Perioada de după cezariană poate fi complicată sau nu, în funcție de fiecare organism. Cereți tot timpul ajutor și sprijin emoțional dacă simțiți nevoia.
Recuperarea după cezariană. Cezariana reprezintă în extragerea fătului printr-o tăietură (incizie) făcută la nivelul abdomenului şi alta la nivelul uterului. Este o operație extrem de importantă care trebuie făcută doar în anumite situații speciale. Medicul este singurul în măsură să decidă acest lucru! Refacerea după cezariană este un proces complex, care poate dura peste 8 săptămâni. Iată un ghid complet care să te ajute să treci cu bine peste această etapă și să te bucuri de copilul tău.
Toată operaţia durează aproximativ o oră, după care vei fi dusă în sala de recuperare postoperatorie, unde vei fi ţinută sub observaţie. Ţi se vor verifica periodic pulsul, tensiunea arterială şi fermitatea uterului. De asemenea, ţi se vor administra medicamente care să te relaxeze şi să-ţi aline durerea. Vei alăpta din prima zi și ușor-ușor, corpul tău se va reface. Cere ajutorul medicului ori de câte ori simți că ceva nu este în regulă!
Recuperarea după cezariană: primele 24 de ore
• După intervenţie vei sta în salonul de reanimare, unde vei fi supravegheată îndeaproape de medici şi asistente. Pe măsură ce se risipeşte efectul anesteziei, vei simţi cu siguranţă durerea de la locul inciziei. Dar nu intra în panică, fiindcă există foarte multe medicamente care – administrate intravenos sau intramuscular – îţi pot fi de folos.
Dacă te-ai numărat printre norocoasele cu anestezie epidurală, vei putea beneficia de două ori de cateterul care ţi-a fost montat: atât pentru substanţele anestezice care ţi-au fost administrate în timpul operaţiei, cât şi pentru medicamentele care îţi vor fi injectate, în primele 24 de ore, tocmai pentru a-ţi alina durerea. De asemenea, o pungă de gheaţă direct pe incizie îţi va fi şi ea de mare ajutor.
• Vei constata că efortul de a tuşi, a strănuta sau chiar de a râde este foarte dureros în primele ore de la operaţie, iar pornirea de a-ţi acoperi „tăietura” cu palmele sau cu o pernă este instinctivă.
• Sonda urinară montată la începutul operaţiei, pentru monitorizarea cantităţii de urină eliminată, îţi creşte disconfortul. La 24 de ore de la operaţie vei scăpa de ea, lucru valabil şi pentru perfuzia intravenoasă.
• Chiar dacă ţi se pare un chin să te mişti de pe o parte pe alta, medicul te va îndemna să te dai jos din pat cât mai repede şi să te „plimbi” cât mai mult. Durerea se va reduce progresiv, iar avantajele mobilizării precoce sunt nepreţuite: vindecarea este mai rapidă, se previne tromboflebita – o complicaţie de temut în această perioadă, iar tranzitul intestinal se va relua şi el mai rapid. Astfel, în 3-5 zile, vei putea pleca acasă împreună cu bebeluşul tău.
• Ca fiecare femeie care tocmai a născut, vei avea scurgeri vaginale numite „lohii” (provin din locul în care placenta a fost ataşată de peretele uterin). Până în ziua a patra, a cincea după naştere, aspectul lor va fi roşu (sanghinolent), apoi până în ziua a 15-a vor fi seroase (se decolorează), iar până pe la patru săptămâni vor deveni albe (sau alb-gălbui). Trebuie să păstrezi o igienă locală corectă şi să le urmăreşti aspectul. Dacă îşi modifică culoarea sau mirosul, te vei adresa medicului – s-ar putea să fi făcut endometrită!
• Tranzitul intestinal se va relua mai greu, din cauza intervenţiei chirurgicale şi a anesteziei. De aceea, pentru prevenirea constipaţiei (şi a tromboflebitei pelvine, complicaţie frecventă la lăuzele care nu se mişcă), trebuie să te dai jos din pat cât mai repede şi să te plimbi cât mai mult. Va fi greu prima oară, dar cu cât te mişti mai repede, cu atât mai rapidă va fi vindecarea.
Alături de mobilizarea precoce, importantă este şi realimentarea treptată. În prima zi după operaţie vei avea voie să bei numai lichide. A doua zi ţi se vor permite carne, ouă, brânză – însă câte puţin, pentru a preveni balonarea.
Recuperare după cezariană: după ce ai ajuns acasă
Ai grijă de refacerea uterului!
Uterul „gravid” la termen cântăreşte cam 1.000 de grame, fără bebeluş, placentă sau lichid amniotic. El revine la greutatea dinaintea naşterii (100 grame) cam în 5-6 săptămâni. Începe să se contracte imediat după naştere şi continuă să se contracte pe toată perioada de involuţie, ceea ce produce dureri mai ales femeilor care au mai născut şi care alăptează.
Stimularea sfârcurilor în timpul suptului duce la secreţia unui hormon numit oxitocină (care, pe lângă eliminarea laptelui, determină şi contracţia uterină).
Şi este foarte important ca uterul să se contracte eficient, pentru a se opri sângerarea de la locul de inserţie placentară.
Urmărește atent cicatricea
Durerea de la „locul faptei” se va ameliora progresiv şi ar trebui să dispară cam în 2-3 săptămâni. Trebuie să urmezi cu stricteţe sfaturile medicului legate de îngrijirea locală. Tot medicul îţi va spune când vei avea voie să faci baie în cadă şi cum să-ţi protejezi incizia când faci duş.
Firele folosite pentru sutură sunt de obicei resorbabile. Dacă s-a folosit un alt fel de fire, aceste vor fi scoase cam la 5 zile după operaţie. În cazul în care durerea persistă mai mult de 3 săptămâni şi se accentuează sau dacă zona din jurul inciziei se înroşeşte, se umflă şi supurează, înseamnă că a apărut infecţia şi trebuie să mergi la medic.
Pentru o recuperare eficientă după cezariană, păstrează legătura cu medicul tău!
Alăptează din prima zi!
Contrar părerii unora dintre mămici, operaţia cezariană nu împiedică şi nici nu reduce secreţia lactată. Bebeluşul îţi va fi pus la sân la 3-4 ore de la operaţie sau a doua zi – în funcţie de „politica” maternităţii la care ai născut. În primele 3 zile, sânii tăi secretă un lichid gălbui numit colostru, foarte bogat în factori nutritivi şi protectivi pentru bebeluşul tău. După 3-4 zile începe secreţia lactată propriu-zisă – volumul creşte semnificativ, iar proprietăţile laptelui „se mulează” perfect pe nevoile micuţului tău.
Pentru a preveni „furia laptelui” (sâni umflaţi şi dureroşi, temperatură în jur de 38 grade Celsius), care poate apărea în primele zile de alăptat, trebuie să-ţi alăptezi puiul în mod regulat şi să-ţi goleşti ambii sâni la fiecare supt.
Remediul în această situaţie este alăptatul cât mai frecvent sau golirea manuală a sânilor şi aplicarea de pungi cu gheaţă pentru a scădea disconfortul.
O altă complicaţie care poate apărea este mastita manifestată printr-o zonă roşie, dură, dureroasă la nivelul sânului, acompaniată de febră şi frisoane. Dacă ai aceste simptome, trebuie să mergi de urgenţă la medic.
Pentru a preveni complicaţiile infecţioase, este esenţială o igienă cât mai corectă a sânilor, adică spălarea cu apă şi săpun înainte şi după fiecare alăptat. Cere-i medicului să-ţi prescrie un unguent special dacă ai „răni” la nivelul sfârcurilor.
Cum combați constipația
Din cauza anesteziei şi a operaţiei la care ai fost supusă, activitatea intestinală este temporar încetinită. De aceea, în primele 24 de ore de la intervenţie este bine să bei numai lichide fără zahăr. A doua zi este recomandată tot o dietă uşoară, lichidă, compusă din compoturi sau iaurturi. Din a treia zi vei putea mânca aproape normal, încercând să eviţi alimentele care te balonează sau te constipă. Şi nu uita să mănânci echilibrat – proteine, fibre şi multe lichide.
Ca după orice operaţie abdominală, în primele 2-3 zile vei avea dureri provocate de gaze. Mişcarea te va ajuta foarte mult în acest sens, grăbind reluarea tranzitului şi eliminarea gazelor. Dacă nu ai reuşit să ai scaun după câteva zile, încearcă nişte supozitoare cu glicerină.
Păstrează legătura cu medicul
Mergi regulat la control!
Având în vedere că externarea se face atât de repede – a treia zi de la operaţie – trebuie să fii supravegheată foarte corect în ambulatoriu (tocmai pentru evitarea complicaţiilor). De aceea, chiar dacă ţi-e greu, trebuie să mergi la control la două săptămâni după operaţie (dacă totul a decurs normal şi nu a apărut nici o complicaţie), apoi la şase săptămâni, când se termină lăuzia. Bineînţeles că în această perioadă poţi să te adresezi medicului tău ori de câte ori ceva nu este în regulă.
Supraveghează cicatricea
Cicatricea abdominală se vindecă destul de repede – în 2-3 săptămâni. Cicatricea uterină este însă mai „importantă”, deoarece nu se vede şi de aceea trebuie protejată şi supravegheată până la 6 săptămâni. În mod normal, la controlul de 6 săptămâni, cicatricea uterină este şi ea consolidată, şi vor dispărea şi mâncărimile, şi durerea uşoară care s-ar putea să te supere în aceste săptămâni.
Semnele infecției urinare
Este posibil ca în primele zile să ai un disconfort la urinat, din cauza faptului că ai avut sondă urinară. Dacă însă te ustură sau te doare când urinezi, simţi nevoia de a merge des la toaletă (fără să elimini o cantitate mare de urină) sau ai o urină închisă la culoare ori urât mirositoare, trebuie să-ţi anunţi imediat medicul, probabil ai făcut o infecţie urinară.
6 sfaturi pentru o recuperare rapidă
• Odihneşte-te cât mai mult! Profită şi dormi când doarme bebeluşul tău.
• Roagă-ţi partenerul, mama sau mătuşa să se ocupe ei de treburile casnice în primele săptămâni. Tu ai grijă doar de tine şi de copil.
• Nu ridica nimic mai greu decât bebeluşul tău în primele 6 săptămâni.
• Nu uita să ai o dietă echilibrată. Nu ocoli alimentele bogate în fier (carne roşie, legume etc.) şi bea multe lichide, mai ales dacă alăptezi.
• Urmează cu stricteţe sfaturile medicului şi sună-l ori de câte ori ţi se pare că ceva nu este în regulă.
• Încearcă să te relaxezi şi nu te lăsa copleşită de noile responsabilităţi. Cu timpul ţi se va părea totul mult mai uşor. Ai doar puţină răbdare!
Alăptarea nu ţine loc de contraceptiv!
Alăptarea nu „previne” o nouă sarcină. Dacă nu te protejezi, ai toate şansele să-i mai faci un frăţior sau o surioară!
Şi cum nu este de dorit să rămâi însărcinată atât de repede (cu atât mai mult cu cât ai născut prin cezariană), medicul tău îţi va recomanda în perioada alăptării contraceptive orale pe bază de progesteron. După ce îţi vei înţărca odorul şi-ţi va veni menstruaţia, vei avea nevoie de alte contraceptive, după sfatul medicului.
Semnele clasice ale diabetului sunt setea intensă, foamea, oboseala şi scăderea în greutate. În sarcină însă ele nu ne ajută foarte mult: dacă e vară, transpiri şi bei mai multă apă. Foame? Nu e foame, dar pofte tot ai din în când! Oboseală? Hormonii de sarcină te obosesc şi ei, fără a avea diabet, iar de scăzut în greutate nici nu poate fi vorba!
Investigații. În România toate femeile însărcinate sunt testate pentru diabet în jurul săptămânilor 24-28 de sarcină. Ca prim test se măsoară nivelul zahărului în sânge (glicemia) şi dacă acesta iese pozitiv, se fac teste suplimentare – teste de toleranţă orală la glucoză la o oră şi la trei ore. Acestea se fac dimineaţa pe nemâncate – bei un suc foarte dulce (50-100 g de glucoză dizolvată în apă). Glicemia se măsoară înainte de a bea sucul şi apoi din oră în oră până la trei ore. Dacă şi aceste teste ies pozitive, diagnosticul de diabet gestaţional este confirmat.
Tratament: Medicul îţi va prescrie o dietă strictă care să ţină sub control glicemia, dar să aducă totuşi cantitatea optimă de factori nutritivi, minerale şi vitamine de care copilul are nevoie. Exerciţiile fizice făcute la recomandarea medicului stimulează organismul tău să producă mai multă insulină. Dacă dieta nu este suficientă, injecţiile cu insulină sunt necesare.
Oboseala în timpul sarcinii. Anemia
În timpul sarcinii, bebe consumă o cantitate importantă de fier din „depozitul” tău pentru a-şi forma propria hemoglobină. Aşa se explică faptul că volumul de sânge din corpul tău creşte cu 33% şi, în mod firesc, sporeşte şi nevoia de fier pentru amândoi.
Simptome:
Stare de oboseală care te deranjează
Paloare
Unghiile se rup foarte uşor sau se exfoliază
Palpitaţii
La eforturi mai mari simţi că nu ai aer şi trebuie să te opreşti
Investigații. Testele uzuale de sânge sunt suficiente pentru depistarea ei. O scădere a hemoglobinei sub 11 g/dl înseamnă pentru o femeie însărcinată anemie. Anemia din timpul sarcinii este, în general, datorată deficitului de fier. Prin urmare, cel mai fidel marker al anemiei feriprive este măsurarea cantităţii de fier din sânge (sideremia). Valoarea normală a sideremiei este de 80-120 microg/dl. Scăderea ei sub valorile normale înseamnă că depozitele de fier sunt şi ele scăzute.
Tratament. Este de preferat administrarea orală a fierului. Absorbţia lui este mult ajutată de aciditatea gastrică, de aceea e mai bine să-l iei pe stomacul gol. Evită să înghiţi pastilele de fier cu lapte, în loc de apă. Laptele este un aliment care alcalinizează mediul gastric şi, în plus, calciul îngreunează absorbţia fierului. Un pahar de suc de portocale sau de lămâie este mult mai potrivit. Medicul tău îţi poate prescrie un produs ce conţine fier potenţat cu vitamina C. În timpul tratamentului cu fier încearcă să nu-ţi începi ziua cu cafea, cacao sau ceai negru. Cafeina, teina şi taninul fac mult mai dificilă absorbţia fierului.
7 soluții la îndemână pentru a te odihni mai bine:
Fă-ți un program regulat de somn! Alege o oră de mers la culcare, pe care să o respecți în fiecare seară.
Seara, o baie în care pui 2-3 picături de ulei esențial de mușețel poate favoriza somnul.
Înainte de a te culca, pune pe picioare un jet de apă rece. Iată și o altă idee: pentru a favoriza circulația venoasă poți dormi cu picioarele pe o pernă înaltă.
Tensiunile și crampele dureroase din picioare îți strică și ele somnul. De vină sunt carențele de magneziu și potasiu, asociate problemelor circulatorii. Pentru a le preveni ar putea fi suficientă o suplimentare de magneziu, potasiu și vitamina B.
Dormi ca o prințesă pe mai multe perne! O pernă de dormit poate fi folosită pentru a sprijini burtica, iar alta spatele. Pune o pernă între picioare ai alta la mijloc, pentru ca somnul tău să fie unul odihnitor! Caută prin magazine sau pe net, căci exista perne special concepute pentru somnul gravidei!
Învață să te relaxezi prin tehnici de respirație, ele te vor ajuta de asemenea și-n momentul în care vor apărea contracțiile.
Adepții stilului feng shui spun că un pat în care vei avea capul orientat spre nord îți va da posibilitatea să te odihnești pe cinste peste noapte.
Cum ajung copiii noștri să fie agresivi la grădiniță, pe stradă, în parc ori chiar acasă? Ei bine, sunt mai multe cauze: fie un moment stresant traversat de curând, un model agresiv sau chiar tulburări de comportament. În niciun caz nu ignora faptul că educatoarea ți-a spus că ai un copil agresiv! De cele mai multe ori copiii vor atenție, vor să descopere lumea sau pe sine.
Imediat ce doamna educatoare ți-a atras atenția asupra comportamentului agresiv al copilului tău, e bine să faceți amândouă echipă pentru a-l ajuta pe cel mic să depășească etapa aceasta. Primul pas este aflarea cauzei. Niciun copil nu s-a născut violent, așa că, ceva sau cineva e de vină!
Copilul agresiv la grădiniță. Vrea atenție
S-a întâmplat ca micuţul tău să izbucnească în crize de nervi, fix în timpul activităților de la grădiniță? Să-şi reverse furia asupra partenerilor de joacă sau asupra unor obiecte din sala de grupă? Asemenea reacţii sporadice se traduc prin: „Sunt aici! Trebuie să ţineţi cont de mine! Sunt o persoană importantă!” El urmărește să atragă atenția educatoarei, să fie pur și simplu mult mai băgat în seamă decât este. Probabil că este un copil singur la părinți, obișnuit să fie în permanență în centrul atenției.
Distrugerea unor obiecte, agitaţia, micile accidente sunt transpunerea în fapte a unor conflicte, dorinţe, nemulţumiri, chemări ale copilului. De exemplu, furia manifestată atunci când un alt copil îi ia jucăria poate fi înţeleasă ca o apărare a proprietăţii. Să nu uităm că pentru puştiul de 2-4 ani a împrumuta înseamnă a pierde, şi nu a dărui. Uneori copilul încearcă să atragă atenţia adultului sau îi cere ajutor.
Se lovește pe sine? Așa se descoperă!
Copilul tău se dă cu capul de perete, muşcă sau se trânteşte pe jos? În situaţia în care educatoarea îți spune că sunt una-două scene izolate, poţi fi liniştită: manifestarea e normală. Agresiunile îndreptate către propria persoană, atunci când nu sunt foarte dese, oricât de curios ar părea, îi dau copilului sentimentul că există. Se spune că sunt parte a luptei lui împotriva dezintegrării, împotriva unui defect, a unei deficienţe sau constituie o simplă căutare a senzaţiilor corporale noi, cu scopul de a se cunoaşte pe sine.
Dacă autoagresivitatea este mult mai prezentă în viața copilului, trebuie gestionată de către un specialist, pentru a nu se ajunge la episoade de automutilare.
Copilul agresiv la grădiniță. Distruge jucăriile în scop…educativ
Mai mult decât ai crede, copilul simte nevoia să-şi exercite stăpânirea asupra mediului din jurul său. Se spune că cei mici imită comportamentul celorlalţi. Prin urmare, dacă sunt agresivi, au văzut la cineva astfel de manifestări. Ei bine, uneori nu este aşa. Copilul simte pur și simplu nevoia să modifice realitatea, măcar în timpul jocului, schimbând raporturile de forţe în favoarea sa. Părinţii care se întreabă unde a văzut odorul lor asemenea „apucături” ar trebui să se gândească dacă nu cumva acesta încearcă să fie „şef” şi îşi manifestă puterea asupra unor personaje reprezentate de bietele jucării.
Psihologii americani spun că „un copil care nu este niciodată agresiv ar trebui să te îngrijoreze mai mult decât un copil care are din când în când crize de furie şi încalcă regulile”.
Copilul agresiv la grădiniță. Este vârsta cu „nu” în brațe
Există perioade în dezvoltarea copilului când manifestările de negativism sunt mai pregnante. Între 3 şi 5 ani, micuţul tinde să reacţioneze ostil, încăpăţânat, aparent din senin. Aceasta este aşa-numita vârstă a negaţiei. Acum apar adesea crize de furie – nu-i place nimic, nu-l poţi mulţumi orice ai face. Doamna educatoare, având experiență știe cu ce „se mănâcă” această etapă!
În această perioadă, copilul încă nu-și poate controla sentimentele, așa că manifestările de furie sunt, până la un punct, normale. Încercaţi să-l liniştiţi, să-l temperaţi, arătându-i că obţine mai uşor ceea ce doreşte când rămâne calm şi, mai ales, că nu poate avea mereu totul. Nu-l ajutaţi cu nimic dacă-l lăsaţi să facă numai ceea ce-şi doreşte. Accesele de acest fel se răresc înspre 4 ani şi sunt din ce în ce mai rare la 5 ani.
Copilul agresiv la grădiniță. Tulburările de comportament
Reprezintă aspectele care nu țin de normalitate în dezvoltarea unui copil și care pot ține de patologie (la mijloc este o tulburare/boală). Cele mai cunoscute tulburări și ale căror semne pot apărea la această vârstă sunt tulburările de spectru autism și ADHD. Educatoarea, dacă a mai lucrat cu astfel de copii, te poate îndruma către o evaluare de specialitate! Copiii cu astfel de tulburări pot fi integrați cu succes în colectivitate, respectând anumite cerințe educaționale speciale.
Tulburarea de spectru autist
În titulatura de tulburare de spectru autist sunt incluse autismul infantil, autismul atipic, tulburarea Asperger, sindromul Rett și tulburarea dezintegrativa a copilăriei.
Ceea ce au în comun aceste tulburari sunt: o comunicare deficitară sau care lipsește atât la nivel verbal cât și la nivel nonverbal, anumite comportamente stereotipe sau repetitive, dificultăți de interacționare la nivel social, absența jocului simbolic sau imaginativ, lipsa dorinței spontane de a împartași emotii și sentimente cu cei din jur.
De obicei primele semne care apar și vârsta la care poate fi diagnosticat un copil cu o tulburare din spectrul TSA este cuprinsă între 1 an și jumătate și 3 ani.
ADHD
Sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare de comportament ce se manifestă prin deficit de atentie, impulsivitate, dificultați în desfășurarea unei sarcini, afectând atât dezvoltarea personală a copilului, cât și viața socială a acestuia.
Ce poate face mama și…„doamna” să prevină apariția agesivității?
Agresivitatea copilului poate fi o încercare extremă de a comunica, de a-şi exprima teama, nemulţumirea, frustrarea. Nu aşteptați să ajungă la reacţii violente. Acționați preventiv!
Ascultă ce are de spus copilul, chiar dacă eşti obosită sau supărată.
Oferă-i toată atenţia de care are nevoie, atunci când are nevoie; vei fi un punct de sprijin ferm şi binevoitor. Nu ironiza şi nu ignora unele acţiuni sau comportamente ale copilului.
Este bine să te implici în jocul său, dar cu grijă; nu intra nepoftită în spaţiul pe care şi-l creează uneori pentru a evada singur-singurel.
Dacă într-o situaţie supărătoare a reacţionat mai puţin agresiv, este bine să-l lauzi şi să-l încurajezi.
Copilul agresiv la grădiniță. Ce faci fix când are criza!
Când este nervos, mofturos, păstrează-ţi calmul, ignoră-l pe micul morocănos.
În astfel de situaţii du copilul într-un loc în care se poate calma, într-o altă cameră sau chiar afară. Distrage-i atenţia cu un obiect care ştii că-l interesează.
Când criza este la apogeu, este inutil să-i faci morală sau să încerci să-l linişteşti.
Dacă copilul a reuşit să se calmeze, poţi discuta cu el; laudă-l pentru faptul că acum vă puteţi înţelege.
Nu-l recompensa când s-a calmat, deoarece ar putea crede că este premiat pentru criză şi o va repeta; copilul nu are voie să obţină prin agresivitate şi furie ceea ce nu ar fi obţinut altfel.
Dacă reprizele de furie se repetă, apelează la ajutorul unui specialist.