La control, medicul și-a dat seama că fetița e în suferință fetală și a decis cezariana de urgență.
Una dintre cititoarele Totul Despre Mame ne-a trimis povestea ei de naștere în timpul pandemiei în Italia, o experiență care a lăsat-o cu amintiri neplăcute. Cititoarea noastră speră că experiența ei va fi de folos altor viitoare mămici, așa că redăm mai jos povestea de naștere, așa cum a fost…
Facem scurte exerciții care să ne ajute să fim mai pregătiți emoțional pentru un început de an atipic.
Mesajele contradictorii privind începerea noului an școlar și (in)capacitatea instituțiilor de învățământ de a fi pregătite pentru noua realitate nu ne ajută prea mult să facem față nesiguranței. Cu toate acestea, trebuie să găsim resurse pentru a-i sprijini pe copiii noștri, elevi, să urmeze…
Moașele și-au cerut scuze că asistă la naștere îmbrăcate ca niște cosmonauți.
Cititoarea noastră Daniela Radu ne-a trimis o poveste de naștere în Marea Britanie în timpul pandemiei. Cel de-al doilea băiețel al ei s-a născut la o maternitate din Warwick, Warwickshire, în condiții perfecte, iar venirea lui pe lume a fost întâmpinată de ambii părinți și de două moașe calde și empatice. Redăm…
Cititoarea noastră Alexandra A. ne-a trimis o poveste de naștere în pandemie la Iași. Conform noilor reguli, gravidele nasc cu medicul de gardă, iar acest lucru s-a dovedit pozitiv pentru cititoarea noastră. Cu excepția unei moașe ironice la vederea tatuajelor ei, restul personalului s-a purtat exemplar. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de mămica de la Iași:
”Am devenit mamică pe 31 mai 2020 și am născut la Maternitatea Cuza Vodă din Iași. Am avut parte de un travaliu lung de 24 de ore, foarte greu, dar am născut foarte ușor datorită doamnelor doctor. Din cauza pandemiei, nu am putut naște cu doctorul care mi-a urmărit sarcina (domnul doctor Mihalcea, un om de milioane), dar am născut cu două rezidente pâinea lui Dumnezeu!
Sâmbătă, pe 30, la orele 16, a început travaliul, iar până duminică dimineața eu abia aveam dilatație 2. Până la orele 15, am avut dilatație 5, iar după ce mi-au pus perfuzie am început să mă dilat “accelerat”, ia durerile deveniseră insuportabile.
La ora 18, aveam dilatatie 9, iar atunci au venit două doctorițe, asistente, moașa…toată lumea era în sala de nașteri, pregătită să vină fetița mea.
Am fost tratată cu răbdare, fiind la prima naștere mi s-a explicat exact ce trebuie să fac și să simt! Singurul aspect care m-a dezamăgit a fost moașa. Până la orele 19, am avut o moașă atât de bună și de răbdătoare, dar s-a schimbat tura și a venit o doamnă care a început să țipe la mine că voi naște un copil bolnav pentru că nu știu să împing corect. M-a întrebat și de ce mă plâng, că și atunci când mi-am făcut tatuajele m-a durut (am doua tatuaje mici).
La neonantologie, am găsit doar doctorițe drăguțe. Le spun fetelor care vor să nască la această maternitate că totul a fost foarte bine, a fost curat, iar eu am avut parte de niște doctori super.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră, iar Totul Despre Mame nu își poate asuma veridicitatea relatarii mămicii.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Efectele pandemiei asupra copiilor se pot vedea în opoziționismul lor, în dificultatea de a le intra în voie, în tristețe sau nervozitate.
Pandemia de coronavirus, izolarea, distanțarea, școala online au dat peste cap rutina familiilor și i-au obligat nu doar pe adulți, ci și pe copiii, să-și schimbe radical stilul de viață. În multe familii, depresia și anxietatea s-au instalat nu doar asupra adulților, ci și asupra copiilor, care au început să se poarte total diferit față de cum îi știau părinții lor. Conflictele părinți- copii au fost agravate și de școala online, care a determinat o resetare a relațiilor și i-a forțat pe părinți să intre într-un rol nou, complicat, pentru care nimeni nu era pregătit.
Pentru a înțelege efectele pandemiei asupra copiilor, am stat de vorbă cu Dr. Mădălina Maria Leți, de la Departamentul de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie Al. Obregia și cu Prof. Dr. Iuliana Dobrescu, de la Spitalul Clinic de Psihiatrie Al. Obregia.
Care sunt cele mai grave efecte pe care le are izolarea asupra copilului mic? Dar a școlarului?
În ultimele luni trăim o perioadă de cumpănă la nivel global, cu schimbări radicale atât din punct de vedere social, profesional, personal cât și al interacțiunilor intrafamiliale. În rândul copiilor, dificultățile de adaptare s-au întâlnit în egală măsură în rândul copiilor neurotipici, cât și a celor cu particularități de dezvoltare. Izolarea socială în contextul pandemiei cu virusul SARS-COV-2 a crescut gradul de îngrijorare și incertitudine chiar și în rândul copiilor de 4-10 ani (rezultă dintr-un chestionar online aplicat în Anglia pe o populație de aprox. 1500 părinți), iar lipsa unui program zilnic bine stabilit a determinat multă incertitdine și o incapacitate de a se focusa pe sarcini.
Raportându-ne la patologia psihiatrică, cel mai dificil le-a fost să reziste în această perioada copiilor cu ADHD și cu Tulburare de Spectru Autist, mai ales dacă cele două au existat împreună. Dificultățile de reglare emoțională în condiții statice sunt copleșitoare pentru un copil cu ADHD, având în vedere deficitul dopaminergic existent la nivelul cortexului orbitofrontal, cât și modificările serotoninergice.
Astfel, lipsa apariției recompensei prin mișcare sau prin stimulare vizuală – explorarea unor noi locuri, determină furie, impulsivitate, iritabilitate și nevoia de recompense mai mari, imediate, care să compenseze deficitul și să activeze mai puternic sistemul recompensei. Chiar și persoanele care nu se încadrează într-un diagnostic și prezintă trăsături de ADHD au întâmpinat dificultăți și au prezentat manifestări de furie și au declanșat conflicte având în vedere izolarea pe care am traversat-o împreună.
Apreciez și consider utile inițiativele diverselor organizații de a deschide linii telefonice de suport pentru cei care întâmpina dificultăți emoționale sau sunt în situații de criză și au nevoie de sprijin și ghidare.
Care sunt comportamentele care ar trebui să îi alarmeze pe părinți în contextul pandemiei? Cum ne dăm seama dacă cel mic suferă de depresie sau anxietate?
Izolarea socială a amplificat pentru unele persoane și sentimentele de anxietate și depresie. Statistic, în contextul singurătății, la fete este raportată mai frecvent depresia, iar la băieți, anxietatea.
Părintele trebuie să fie un observator tacit al copilului și să înțeleagă că orice schimbare în comportamentul lui trebuie analizată și că, de cele mai multe ori, transmite un mesaj.
Deseori, tulburarea de anxietate și depresia sunt greu de diferențiat, prezentând mai multe fațete – uneori, copilul poate fi nemulțumit, sâcâitor, plânge, e nerăbdător; alteori, copilul are tendința să se retragă, e plictisit, refuză treptat să mai discute cu ceilalți, preferă să asculte muzică sau să petreacă timp online, nu poate să exprime ceea ce simte și e copleșit de tumultul interior. Pot apărea modificări ale apetitului, tulburări de somn sau chiar iritabilitate și conflicte frecvente.
Abordarea acestor cazuri trebuie făcută în primul rând din punct de vedere educațional, trebuie să avem în vedere cât de importante sunt activitățile adecvate la vârstele fragede, interacțiunile sociale și modelele familiale sănătoase. Dacă lucrurile sunt serioase, se apelează și la ședințe de psihoterapie, iar în ultima instanță și la modulația psihofarmacologică.
Cum s-au schimbat relațiile părinți – copii în contextul școlii online?
În această perioadă a fost pusă la încercare în repetate rânduri toleranța la sentimentele de frustare și capacitatea părinților de a găsi diverse metode pentru a ține copiii în sarcina. Părinții au ajuns în situații în care nu mai știau cum să le intre în voie copiilor, să-i scoată din starea de apatie și să le stimuleze circuitele de recompensă blocate de prea multă rutină și inactivitate.
Nici natura n-a fost pentru mulți un bun aliat – monotonia din mediul rural și lipsa activităților complexe, cu colegii de aceeași vârstă, le-a amplificat starea de plictiseală copiilor mult prea obișnuiți să trăiască în mediul urban. Au existat modificări și ale ritmului circadian – copiii au avut tendința să se trezească mult mai târziu decât în mod obișnuit și acest fapt le-a întârziat procesul de înviorare și disponibilitatea de a începe diverse sarcini.
Un părinte creativ și abil, dispus să înțeleagă nevoile emoționale ale copilului său, poate frecvent salva situația atunci când copilul este în criză de furie, opoziție sau chiar plictiseală. Cu răbdare și perseverență, se pot schimba multe comportamente ale celor mici, având în vedere neuroplasticitatea fascinantă care îi caracterizează.
Cum poate un părinte să își asume rolul de profesor fără că acest lucru să dăuneze relației cu copilul?
E adevărat că viața ni s-a schimbat radical, iar școala online a creat la un anumit nivel și o formă de dezorganizare și ne-a făcut să ne dăm seama cât de importantă e meseria de pedagog. Câtă măiestrie și pricepere trebuie să aibă o persoană pentru a putea tolera, ulterior colabora cu nemulțumirea, frustrarea și nefericirea copilului care trebuie să stea la școală, fără voia să, care nu înțelege de cele mai multe ori de ce este trimis la școală obligatoriu de către părinți, și apoi să știe la ce metode trebuie să apeleze pentru a-i determina să colaboreze!
Astfel, părinții au trebuit să devină inventivi, să se adapteze din mers și să devină o interfață care să-l ajute pe copil să acceseze și să înțeleagă informația predată în mediul online. Acest fapt i-a pus într-o situație dificilă, având în vedere perspicacitatea celor mici legată de mediul online, faptul că simt că pot testa limitele și dețin o formă de control, fapt care amplifică și mai mult conflictul intergenerational.
E nevoie de o comunicare constantă profesor-părinte, pentru ca părintele să deprindă- pe cât posibi – tehnici eficiente de abordare a copilului în vederea facilitării procesului de învățare. Există o presiune enormă pe umerii părinților/bunicilor în procesul educațional de la începutul pandemiei, care va continuă câteva luni, tocmai de aceea au nevoie de un sprijin constant și ajutor.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții față de copiii lor, având că efect tulburările de alimentație?
Frecvent, părinților le e greu să tolereze criza de opoziție a copiilor în acceptarea unei mese echilibrate sau să insiste în mod repetat și constant până când copilul colaborează și acceptă masa.
Mâncatul haotic, apostrofarile verbale legate de aspectul fizic, hiperprotectia din partea familiei sau, din contră, indiferența – o relație tensionată mama-fiica, impunerea de către familie a unor standarde nerealiste ale succesului și lipsa unui mediu ambiant plăcut, plin de afecțiune, comunicare deschisă și validare sunt factori care predispun deseori la apariția tulburărilor de alimentație.
În contextul pandemiei, teama de contaminare, sedentarismul, respectarea regulilor de igienă strictă au dus la apariția unor comportamente alimentare particulare sau chiar la decompensarea unor tulburări alimentare preexistente.
Cum s-au schimbat obiceiurile alimentare ale copiilor în această perioadă? Care sunt schimbările periculoase?
Alimentația a fost puternic influențată în această perioadă deoarece mesele diversificate au fost acceptate cu dificultate, copiii preferând 3-4 alimente și refuzând în cele mai multe cazuri dietele bogate în proteine sau nutrienții de bază.
Părinții s-au aflat de cele mai multe ori în situația în care au negociat îndelung cu copiii o masă sănătoasă și promiteau că după masă vor primi alimente cu un conținut bogat caloric sau lipidic, care activează rapid circuitele de recompensă și îmbunătățesc starea de bine a copilului. Părinții trebuie să dea dovadă de multă flexibilitate și să aibă o toleranță crescută la refuzul copilului, dar alimentele generatoare de plăcere în cantități reduse și oferite în momente cheie sunt o alternativă de preferat în perioada de criză – aplicarea metodei pe durata scurtă neimplicand un risc în a dezvoltă comportamente alimentare particulare.
Practic, în această perioadă este esențială psihoeducatia –părinții au nevoie de informații necesare care să îi ajute să-i implice pe copii în activități distractive, diversificate și care să le capteze atenția. Mai mult ca oricând, e un moment oportun ca părinții să înțeleagă că nu e vină copilului că nu are dopamină în creier, să nu-l certe că e agitat/furios/plictisit și să se străduiască să găsească cât mai multe activități plăcute în care să-l implice și să-i stimuleze circuitele recompensei pentru a-l ajuta să-și îmbunătățească starea.
Revenirea la o formă de normalitate se va face în timp, cu multă răbdare, suport și înțelegere reciprocă și cu o evaluare constantă a lecțiilor pe care le-am învățat pe parcursul Pandemiei cu virusul SARS-COV-2.
Interviul a fost realizat în cadrul Nutriterra 2020, primul congres virtual de nutriție și siguranță alimentară în contextul Covid-19.
1. Stabiliți împreună o rutină
Asigurați-vă că activitățile de zi cu zi, precum și timpul petrecut muncind pentru școală online sau offline, este în acord cu vârsta copilului. Asigurați-vă că în programul de zi cu zi includeți joaca și timpul dedicat cititului și, pe cât posibil, transformați activitățile zilnice în oportunități de învățare.
Faceți planurile împreună cu cei mici, iar astfel vor fi mai motivați să se implice și să le respecte. Deși rutina este esențială pentru copii și tineri, veți observa că în această perioadă e nevoie să dați dovadă și de flexibilitate. Adaptați-vă situației: dacă copilul dă dovadă de agitație în timpul stabilit pentru studiu, schimbați ordinea activităților și lăsați-l să-și consume energia când simte nevoia. Raportați-vă în permanență la nevoile lor!
2. Purtați discuții deschise
Încurajați-vă copiii să vă adreseze întrebări și să își exprime sentimentele pe care le au. Ei pot reacționa în diverse feluri la stres, așa că fiți răbdători și îngăduitori. Provocați copiii să-și exprime temerile în privința perioadei pe care o traversează, discutați despre regulile care trebuie respectate și de ce și asigurați-i că se află într-un mediu sigur, în care se pot exprima. Desenatul, poveștile sau alte activități pot fi prilejuri potrivite pentru a deschide diverse discuții.
Încercați să nu evitați sau să reduceți importanța grijilor copiilor și asigurați-i că este în regulă să le fie teamă. Demonstrați-le că îi ascultați acordându-le întreaga atenție și că sunteți disponibili oricând pentru astfel de discuții. În funcție de vârstă, asigurați-vă că înțeleg diferența între informațiile alarmiste, de tip fake news, și cele din surse credibile, oficiale.
3. Aveți răbdare
Dacă cei mici nu rezistă la o sesiune de învățare de 30- 40 de minute, fie că e vorba de una online sau de una offline, începeți treptat. Permiteți-le la început sesiuni de învățare de 10 minute, iar apoi creșteți treptat timpul până la cel necesar. Combinați, în măsura în care se poate, învățarea online cu cea offline.
4. Protejați-vă copiii și când sunt online
Platformele digitale îi ajută pe copii să continue să învețe chiar dacă nu mai merg la școală și să rămână conectați cu prietenii și colegii lor. Însă accesul online presupune și un risc crescut în ceea ce privește siguranța, protecția și intimitatea. Vorbiți cu copiii despre ce înseamnă internetul și riscurile lui și asigurați-vă că știu cum să se poarte atunci când interacționează online cu profesorii, colegii și prietenii.
Stabiliți reguli despre cum, când și unde poate fi folosit internetul. Folosiți parole și programe speciale pentru limitarea accesului copiilor pe siteuri nepotrivite și puneți-le la dispoziție jouri și aplicații sigure, potrivite vârstei lor. În cazuri de bullying online sau alt tip de incidente, asigurați-vă că știți care sunt mecanismele de raportare și cum se pot soluționa problemele online.
Asigurați-vă că le vorbiți copiilor despre riscurile pe care le implică distribuirea pe internet a fotografiilor personale și a înregistrărilor video.
5. Mențineți legătura cu profesorii copiilor
În această perioadă, discutați în permanență cu profesorii, învățătorii, educatorii copiilor și cereți-le sprijinul atunci când simțiți nevoia de îndrumare. De asemenea, înscrieți-vă în grupuri de părinți interesați de educația la domiciliu și faceți schimb de idei și soluții.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și: