Cititoarea noastră Andreea ne-a trimis povestea ei de naștere la maternitatea din Brașov, care dovedește că și în spitalele de stat femeile pot avea parte de experiențe frumoase de naștere, cu sprijin și susținere emoțională din partea personalului. Andreea spune că experiența ei pozitivă se datorează în mare parte moașei care a asistat-o pe perioada travaliului și la naștere. Redăm povestea de naștere la maternitatea…
]]>Cititoarea noastră Maria ne-a scris povestea ei de naștere la maternitatea Polizu, în data de 4 martie 2020. Medicul care a preluat-o i-a vorbit urât, iar acest lucru a făcut ca experiența nașterii să fie una negativă. Redăm povestea de naștere așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Numele meu este Maria, am 26 de ani și vreau să vă împărtășesc povestea mea de naștere. Era luna august 2020, eu eram…
Cititoarea noastră Corina ne-a trimis povestea ei de naștere după o relație abuzivă, urmată de lupta îndelungată pentru a câștiga custodia fiului ei. Când copilul avea 10 luni, Corina a plecat din casa tatălui copilului, însă nu l-a putut lua și pe cel mic cu ea. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Povestea mea începe în anul 2016. Mă aflam în Anglia și am întâlnit…
]]> Copilul s-a născut cu un retard sever de creștere, cântărind la naștere mai puțin de 1 kg.
Cititoarea noastră ne-a trimis o poveste de naștere tragică la Spitalul Polizu din Capitală. Băiețelul ei s-a născut prematur, iar după trei săptămâni a pierdut lupta cu viața. Mămica a ieșit din spital cu o mare traumă. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de ea:
”Experiența mea cu privire la naștere a fost una tristă. Am ajuns de urgență la Spitalul Polizu din București, deoarece doctorul care îmi superviza sarcina mi-a recomandat să fac o amniocenteză, deși eu aveam 30 de săptămâni.
Știind ce s-ar putea întampla dacă accept să fac această analiză la o vârstă gestațională înaintată, am zis NU. De teamă! La scurt timp (mai exact 3 zile) după internare, am fost
anunțată pe grabă că gata, bebe trebuie scos. Panica deja era în tot corpul meu, simțeam cum se agită tot. Am ajuns în sala de pretravaliu la ora 16, pregatită cu borsetuța plină de bani și alte indispensabile, cum ar fi: servețele umede (la curățare nu aveau doamnele asistente, mă întrebau pe mine dacă am), absorbante și chilot de unică
folosință.
La ATI am așteptat 8 ore
Am stat 6 ore în sala de pretravaliu, 6 ore în care tot veneau să îmi spună că vin cazuri foarte grave și că imediat urmez și eu. În sfârșit, la scurt timp, vine o moașă și îmi zic ”gata, mă ia și se termina tot”. De unde…m-au transferat la un etaj mai jos, la ATI, unde am mai așteptat vreo 8 ore.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Voi vă dați seama ce înseamnă să aștepți atâtea ore în condițiile în care ți se spune că bebe al tău mai are puțin și moare în tine dacă nu este scos imediat? Abia la 1.45 dimineața m-au operat. Nu înainte să dau șpagă la medicul anestezist, mi s-a spus anterior să am grijă că altfel cine știe ce se întâmplă (bârfe de salon).
M-au operat, nu am avut voie să îmi văd copilul imediat, iar soțul a trebuit să aștepte ore în șir, ore fără vreun răspuns concret. Îi spuneau mereu că în 30 de minute intru, sigur că nu se întâmpla. Și când s-a terminat toată nebunia, banii îi dădusem peste
tot, atenții (în stânga și în dreapta, că altfel nu aveau grijă de tine și nici de copil).
Copilul avea șanse la viață
Am plecat acasă după 3 săptămâni, fără copil, cu o tăietură pe burtă și cu o viață distrusă. Timp de 3 săptămâni, copilașul a stat la Terapie Intensivă Neonatală. Deși era un caz aparte, se purtau cu el ca și cum nu ar fi. S-a născut cu 960 de grame, cu o severă restricție de creștere. Șansele mari de supraviețuire au crescut abia după ce s-a născut. Medicii au observat că nu este atât de grav cum se așteptau. Era doar
micuț, fără alte probleme.
Ce m-a îngrijorat pe mine de fapt era grija asistentelor și a medicilor. Îl vizitam de 2 ori pe zi și știam clar când cineva avea grijă de el (spălat, schimbat și toate cele), lucru care nu se întâmpla foarte des. Iar pe medici dacă îi întrebam de starea bebelușului se fâstâceau și spuneau că nu sunt ei în măsură să răspundă. Dar cine???
Plângea după mămica lui
Când ești acolo, totul se întâmplă foarte repede și nu ai timp să gândești. Ești ca un zoombie și te uiți doar în gura medicilor. Crezând că este extrem de puternic, medicii au
luat decizia de a-l detuba, deși nu era pregătit. Moment în care starea lui s-a deteriorat treptat. Ultima lui săptămână de viață a fost plină de transfuzii și de medicamente, deoarece nu reușeau să îl stabilizeze. Plângea în continuu, plângea după mămica lui…
Ultimele 3 zile l-am văzut doar sedat, pe motiv că plângea… Dintr-un spital de stat, riști să pleci cu o mare nevoie de un psihiatru!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Din cauza efortului depus la naștere, eram foarte obosită și am căzut de comun acord cu doamna doctor să o ducă pe fetiță la neonatologie în prima seară. În momentul în care am fost dusă în rezervă și s-a asigurat că sunt bine, atunci a plecat și doamna doctor acasă, care era venită de la 6 dimineața, și a plecat după 23:00.
Ambele mele nașteri au fost cu dânsa. Sincer, cu o astfel de doctoriță aș naște foarte mulți copii, dar ne oprim la doi. Sunt foarte mulțumită de doamna doctor și de maternitatea Polizu din București”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în cel mult 1.000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere naturală la Polizu, te invităm să citești și:
La această sarcină am fost pregatită foarte bine psihic, am citit mult, am întrebat mult în jurul meu mămicile. Astăzi pot să spun că sunt foarte fericită ca au trecut deja 2 luni și un pic și ne bucurăm foarte mult pentru decizia luată de a mai face o bubulină după atâția ani. Este foarte diferit totul și fiica cea mare o iubește enorm, este fascinată de ea, neavând contact cu un bebeluș vreodată până acum”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesant acest articol despre distanța mare între nașteri, îți recomandăm să citești și: