior, a bazinului sau abdomenului, cheag care se poate opri într-o arteră pulmonară și să se blocheze fluxul sanguin). De obicei, el este asociat cu așa-numita „placenta previa” (placenta se dezvoltă în partea inferioară a uterului și acoperă total sau parțial deschiderea colului uterin).
Această complicație ar putea fi detectată prin intermediul efectuării unor raze la plămâni înainte de naștere și luarea în considerare a altor factori de risc (precum vârsta înaintată, tromboza venoasă, probleme cardiace etc.). Din cauza modificărilor fiziologice care apar pe timpul sarcinii, embolismele pulmonare pot surveni uneori, putând avea drept complicații inclusiv apariția unui stop cardio-respirator.
O altă consecință pe care o are intrarea în stop cardiac este, pentru mamă, că va surveni bradicardia. Aceasta se referă la scăderea frecvenței bătăilor inimii (o frecvență mai mică de 60 de bătăi pe minut), care este foarte periculoasă deoarece, în noile condiții, sângele nu va mai putea fi transmit la organele vitale, putând să conducă, în final, la cedarea acestora. Bradicardia trebuie tratată specific, în timp cât mai scurt, astfel încât să se evite așa ceva.
Oricare dintre aceste complicații vor trebui gestionate cu maximă responsabilitate de către echipa de medici anesteziști și chirurgi, care vor trebui să execute cu strictețe, dacă se impune, protocolul privind resuscitarea cardio-pulmonară. După aceea, mamei i se va administra un tratament care să-i asigure stabilizarea și ameliorarea stării, urmată, ulterior, de efectuarea unui set de investigații complexe, menite să identifice exact ce ar fi putut conduce la declanșarea stopului cardio-respirator în timpul cezarienei. Stopul cardio-respirator poate să survină oricând, fără a da semnale de alarmă prealabile. Ieri, cântăreața Andreea Bălan a născut o fetiță și a trecut prin așa ceva. În prezent, așa cum au declarat apropiații săi, starea ei este stabilă și se află internată la clinica privată unde a născut. În ceea ce o privește pe fiica ei, aceasta este sănătoasă și se simte bine.
Voi ați auzit până acum de cazuri de stop cardio-respirator apărut în urma unei cezariene?
Citește și: 13 situații în care nașterea prin cezariană este obligatorie
Surse:
www.cdt-babes.ro, www.facebook.com, www.medicalnewstoday.com, www.ncbi.nlm.nih.gov, www.webmd.com, www.sfatulmedicului.ro
Surse poze:
www.pixabay.com