La ce e bună disciplina pozitivă? E pentru cei care vor să aibă un copil care cooperează, dar nu cred în pedepse și recompense. Disciplina pozitivă este alegerea celor care s-au convins ca nici a fi permisiv și a lăsa copilul să facă ce vrea nu este bine și vor ca educația copilului să aibă o structură.
Disciplina pozitivă se adresează tuturor părinților care vor să afle cum gândește un copil în funcție de…
]]>”Prin acțiunile care le vom derula în cadrul acestei campanii urmărim informarea și educarea copiilor, părinților și cadrelor didactice privind principiile unei… ]]>
Greșelile părinților față de copii sunt mult mai grave decât greșelile copiilor față de părinți. Primii sunt modelatori. Sunt îndrumători, susținători și protectori. Ceilalți (copiii) cresc, se dezvoltă sub aripa părinților. De aceea, rolul de părinte este foarte important și trebuie luat în serios. De părinte pot depinde viitorul, fericirea, împlinirea, intergarea copilului.
Iată un top 20 al celor mai frecvente…
Oana Moșoiu, expert în educație
Educația timpurie pornește de la un clișeu periculos: părinții cresc niște copii drăguți, veseli, pe care îi duc la grădiniță care îi uniformizează. Toți vrem o educatoare specială care să predea la o grădiniță și mai specială. Practic, totul trebuie să fie perfect, mai ales în scenariul celor aflați la primul copil. Nu este nimic nepotrivit aici, doar că practica de pe teren arată că este imposibil să se întâmplă acest lucru, pentru că nu există nici părinți perfecți.
Copii la grădiniță. Ce vor părinții de la educatoare
”De obicei se întâmplă acest lucru cu părinții care au primul copil, foarte tineri, care nu au experiență, care nu au trecut prin programe de parenting, care sunt foarte buni cu lecturile de pe piață, dar nu citesc o carte fundamentală ”Psihologia vârstelor”. În aceasta sunt descrise niște profile de vârstă despre cum sunt copiii și care sunt nevoile lor, în funcție de vârsta lor și care este mediul cel mai potrivit în care să se dezvolte anumite capacități, inclusiv fizice, motrice, dar și cognitive, sociale, emoționale”, a spus Oana Moșoiu.
Pe lista de așteptări a părinților sunt fericirea copiilor, siguranța lor, cantitatea mare de cunoștințe acumulate. „Părintele vrea să aibă control asupra a tot ce se întâmplă în grădiniță, deși nu oferă suficient timp de conectare cu copilul, dar vrea să știe în orice secundă ce se întâmplă acolo, grădinița fiind brațul lui numărul 3. Dacă un părinte nu pretrece măcar 4-5 ore pe zi cu copilul să nu se aștepte ca modelul pe care copilul îl preia să fie cel din familie. La ce este expus copilul mai mult, acela este modelul de bază. Dacă părintele stă 2 ore cu el, cât poate să îl influențeze?”, s-a întrebat retoric expertul în educație.
Copii la grădiniță. Ce vor educatoarele de la părinții
De cealaltă parte educatoarele doresc de la părinți să fie niște parteneri reali în procesul de educație, să fie un pic pedagogi, să aibă niște repere morale, să știe să comunice, să vrea să colaboreze cu dascălii și să aibă încredere în educatori.
Dincolo de aceste aspecte care au nevoie de o definire concretă sunt și cerințe simple: copilul să doarmă suficient acasă, pentru că sunt copiii dorm foarte târziu de la ora 11 au 12, să mănânce acasă, să aibă mici rutine de hrănire, să continue acasă rutinele de la grădiniță acasă. Pentru ca un copil să poată fi pregătit pentru o nouă zi de grădiniță ar trebui să nu fie expus la tehnologie, iar ideal ar fi ca acest lucru să nu se întâmple până la 12 ani când este legată de un prag de maturizare a cortexului prefrontal.
Tehnologia trebuie limită la maximum
Oana Moșoiu a sesizat că ”sunt pline restaurantele de părinți care le dau copiilor tablete în timp ce mănâncă, ceea ce este un factor care duce mai târziu la dependențe. Ei sunt hăniți fără să aibă conștiința acestui fapt. Toată disciplina a devenit legată de tehnologie, iar acesta este un factor inhibator pentru procesele cognitive și atunci nu aveți cu ce lucra în sala de clasă.”
Pentru că părinții au nevoie de siguranță că pleacă la serviciu și copiii rămân pe mâini bune, Oana Moșoiu le-a spus celor aproape 200 de educatoare de la grădinițele de stat prezente în sală că este indicat să vorbească cu aceștia deschis, fără ocolișuri. În opinia expertului în educație, părinții ar trebui să audă ”Stați liniștiți, copilul dvs. este în siguranță. Știu ce fac, am experiență, au trecut prin mâna mea zeci/sute de copii. Vă înțeleg foarte bine și încercăm să facem totul cu resursele pe care le avem. Vă rog să aveți încredere că știm ce facem”.
Copii mici și preșcolari. Rolul părintelui este esențial
Totuși, indiferent de ceea ce se întâmplă la grădiniță, tot relația dintre părinte și copil este cea mai importantă. Încurajați-i pe părinți să petreacă timp cu copilul. ”Dacă vă întreabă ce pot face ca părinți, spuneți-le să petreacă mult timp cu cei mici. Este un limbaj al iubirii. Copilul își ia foarte multă informație de la părinte. Este modelul lui și are nevoie de el. Spuneți-le că, deși vă iubiți meseria și faceți tot ce se poate, sunt lucruri pe care nu le puteți face niciodată. Nu va exista niciodată iubirea ca între părinte și copil. Nu puteți iubi în locul părinților! 10 ani de acum orice face la serviciu nu va conta, dar în 10 ani de acum ce face cu copilul va fi fundamental. Timpul acesta nu se întoarce”, le-a spus Oana Moșoiu educatoarelor prezente la conferința Kinderpedia.
Dacă acest articol ți s-a părut util îți recomandăm să mai citești și altele despre copii la grădiniță:
Acest scenariu iti este cu siguranta cunoscut si numai gandul ca el se poate repeta in curand iti face sangele sa fiarba. Calmeaza-te! Procesul educational este unul dificil, obositor si necesita o multime de sacrificii si eforturi pentru a-l duce la capat cu succes. Intre doua conflicte verbale este posibil sa te folosesti si de o minciuna aparent nevinovata care sa te ajute sa nu iti pierzi calmul. Specialistii sunt de acord ca aceasta tehnica nu aduce nimic bun pe termen lung.
Iata care sunt cele mai frecvente 5 greseli facute de parinti si cum pot fi ele evitate!
Cum indreptam aceasta greseala?
In loc sa ii minti ca masina nu pleaca de pe loc, acorda-i cateva minute in care sa ii explici faptul ca mersul cu masina presupune riscul de accident, iar centurile sunt special create pentru a minimiza riscurile si pentru a ajunge la destinatie in siguranta. Adapteaza vocabularul in functie de varsta copilului si foloseste un ton calm al vocii.
Cum indreptam aceasta greseala?
In loc sa il ameninti, avertizeaza-ti copilul de posibilele urmari ale actiunilor sale. Daca nu se va opri, ia atitudine imediat. Data urmatoare cand va repeta greseala, aminteste-i ce a patit cand nu te-a ascultat: „Iti amintesti ce s-a intamplat data trecuta cand te-ai jucat cu mingea in casa? Sper ca greseala sa nu se mai repete. De acord?”
Cum indreptam aceasta greseala?
Este indicat ca fiecare decizie sa fie luata de ambii parinti inainte de a fi comunicata copilului. Daca acest lucru nu este posibil, nu va contraziceti de fata cu el, ci sustine-i decizia partenerului pe moment, urmand ca atunci cand ramaneti singuri sa vorbiti despre ce este mai bine de facut in cazul in care greseala se repeta.
„Tatal tau este un insensibil, nu va fi niciodata de acord sa iti cumpar aceasta jucarie” sau „Mama ta este asa dezordonata, niciodata nu este casa suficient de curata pentru a primi musafiri”. A vorbi despre partile mai putin pozitive ale partenerului sau a partenerei in fata celor mici poate constitui pentru tine un mod de a te elibera de sentimentele negative acumulate de-a lungul timpului. Insa, ceea ce iti face bine tie pe moment va dauna pe termen lung relatiei dintre copil si celalalt parinte. Pastrati nemultumirile pentru discutiile intime dintre tine si partenerul de viata.
Cum indreptam aceasta greseala?
Daca nu puteti sa evitati astfel de comentarii, faceti-le doar atunci cand persoana criticata este de fata ca ea sa se poata apara. Mai mult, este de preferat sa folositi amandoi un ton glumet. Specialistii spun ca discutiile in contradictoriuau si ele rolul lor in educatia copilului, il invata sa isi apere drepturile, insa aceste discutii nu trebuie sa contina violenta verbala, nicidecum violenta fizica!
Cum indreptam aceasta greseala?
Din pacate, aceasta greseala odata facuta nu are remediu. Cel mai bine este sa respecti si tu regulile impuse propiilor copiii deoarece exemplul personal este cea mai buna metoda educativa.
Poate ca nu realizezi, insa, din cand in cand, si tu repeti aceleasi greseli. Invata sa le indentifici pentru a le putea corecta la timp!