Frica de întuneric la copil este adevărul lui. Aveti mare grijă ce limbaj folositi ca să îl liniștiți, vă recomandă psihologul
Frica de întuneric la copii. Când copilul te cheamă noaptea lângă el iar și iar ai putea crede că exagerează, că teama lui nu e justificată ori că te manipulează. E bine de știut că frica de întuneric la copil este adevărul lui.
Când apare frica de întuneric la copii?
Copiii nu se nasc cu frică de întuneric. Altele sunt fricile înnăscute: frica de înălțime și frica de zgomote puternice. Începând cu vârsta de 3 ani, pe măsură ce creierul se dezvoltă micuții încep să creeze și chiar să povestească lucruri nemaiauzite și ne uimesc cu poveștile lor.
Au o imaginație bogată și cu greu fac distincția între ceea ce este adevărat sau nu. Cel puțin până aproape de vârsta de șase ani cred în Moș Crăciun, Zână Măseluță și Iepurașul de Paște. De ce n-ar crede și în monștri, fantome ori în Bau-Bau?
Copilăria este locul unde se naște gândirea magică. Imaginația are un rol cheie în dezvoltarea copiilor fiindcă îi ajută să înțeleagă realitatea de zi cu zi.
Frica de întuneric la copii. Cum și de unde vine?
Teama de întuneric a unui copil poate fi dobândită prin experiențele de viață, poate fi moștenită, indusă sau copiată de la frații mai mari ori de la rude.
Frică indusă
Replici de genul „Acolo e Bau-Bau, mami! Nu avem voie! Hai, vino la mine, puiule!”, când copilul vrea să intre în baie singur, pe întuneric, poate cauza frica.
Frică dobândită în urmă unor experiențe
Copilul doarme liniștit iar în casă se aude la un moment dat un zgomot puternic. Se trezește speriat, plângând, țipând. E posibil ca de acum încolo să asocieze întunericul cu această experiență și chiar să dezvolte o adevărată fobie.
Un rol similar îl joacă televizorul sau calculatorul unde copilul poate fi expus unor sunete și imagini tulburătoare pentru mintea lui fragedă. Manipularea în mediul online este frecventă și poate lăsa urme adânci în conștiința unui copil.
Frică moștenită
Dacă unul dintre părinți preferă lumina în locul întunericului sau mai bine spus chiar îi este teamă de întuneric există riscul ca și copilul să dezvolte această teamă și chiar să o ducă la extrem. Să ne amintim că suntem primul exemplu de conduită în viața copilului nostru și chiar dacă nu-i vorbim despre emoțiile noastre, el știe și simte ce simțim și noi.
Frica poate fi contagioasă
În preajma unui copil sunt atât adulți cât și copii. Dacă unul din frații mai mari are frică de întuneric și cere mereu ca veioza să rămână aprinsă atunci când merge la somn e posibil ca și copilul mai mic să pretindă același lucru deși el nu trăiește pe propria piele această angoasă. Acesta este un comportament copiat care se poate transforma facil într-o teamă obsedantă.
Frică este o emoție naturală și sănătoasă
Frica nu este o emoție pozitivă, dar nici negativă. E doar o emoție trecătoare care are rolul benefic de a ne semnala un pericol, o amenințare și de a ne pregăti pentru a face față unei situații primejdioase. Frica este o reacție automată venită din instinct așa că nu-l poți acuza pe copilul căruia îi e frică de întuneric că emoția lui nu e validă.
Stai! Luptă! Fugi! Astea sunt cele trei variante pe care le avem la dispoziție atunci când suntem cuprinși de teamă. Orice am alege are menirea să ne salveze și este cea mai bună soluție de moment găsită de creierul nostru. Când există teamă creierul limbic (partea din creier responsabilă de emoții) preia controlul iar neocortexul (partea din creier responsabilă cu rațiunea) este anulată. E bine de reamintit că un copil se bazează mai mult pe ceea ce simte și mai puțin pe ceea ce știe. Frica de întuneric nu este o exagerare, nu este nici manipulare.
Frica de întuneric la copii. Jucați-vă cu Întunericul!
Chiar dacă tinzi să crezi că frica de întuneric a copilului tău este exagerată și că uneori vrea doar să te manipuleze pentru a te convinge să mai dormi încă o noapte alături de el, adevărul este că nu te poți juca cu emoțiile lui.
Gândește-te că și tu, adult fiind te temi încă de multe lucruri care pentru alții par banale. Amintește-ți de propria copilărie și spune-i și copilului tău că și ție ți s-a întâmplat odinioară și că ai reușit să depășeșți acea perioadă.
Ascultă-ți copilul!
Pentru ca un copil să recâștige încrederea și siguranța personală are nevoie să știe că nu este singur. Lasă-l să-ți povestească exact la ce se gândește atunci când e cuprins de panică și identifică sursa fricii lui. Asigură-l că îl crezi, că îl înțelegi și niciodată nu-i spune: “n-ai de ce să-ți fie frică!” Adevărul lui e diferit de adevărul tău! Frică lui e reală și e puternică. Uneori e mai puternică decât el și tocmai de aceea va plânge de cele mai multe ori pentru că se simte mic și neputincios.
Îmbrățișează-l!
Lasă-l să stea lipit de tine atâta timp cât are nevoie. Liniștește-l, alintă-l, cântă-i! Oferă-i liniștea și confortul de care are atâta nevoie. Vocea caldă a mamei face întotdeauna minuni. Povestește-i o întâmplare haioasă și ajută-l pe moment distrăgându-i atenția. Nu e momentul să apelezi la rațiune.
Jucați-vă cu Întunericul!
În timpul zilei, când copilul este liniștit roagă-l să-și deseneze teama pe o coală de hârtie pe care apoi o mototoliți și o aruncați împreună la gunoi.
Inventați un joc care să se desfășoare ziua dar într-o cameră întunecoasă sau într-un cort improvizat. Aveți grijă să îi oferiți copilului siguranța de care are nevoie și în același timp să găsească resurse pentru a se obișnui cu întunericul. Folosiți-vă de o lanternă pe care treptat o stingeți mai des și o aprindeți mai rar.
Frica de întuneric la copii. Rugați-l pe cel mic să joace rolul unui copil curajos care povestește cum a depășit el teama de întuneric.
Ajutați-l să-și aleagă un obiect pe care să-l investească cu puteri magice. Păturica sau ursulețul de pluș îl pot face invizibil și vor acționa ca un scut de protecție în cursul nopții.
Dacă este posibil rugați-l pe prietenul cel mai bun al copilului dvs. să vină în vizită și eventual să rămână peste noapte. Momentele petrecute împreună de către cei doi copii pot anula definitiv frica de întuneric, de monștri sau de fantome. Bucurându-se de experiențe frumoase în timpul serii copiii vor face alte asocieri cu întunericul la nivel mental astfel această experiență poate fi rescrisă.
Înfruntați împreună frica!
Când mergeți în camera copilului și el vă va spune că îi este teamă cu adevărat încercați să vă amintiți împreună o întâmplare în care el sau un personaj animat a dat dovadă de curaj. Puneți accent pe felul cum a gândit, cum a acționat și mai ales cum s-a simțit atunci când a reușit ceea ce și-a propus.
Dați-i curajului un nume, o culoare, o formă! Rugați-l să se gândească la acea culoare sau la numele ales atunci când îi este frică. Stabiliți chiar o formulă magică pe care să o repete în momentele dificile. “Totul este bine! Am albastru cu mine!” sau “Sunt liniștit, sunt fericit, sunt curajos. Eu sunt Superman!”
Frica de întuneric la copii. Tehnici recomandate pentru a o depăși
Rostiți aceste cuvinte împreună apoi rugați-l să o facă singur! Vocea caldă și liniștită a părintelui îi va da copilului certitudinea că este în siguranță. În plus îi va rămâne în memorie pentru mulți ani de acum înainte!
Fii alături de copilul tău, ascultă-l și vorbește-i așa cum ai face cu un alt adult care îți este prieten. Problemele adulților sunt cu adevărat importante dar să ne amintim că și copiii au un univers al lor unde trebuie să înfrunte o mulțime de provocări.
Dacă vei accepta că adevărul tău nu este adevărul copilului, dacă vei accepta că cel mic nu are intenții ascunse, că nu exagerează și nici într-un caz nu vrea să te manipuleze atunci îl vei putea susține în lupta lui cu acest monstru nevăzut până când el va dispărea complet din viața voastră.
Frica de întuneric e un lucru cât se poate de firesc așa că nu ar trebui sub nicio formă să-i induci sentimentul de vinovăție sau de inadecvare. E suficient că el se simte frustrat, neputincios și uneori rușinat.
Dacă se întâmplă să povestești despre teama lui unui alt adult alege-ți cu grijă cuvintele și asigură-te că mesajul auzit de copil este interpretat corect. O replică de genul: „Pe zi ce trece, este tot mai curajos! A înțeles că frica este doar o emoție. Noi învățăm acum cum să ne jucăm cu ea! Chiar o vom trimite în vacanță într-un loc îndepărtat!”
Copilul este la vârsta gândirii magice așa că apelează la o baghetă magică pentru a face frica să dispară.
„Curajul înseamnă rezistență la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absența fricii.” Mark Twain
Dintre toate sfaturile pentru părinți în timpul epidemiei de coronavirus unul mi s-a părut extrem de important: părinți, țineți minte că pentru copiii voștri sunteți cel mai bun remediu împotriva fricii! Este și sfatul pe care l-am citit și pe pagina de Instagram a Laurei Markam, dintr-o postare recentă.
Sfaturi pentru părinți în vremea epidemiei de coronavirus: pentru el ești lumea întreagă
Dragi părinți copleșiți de griji ce vreau eu să vă spun este că și când par să nu înțeleagă copiii totuși înțeleg și când nu le spunem în cuvinte clare că perioada prin care trecem nu este una ușoară. Ei știu, ne simt. Nu le este nici lor ușor, cum nu ne este nici nouă. Ei ne au însă pe noi. Ei știu că mama și tata îi vor proteja.
– Sunt speriat
De pe o zi pe alta viața noastră și a copiilor s-a schimbat dramatic. Iar starea de incertitudine continuă. Atât de mult că nici măcar nu știm exact ce ne va aduce ziua de mâine. Cei mai mulți copii sunt speriați chiar dacă nu o spun clar. Prezența noastră fizică lângă ei este cea care îi alină. Și când asta nu se poate atunci orice legătură chiar prin telefon, video, etc. este mai bună decât nimic.
Iată două replici pentru a îi face pe copii să se simtă înțeleși și de a le arăta că părinții lor sunt lângă ei.
Înțeleg că ești speriat și știu că ai puterea să trecem împreună peste această perioadă.
Înțeleg că îți este frică și eu/noi suntem aici și facem tot ce putem să ne fie bine.
– Sfaturi pentru părinți în vremea epidemiei de coronavirus: sunt eroul tău și rămân vulnerabil
Nu vreau să se înțeleagă că de dragul copiilor noștri ar trebui să jucăm un rol. Suntem și noi la fel de vulnerabili în fața acestei situații neprevăzute. Ce putem noi să le modelăm copiilor este că putem fi speriați și în același timp ne putem bucura de ceea ce avem.
Și eu sunt speriată și nu știu cât vom sta în casă, însă mă bucur că avem astăzi șansa să stăm mai mult timp împreună.
Îi vom putea învăța pe copii că viața este o succesiune de fericire și tristețe și că nici una nici alta nu sunt făcute să dureze o eternitate. Le vom da aripi.
– Ne e greu și nu îi uităm pe ceilalți
Copiii vă vor întreba cu siguranță De ce stăm în casă? – să le spunem că stăm pentru a ne proteja pe noi și pe ceilalți din jurul nostru. Că deși ne este greu alegem să facem ceva bun pentru noi și cei de lângă noi. Le modelăm cum să fie empatici. Și dacă acum pare că nu vor avea nevoie de prea multă empatie în viitor se pare că nu este așa. Despre această perioadă nu se știu prea multe lucuri dar ceea ce se știe sugerează că umanitatea, grija pentru cel de lângă noi va deveni, oarecum paradoxal în contextul izolării sociale atât de necesare, forța care ne va duce mai departe.
– Ne bucurăm de fiecare clipă
În acest moment nu știm nici cât va dura perioada prin care trecem și nici nu știm ce ne va aduce viața după ea. Viețile multora dintre noi se vor schimba radical. Nu știm dacă în bine sau în rău. Să îi încărcăm pe copii cu aceste gânduri acum nu aduce nimic bun. Îi va face să fie mai anxioși, ceea ar putea să îi facă să dezvolte și mai multe comportamente nu foarte ușor de gestionat.
Dacă nu ați făcut niciodată mindfulness acum o faceți forțat. Găsiți mai multe informații în această CARTE.
Aveți doar clipa prezentă. Haideți să facem din asta o lecție folositoare pentru copiii noștri. Facem ce putem (stăm în casă și când ieșim ne protejăm) și înțelegem că unele lucruri nu pot fi controlate și nu ne rămâne decât să la acceptăm și să ne adaptăm. Dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care să îl transmit atunci acest sfat l-aș da părinților în timpul epidemiei de coronavirus: trăiți clipa!
3. Nu ești copilul pe care mi l-am dorit
“Nu ești fiica pe care am dorit-o. Mama mea îmi repeta acest lucru constant. Sunt adoptată, așa că aceste vorbe mi-au sfâșiat inima și m-au făcut să devin deprimată și anxioasă. Nu mai vorbesc cu ea. Dacă nu sunt dorită, păstrez distanța”.
4. Să nu fii o povară pentru nimeni
“Pare un sfat bun, dar am ajuns să cresc și să țin totul în mine, încercând să ajut pe toată lumea. Când o persoană făcea ceva frumos pentru mine, mă simțeam obligată să îi întorc favoarea, să nu îmi doresc să fiu o povară, gândind că eram o povară.“
5. Nu fă ce face eu, ci ce zic eu
“Foarte multe cercetări demonstrează că nu funcționează ce zici, ci ceea ce faci pentru că cei mici învață din exemplul pe care îl observă, este extrem de simplu. Copii asimilează totul din jur și se comporttă ca niște bureți când vine vorba de a învăța și a oglindi atât comportamente bune, cât și nocive încă de la vârste fragede.“
6. Nu mai face drame
“Ești o regină a dramei, auzeam de fiecare dată când emoțiile mele nu erau pe placul mamei mele vitrege. Am ajuns să îmi reprim emoțiile până în prezent din cauza acelei senzații de frică. Întreaga mea copilărie, de fiecare dată când mi-am exprimat o emoție, mi s-a spus că fac drame, așa că atunci când am ajuns să fie abuzată și atacată nu mi-am putut da seama pentru că părinții mei erau de părere că fac drame. Acest lucru mi-a influențat toată viața și m-am luptat să îmi exprim emoțiile din cauza sa.”
7. Uneori îmi doresc să nu fi avut copii
“Uneori îmi doresc să nu vă fi avut pe voi. Asta obișnuia să spună mama mie și fraților și surorilor mele.”
8. Ești copilul meu perfect
“Ai fost mereu copilul meu perfect. Mama mea obișnuia să îmi spună că mă preferă față de ceilalți frați.”
9. De ce nu poți fi la fel ca frații tăi?
“De ce nu poți fii la fel ca sora ta? Suntem două persoane distincte. Dacă nu am semăna fizic, nu ți-ai da seama că suntem rude. Mama mea controla aspectul meu fizic până când am ajuns să mă angajez și să fac ce îmi doresc. Atunci i-am scăpat din mână. Insultele cu care m-am obișnuit acum au început atunci.“
10. Parcă nu-ți dorești să fii fericită
“Poți alege să fii fericită, dar nu-ți dorești cu adevărat asta. Am auzit aceste vorbe chiar din gura mamei mele în timp ce încercam să cer ajutor într-o tentativă de sinucidere.”
11. Ar trebui să fii recunoscătoare
“Această expresie obișnuia să mi-o spună mama mea de fiecare dată când mă confruntam cu episoade depresive. Ar trebui să fii recunoscătoare. Ai supraviețuit liceului. Au mâncare, bani și o casă. Ne ai pe noi. Surorile tale te iubesc. Așa că nu ai niciun motiv să fii deprimată. Ești doar mâhnită din cauză că o persoană pe care o placi te-a respins. Deși pot părea niște vorbe inofensive pentru mine, chiar dacă am trecut prin toate, nu am depășit încă depresia și pare că nu o voi face curând.”
12. Ești cel mai trist copil care a trăit vreodată
“Mama mea obișnuia să îmi zică că sunt cel mai trist copil care a trăit vreodată. Mi-a spus acest lucru chiar și în ziua nunții. I-am răspuns atunci că este în regulă pentru că după ziua aceea nu va trebui să își mai facă griji. La câțiva ani distanță am confruntat-o și mi-a spus – Glumeam, nu ți-ai dat seama de asta? Eram doar un copil. Cum aș fi putut să o fac?!”
13. Ai fost mereu atât de dificilă
“Ai fost mereu dificilă, auzeam de fiecare dată când se ivea o divergență de opinie.”
14. Este doar o fază
“Este doar o fază. Mama vorbea așa despre atacurile mele de panică cu care mă confruntam de când am fost adoptată și pe care încă le am. Când va dispărea această fază mă întreb?“
15. Trebuie să te porți conform vârstei pe care o ai
“Poartă-te conform vârstei, nu IQ-ului tău. Obișnuia să îmi spună în fața prietenilor când aveam 11 ani. Am simțit cum îmi străpunge inima.“
16. Strici mereu totul
“Mi se spunea că stric totul începând de la mâncarea pe care o preparam în bucătărie și până la scrisul de mână din caietul de teme.“
17. Este o prostie, nu ar trebui să te simți așa
“Când eram copil (și chiar în perioada de adult) de fiecare dată când aveam curajul să îi spun mamei mele ceva, mă făcea să mă simt ca și cum ce simțeam este greșit și preciza că este o prostie, explicându-mi de ce nu ar trebui să mă simt în felul respectiv. Mă făcea să mă simt prost atunci ca și astăzi, așa că am încetat să îi mai povestesc lucruri.”
18. Ești sigur că ești în stare să faci asta
“Nu cred că ai abilitățile pentru această carieră. Ești sigură că vrei să faci asta? Această meserie este foarte dificilă obișnuiau să îmi spună părinții. Acum am probleme în găsirea carierei profesionale potrivite deoarece îmi răsună în minte cuvintele lor.“
19. Crezi că e o idee bună să mănânci asta?
“Mâncarea nu este prietena ta. Mama mea îmi spunea asta când am început să mă îngraș după ce am trecut printr-o despărțire și o perioadă grea în viață. Poate că băieții nu te plac din cauza felului în care arăți. Nu spun că ar trebui să slăbești, dar știi cum sunt băieții…Tatăl meu îmi spunea aceste vorbe.”
Surse: https://themighty.com,www.theatlantic.com, www.insider.com