Alăptarea la orizontală este una dintre cele mai naturale poziții de alăptat, numită uneori și “hrănire biologică”. Bebelușul se naște cu abilitatea de a se orienta spre sursa sa de hrană, respectiv sânul mamei. Pentru a-l face să se descurce mai ușor, te poți folosi de acest instinct, plasându-l cu burtica în jos pe pieptul tău. Această poziție îl încurajează să găsească sânul, să deschidă gurița larg și să-și utilizeze limba pentru a suge mai bine. Este o poziție care vă ajută pe amândoi, pentru că alăptarea nu înseamnă atât să dobândești tu o abilitate nouă, ci mai degrabă bebelușul să învețe să se hrănească.
Alăptarea la orizontală pe o parte• Așează bebelușul culcat pe pat
• Intinde-te pe o parte, lângă el, cu o pernă sub cap; poți pune și o perfnă între picioare și una în spate, pentru a te simți mai confortabil
• Ajustează poziția bebelușului mai sus sau mai jos, astfel încât năsucul lui să fie la nivelul sânului, iar brațul tău să fie deasupra capului copilului. (nu-i așeza căpuțul pe braț, pentru că s-ar putea să transpire destul de mult în timpul suptului.
• Dacă bebelușul este foarte mic, îl poți sprijini cu o pernă la spate, pentru a-i menține poziția.
• Poți folosi brațul care nu se odihnește pe pat ca să orientezi sfârcul spre gura bebelușului, dacă nuși găsește singur cale către sân.
• Ține minte că orice poziție de alăptat ai folosi, nu trebuie să te simți inconfortabil. Dacă te simți ciudat pe o parte, poți încerca pe cealaltă, iar dacă nici așa nu merge prea bine, poți folosi altă poziție de supt și reveni din nou la alăptarea orizontală după o săptămână, când bebelușul tău se descurcă mai bine.
• Este în regulă dacă și tu și bebbelușul ațipiți, la un moment dat. Dacă simți că te ia somnul, îndepărtează perna de la spatele copilului, pentru ca aceasta să se poată întoarce pe spate, când nu mai vrea să sugă. Dacă este un micuț care se rostogolește foarte mult, trebuie să ai grijă să-i asiguri măsuri de precauție, înainte să adormi.
• Mamele cu sâni mai mari trebuie să se întoarcă, de regulă (atât ele cât și copilul) pe cealaltă parte, pentru a-l hrăni pe cel mic de la al doilea sân. Alte femei pot să se încline puțin în față, astfel încât, după ce copilul a supt de la sânul de jos, să poată trece și la cel de sus. În acest caz, mamele trebuie să se asigure că sânul inferior este eliberat complet, înainte să treacă la celălalt, pentru a nu avea loc blocaje pe canalele de lapte.
Avantajele alăptării la orizontală
Imediat după naștere, alăptarea la orizontală permite cel mai bun contact dintre trupurile mamei și ale bebelușului, precum și cea mai ușoară orientare a copilului câtre sân, de aceea această poziție este considerată “biologică”.
Alăptarea la orizontală este preferabilă dacă ai dureri după naștere, fie în urma unei cezariene, fie dureri în zona umerilor și gâtului.
Alăptarea la orizontală ajută la prevenirea durerilor sfârcurilor.
Fluxul de lapte către gura bebelușului este mai echilibrat, dacă atât copilul cât și mama tau întinși. Pe lângă faptul că vine o cantitate mai mică de lapte, bebelușul poate să controleze mai bine cum ține sânul, puterea de supt și să se retragă dacă fluxul este prea mare.
Este de mare ajutor pentru mamele care au sâni mici, precum și pentru copiii cu exces de gaze sau cu burtica foarte sensibilă.
Și pentru mamele cu sâni mari este bună alăptarea culcat, pentru că permite o vizibilitate mai mare asupra sânului, orientarea mai ușoară a mamelonului în gura copilului și sprijinirea parțială a greutății sânului pe pat,
Surse: https://www.whattoexpect.com; https://www.breastfeeding.asn.au; https://www.babycentre.co.uk