venit – infoMama

Naștere la „Dominic Stanca”, Cluj. „Am născut cu un medic excepțional, dedicat, empatic. A venit să mă vadă în fiecare zi, chiar dacă nu era de serviciu la spital”

Gabriela Petrescu — Tue, 07 Jun 2022 13:49:43 +0000

Cititoarea noastră Mihaela Abrudan ne-a povestit experiența ei de naștere la „Dominic Stanca”, Cluj, în urma unui travaliu greu, la finalul căruia i-a fost alături o doctoriță foarte implicată și blândă. Deși Mihaela a avut parte și de vorbe și atitudini nepotrivite mediului în care se afla, spune că plusurile acestei maternități sunt mai mari decât minusurile, așa că ar naște oricând în același loc. Redăm…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

Vârsta „de ce-urilor” copilului meu a venit 14 ani și nu la 4

Martha Denisa — Fri, 16 Jul 2021 13:04:33 +0000

Copiii cu autism cresc, asemenea copiilor normali. Devin adolescenți și încep să-și pună întrebări existențiale. Uneori chiar prea mari pentru puterea unei mame de a-l face să înțeleagă. Dacă pentru voi, părinții copiilor fără probleme vârsta „de ce-urilor” este undeva pe la 3-5 ani, la noi a venit pe la 14.
Uneori somnul nu vine pentru că o neliniște istovitoare îi tulbură somnul copilului meu. Durerea…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

Naștere în pandemie în UK. ”Soțul a stat cu mine, iar rezultatul la testul meu Covid a venit când eram deja acasă”

Gabriela Petrescu — Sun, 31 Jan 2021 15:37:03 +0000

Cititoarea noastră Cristina R. ne-a trimis o poveste de naștere în pandemie în UK, unde a venit pe lume fiul ei, mămica având alături soțul și moașa. Cristina a avut parte de o naștere frumoasă, iar perioada petrecută în spital este, pentru ea, o amintire plăcută. Redăm povestea de naștere în pandemie în UK așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:

„Am născut pe 15 iulie 2020, la ora 14:35, în…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

Cezariană la maternitatea din Brăila. „Casian a venit la un an și jumătate după ce am pierdut-o pe sora lui în săptămâna 38 de sarcină” – Totul Despre Mame

Gabriela Petrescu — Sun, 01 Nov 2020 12:46:40 +0000

După o pierdere dureroasă, familia a avut parte și de bucuria supremă, prin venirea pe lume a lui Casian.
Cititoarea noastră Alexandra Iordache ne-a trimis o poveste de naștere prin cezariană la maternitatea din Brăila, la mai puțin de doi ani după ce mămica pierduse un copil chiar în ziua în care trebuia să îl nască. Alexandra ne-a povestit atât experiența dureroasă a morții micuței Alma Nicole, cât…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

Drumul anevoios al incluziunii unui copil cu autism în școala de masă. ”La școala specială s-au întâmplat lucruri care dor enorm. Salvarea a venit de la școala de cartier”

Martha Denisa — Sun, 11 Oct 2020 15:08:07 +0000

Emma și mama ei, două luptătoare cărora școala de masă din cartier le-a adus zâmbetul pe buze.
Emma are 11 ani și este unul din cei peste 30.000 de copii cu autism din România. E o fetiță sociabilă și zâmbăreață, iubită de colegii de clasă și de copiii de pe strada ei, care au învățat să o ajute și să o implice în joaca lor de zi cu zi. Școlarizarea ei a început anevoios, iar primele săptămâni…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

A venit copilul cu păduchi? Nu fugi să cauți gaz! Poți scăpa de ei mai simplu! – Totul Despre Mame

Martha Denisa — Tue, 01 Sep 2020 16:29:22 +0000

-Doamnă, trebuie să vorbesc ceva cu dumneavoastră!
Când te sună învățătoarea și îți spune cuvintele astea deja în cap îți rulează zeci de filme. Bătăi, accidente, boli, leșinuri, răpiri, înjurături. Deja calculezi în câte minute ajungi la școală.
–Fiica dumneavoastră a fost la cabinet … (deja restrângi scenariul la drame din spectrul medical)…vâjâit de cap…alte cuvinte spuse de…

Citeste mai multe pe totuldespremame.ro

Naștere la Timișoara. „Am născut în spital, ajutată doar de partenerul meu. Până a venit medicul de gardă, fetița mea a devenit înger”

Gabriela Petrescu — Wed, 26 Feb 2020 14:14:04 +0000

Când a ajuns medicul în salonul în care mămica născuse singură, fetița deja murise.
Această poveste de naștere la Timișoara este de o tristețe greu de închipuit. Cititoarea noastră care a relatat-o a rămas însărcinată când era tânără studentă și aștepta, cu nerăbdare, să devină mamă. Însă fetița ei se afla într-o poziție delicată, lucru pe care medicii nu numai că nu l-au știut, dar nici nu au monitorizat gravida în travaliu și nici nu au asistat-o la naștere. Tânăra a născut singură, în salon, în timp ce partenerul ei striga disperat pe hol să vină un medic. Redăm mai jos povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră.
”După mult timp în care m-am gândit și m-am tot răzgândit dacă să va scriu sau nu, totuși am luat hotărârea să o fac, în speranța că vor putea vedea și alte viitoare mămici unde se poate ajunge și, dacă pot, să se ferească de sufletele meschine.
Urma să o cheme Anisia Maria
Eram tânăra și, alături de bărbatul pe care îl iubeam cu toată ființă, am aflat că urma să devenim părinți pentru prima dată. Eram speriați, nu știam cum va fi, studenți fiind, dar ne-am acomodat cu ideea. Timpul trecea, bebelușa creștea, mergeam regulat la control la spital, medicul meu fiind o cunoștință ce își făcea rezidentiatul pe atunci. Nu îmi pusesem problema că ar putea fi ceva ce să nu meargă bine, chiar înainte de Crăciun aflasem că vom avea o fetiță, că lucrurile mergeau nemaipomenit, ne gandiseram și la nume. Urma să o cheme Anisia Maria.
La aproape 26 de săptămâni, într-o zi de luni dimineață, 16 ianuarie, am simțit că ceva nu merge bine, am ajuns la spital, cunoștința mea nu era în oraș, dar a vorbit cu un prieten, doctorul P., să aibă grijă de noi. Am aflat că începusem să am dilatație, vreo 4 cm, iar membranele deja căzuseră în afară uterului. Practic, corpul meu se pregătea de naștere, în lipsa contractiilor. Medicul a părut destul de speriat la ecografie, l-am întrebat dacă bebe e bine, răspunsul primit a fost prima lovitură: “nu copilul mă interesează”. Serios? Dar ce?
Plângeam împreună cu partenerul meu
Mi-a spus că o să încerce să împingă membranele înapoi în uter și apoi îmi va cercla colul, dar că nu se poate face asta în prezența contractiilor, că avem șanse minime de reușită, urmând să încerce a doua zi. Nu credea că nu am contracții. Nu a verificat la niciun aparat că sunt sau nu, burta mea nu era nici măcar tare. M-a dus într-un cearceaf, întinsă, într-un salon al secție de Ginecologie. Nu, nu la Obstretică, erau clădiri separate. Stând acolo, am încercat să fiu cât puteam de ok, nu aveam voie să mă mișc.
Am primit perfuzii cu diferite cocktailuri, medicamentele cumpărate de mine. La un moment dat am început să simt contracții, erau rare, mă rugam să înceteze. Partenerul a reușit să vină la mine, plângeam împreună. Știam în ce țară trăim și ne simțeam mințiți. Seară, am simțit o bătaie a micuței în locul problematic și cum ceva curge, i-am spus colegei de salon să cheme pe cineva și de aici a început calvarul.
Nimeni nu venea
A venit o infirmieră, medicul P. plecase acasă și nici nu a mai venit până a două zi. Au început contracții dese, puternice. Se întâmpla, puiul meu venea pe lume. După 4 ore de chinuri, singură în salon, cu partenerul, nu medic, nu infirmieră, asistență, nimeni, am născut “amândoi”. El se tot ducea pe hol periodic și urla după ei, însă nimeni nu venea, iar pe colega mea o mutaseră în alt salon.
Datorită poziției, picioarele au fost primele, am simțit cum se mișcau lângă piciorul meu, însă până a venit medicul de gardă (minim 15 minute), fetița a devenit înger. Capul era blocat. S-a sufocat. Într-un final a venit și medicul. “Făt de sex feminin mort”. Urlam de durere, am cerut să o văd, nu m-au lăsat. Au împachetat-o în cearșaf și au plecat cu ea.
La un pas de septicemie
Când au ajuns asistentele la ușă își spuneau una alteia “păcat, așa copil frumos nu am văzut demult”. Placenta am eliminat-o singură, tot în pat. Micuța nu a fost cântărită, nu a fost trimisă la laborator pentru a se vedea cauza decesului, am înțeles ulterior că se vedea o dungă pe gâtul ei firav de la cum fusese strânsă de corpul meu cât a fost blocată.
A două zi a venit și medicul P., la ecografie cică părea totul ok, duminică am fost din nou chemată la control cică, din nou totul ok, mi-a spus că dacă aș fi fost în grija dansului de la început sigur nu am fi ajuns așa. În acea noapte am ajuns din nou la spital. Eram la un pas de septicemie din cauza unei părți de placentă.
Experiența aceasta mi-a distrus sufletul
Nu știu dacă în România zilelor noastre, după 2010, e normal să naști singură în pat, dacă e normal să fii mințită și amăgită, dacă copilului deja prematur trebuie să îi fie răpite așa șansele la viață. De ce trebuie să conteze cine a urmărit de la început sarcina? Sunt multe lucruri pe care nu le-am înțeles niciodată și probabil nici nu le voi înțelege.
Experiența acesta mi-a distrus sufletul, relația și viitorul. Am avut nevoie de multe ore la psiholog să pot funcționa din nou normal.
La ani distanță am găsit un medic cum ar trebui să fie toți, cu suflet, profesionist, și, după câteva alte pierderi, acum am o fetiță de aproape 1 an, născută tot la spital de stat, altul, bine că sunt două în oraș. Aici, din fericire, a fost o experiență minunată. Nu mă pot plânge de nimic. Soarele vine și pe stradă noastră.
Prima experiență a fost la Spitalul Odobescu în Timișoara, iar a doua, la Bega”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere la Timișoara, îți recomandăm să citești și:

Source link