Screeningul pentru malformații și sindroame genetice reprezintă o etapă importantă în urmărirea unei sarcini. Există câteva investigații esențiale în cursul sarcinii, care nu numai că salvează vieți, dar și împiedica crearea unor situații limită care nu numai că pot fi evitate, dar pot fi gestionate eficient într-un mediu controlat, medical.
Spre exemplu, dacă în cursul unor ecografii uzuale de…
Cititoarea noastră crede că mămicile ar trebui să fie mai îngăduitoare cu medicii, care pot avea, ca oricine altcineva, zile proaste.
Cititoarea noastră ne-a trimis o poveste de naștere în Cipru. Deși a fost la un pas de cezariană, iar doctorița a certat-o că țipă în travaliu, mămica că a avut parte de o naștere frumoasă și le sfătuiește pe viitoarele mame să fie mai indulgente cu medicii și să…
Un băieţel din statul american Michigan, Michael, are 5 ani şi recent s-a aflat alături de părinţii săi adoptivi la procesul prin care adopţia sa se finaliza. Dave Eaten şi Andrea Melvin au hotărât să-l adopte pe Michael acum 1 an.
Ziua în care s-a luat hotărârea definitivă în privinţa adoptării lui Michael a fost o zi specială în cadrul. Judecătoriei din Kent, Michigan, fiind cea de-a 23-a ediţie anuală a Zilei Adopţiilor. El a fost cel de-al 36-lea copil adoptat oficial în acea zi, dintr-un total de 37.
Colegii de grădiniţă ai lui Michael au fost primiţi în sala tribunalului, chiar judecătoarea urându-le bun venit. A fost păstrată liniştea deplină când băiatul de 5 ani le-a spus judecătorilor cât de mult îşi iubeşte părinţii.
La un moment dat, copiii au fost rugaţi să se prezinte şi fiecare a spus ce înseamnă Michael pentru el. De exemplu, unul dintre ei a mărturisit: „Michael este cel mai bun prieten al meu!”.
În timpul discursului lui Michael, copiii stăteau în spatele sălii şi ţineau în mână inimioare de hârtie pe băţ.
Profesoara care i-a însoţit pe elevi a menţionat şi ea că toţi ţin foarte mult la Michael, că sunt o adevărată familie la grădiniţă, în timp ce Michael însuşi a explicat motivul pentru care a ţinut ca şi ei să-i fie alături în acea zi importantă: „Ştiţi, clasa este pentru mine ca o familie”.
După ce a ieşit din tribunal, Michael a declarat: „Îmi iubesc tatăl!”
Imaginea cu Michael şi cu colegii lui a strâns peste 100.000 de distribuiri pe reţelele de socializare.
Surse: bbc.com, breitbart.com, facebook.com
Camre Curto (are 38 de ani în prezent) nu își aduce absolut nimic aminte din trecut, nu are nici memorie de lungă durată, dar nici de scurtă durată.
Soțul ei, Steve, a povestit că totul s-a întâmplat în anul 2012, pe când Camre era însărcinată în luna a șaptea.
La un moment dat, ea a prezentat greață, stare generală alterată, iar gâtul i s-a umflat. Steve a dus-o la spital, unde a fost diagnosticată cu preeclampsie (afecțiune care survine în sarcină și care presupune hipertensiune arterială și edem la nivelul membrelor). Curând însă a început să facă și convulsii, urmând să-i fie dat diagnosticul de eclampsie. În acele condiții, medicii au decis să-i facă o cezariană de urgență.
Camre a născut un băiețel (Gavin), care a fost dus la terapie intensivă, iar pentru ea a urmat o perioadă de comă indusă. La capătul acesteia, ea și-a recuperat funcțiile motorii și vorbirea, dar medicii au constatat că suferise grave leziuni ale creierului, astfel încât nu mai avea deloc memorie și nici amintiri. Camre uitase că fusese însărcinată și că născuse și nu își mai aducea aminte nici de faptul că avea logodnic.
Steve Curto a dezvăluit cum s-a simțit când femeia pe care o iubea nu l-a recunoscut, el fiind nevoit să se ocupe de bebelușul lor în toată perioada cât acesta a fost în maternitate.
După externare, Camre s-a mutat în casa părinților ei, mama sa încercând să o determine să-și amintească diferite lucruri povestindu-i despre soț și copil. În același timp, ea a început să urmeze ședințe de terapie ocupațională.
Treptat, Camre a început să rețină numele soțului și fiului ei, chiar dacă mai are și acum momente în care îi roagă pe cei din jur să-i spună primele litere cu care încep numele acestora.
Camre a petrecut din ce în ce mai mult timp cu Steve și cu Gavin și a hotărât să se mute cu ei. Într-o zi, i-a făcut soțului ei următoarea mărturisire: „Nu știu unde sunt. Nu știu cine ești. Dar știu că te iubesc”. Când a auzit aceste cuvinte, Steve a ajuns la concluzia că va trebui să scrie o carte în care să povestească despre drumul parcurs de Camre pentru a-și construi o nouă viață.
În momentul de față, Camre continuă terapia ocupațională la un centru specializat, unde învață trucuri de memorare (precum să scrie cuvinte și să le repete) și cum să se descurce în viața de zi cu zi. Conform terapeutului ei, cea mai mare teamă a femeii este că nu va ști cum să acționeze în diverse situații, când oamenii îi vor pune întrebări. De asemenea, aceasta a declarat că pacienta ei este o persoană cu mult simț al umorului, optimistă. La rândul ei, Camre a spus că încearcă să ia fiecare zi așa cum este și să se bucure.
În toamna acestui an, Camre și Steve au lansat prima lor carte, intitulată „But I know I love you”, în care este reconstituit tot ceea ce s-a întâmplat în viața lor după ce Camre a rămas fără memorie.
Surse: 50wire.com, clickorlando.com, insideedition.com