Camelia era însărcinată în 24 de săptămâni când, dintr-o dată și cu mult inainte de termen, au început contracțiile, urmând să nască prematur. Viitoarea mămică s-a grăbit spre maternitatea în care activa medicul care-i supraveghease sarcina, însă acolo nu s-a putut gestiona situația pentru că spitalul nu era dotat cu un incubator pentru bebeluși cu doar puțin peste 500 g.
Naștere prematură la SANADOR: soluția…
Cititoarea noastră Anca Buturoiu ne-a trimis o poveste de naștere la maternitatea Sancofind din Poiana Câmpina pentru a arăta care sunt condițiile și tratamentul de care a beneficiat alegând să nască într-o clinică privată. Nașterea ei, cezariană, nu a fost lipsită de probleme, însă, per ansamblu, experiența a fost una pozitivă. Redăm povestea de naștere la Maternitatea Sancofind așa cum a fost scrisă de cititoarea…
]]> Mămica plănuia să nască natural, cu lumină difuză și muzică clasică în surdină, dar planul copilului a fost altul.
Cititoarea noastră Nicoleta Gradinaru, de 33 de ani, ne-a trimis o poveste de naștere prin cezariană în UK, petrecută în februarie 2019. Nașterea băiețelului ei Marcus a fost, spune ea, o experiență de nota 10. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de mămică:
”Câteodată în viață suntem încercați de greutăți, iar în decembrie 2017 universul tot mi s-a zguduit atunci când mi-am pierdut pilonul vieții, iubita mea mamă, totul meu, prietena mea cea mai bună, omul cel mai de preț. Nu există cuvinte să traducă durerea, căci și acum încă îmi urlă sufletul după ființa cea mai dragă. Viața este ca o potecă cu diferite drumuri și iată că anul 2018 mă trezește și aduce prin sport, meditație și pasiune pe un drum pozitiv, ba chiar îmi întâlnesc alesul, iar în februarie anul 2019, îmi aduce un nou pilon, bebele meu.
Plănuiam să nasc în piscina spitalului
Locuim în Anglia deja de 6 ani, avem rezidență și atunci când a venit bebe totul a fost superb! De la consultațiile cu moașa, la primele ecografii și la fiecare etapă, cu caietelul albastru de “mămică”, cursuri și multe alte servicii gratuite prin NHS (Sistemul Național de Sănătate din Marea Britanie- n.red), de care am fost uimită.
Plănuiam să nasc în piscina din spital, cu muzică clasică, lumina obscură, cât mai natural, chill, căci am făcut în România câteva cursuri cu dna dr. Marincas despre maternologie, astfel că știam cât sunt de importante nașterea naturală și contactul imediat cu bebe.
Toate pe foaie sunau de vis, însă, sarcina evolua și eu mă transformasem în purtătoare de minge de baschet ( a se vedea dovadă în foto fix din spital înainte de naștere).
Cu câteva ore înainte de naștere
Da, bebe creștea, creștea, iar la una dintre ecografii s-a observat că volumul lichidului amniotic este peste normal, iar motivul putea fi diabetul gestational. Ok, fac testul și nimic, așa că se decid să monitorizeze. Pentru că mă apropiam de ultimele săptămâni, mi s-au prezentat opțiunile. Piscina dispăruse, căci la acest tip de problemă putea să se rupă apa, lichidul în exces să faciliteze răsucirea cordonului și era risc pentru bebe.
Au urmat încă două consultații cu doctorii și am decis să merg pe varianta sigură, cezariana. S-a stipulat în contract motivul medical, ba chiar aveam un bilet în caz de urgență, de travaliu, pentru că exista timp de așteptare din pricina lichidului.
Prima lui fotografie pare din filme
Ok, am ales drumul, așa că am așteptat până la 39 de săptămâni. La 6 dimineața, cu ghiozdanul față, spate, căci arătam ca un excursionist, dar cu ghiozdan și în față, intrăm în spital, în salon și ne pregătim. Știam că se operează cel mult 3 persoane, iar eu eram programată pentru ora 10.
Unică mea problema era foamea, căci de la 6 seara nu mai mâncasem absolut nimic. Am râs prin salon, m-au cuprins emoțiile și a venit momentul …hai să mergem în teatrul operator. Am mers amândoi, m-am urcat pe pat, îmbrăcată în pijama cu tăietură la spate pentru injecția epidurală. N-am simțit aproape nimic, apoi am început ușor, ușor să nu îmi simt picioarele, acesta fiind și scopul.
În 5 minute aveam fire și un cort în fața mea, un asistent lângă pe post de DJ, și noi râzând pe partea cealaltă. Auzeam pe fundal că erau ceva doctori, vorbeau de plimbări, și repede, repede la alte 5 minute….hai, hai sunteți pregătiți de foto?, ne întreabă doctorul. Vlad, soțul meu, aproape să scape tot, căci au lăsat în jos “cortul” și acolo era el, puiul nostru. Șiroaie de bucurie mi-au inundat ochii. Fotografia pare ruptă de filme…
Bun venit pe lume, Marcus!
Nu simțeam nimic și nu vedeam, căci tati Vlad a fugit cu bebe să taie coordonul, l-au verificat să fie ok și imediat erau înapoi. După maximum 1 minut, puiul îmi era la piept, moment când am crezut că sunt în Rai. A început să mă cuprindă amețeală, am anunțat și imediat mi-au administrat ceva și mi-am revenit. Vlad ținea bebelușul pe mine, eram toți 3.
Nu au luat copilul nici măcar o secundă de lângă mine
Au terminat și ne-au mutat la aparate, unde eu eram monitorizată, căci pierdusem și 1 l de sânge pe lângă cei 2 l de lichid amniotic. Toată lumea era mirată de volumul mare, însă eu știam de la ecografie că urma să fie acest scenariu, mult lichid și bebe mare (3.9 kg), eu fiind minionă (1.60cm și 45 kg). Eu cred că bebe și-a făcut piscină, să aibă loc în micuța mea burtă, care avea și pătrățele până să fie balon! Dar un balon- cadou al vieții!
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Au urmat sesiuni de alăptare, repet, bebe a stat în permanentă pe pieptul meu, la inimă. Nicio secundă bebe NU a plecat de lângă mine, doar tati Vlad a plecat seara și s-a întors de dimineață, însă noi am dormit liniștiți. Am fost singură peste noapte în salon. Deși voiam companie, nu am luat la privat, căci ziceam că e bine să stai cu alte persoane, însă am stat cu bebe, noi doi și o dragoste de netradus.
Nu am avut nevoie de nimeni altcineva, a fost perfect, aveam pat cu telecomandă să mă ajute să mă ridic și aveam buton de asistență, dar, deși aveam inclusiv pungă de urină, nu apucam să apăs, veneau și mă curățau, la propriu, schimbau tot, erau ca niște albinuțe asistentele. Bebe era cel mai cuminte, nu a plâns și a papat de vreo 2 ori, însă din pricina operației nu m-a lăsau să-l ridic singură, veneau ele să-l pună pe mine, erau acolo oricând, oricum.
Era atât de curat că puteai mânca de pe jos
Nu știam cum să le mai mulțumesc, desigur răspundeau atât de frumos; într-o antiteză gravă cu sistemul șpagă din România. Spitalul unul de stat, Frimley din Surrey, are dotări de poate nici nu îmi închipuiam. Puteam mânca de pe jos, iar la toalete mirosea a levănțică. Totul de notă 10, unde mai pun și meniurile, care aveau opțiuni, iar mâncarea demnă de restaurant a la carte.
Mâncare pe alese
Am primit sfaturi și ajutor chiar și acasă, din partea moașelor, care ne-au arătat de la cum se face patul pentru ca bebe să fie în siguranță, până la cum se spală sterilizatorul, tot, tot, pentru bebe și pentru mamă.
Au urmat cursuri de adaptare cu bebe, cursuri de bebeluși cu teme de dezvoltare și multe alte evenimente pentru mamă și bebe. În viață, nu alegem timpul, el ne alege pe noi, iar Marcus este universul meu, totul meu”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!