Connect with us

Nasterea

Tot ce trebuie sa tim despre cordonul ombilical

Ana Voiculescu

Published

on

Cordonul ombilical este puntea de legătură dintre mamă şi făt, mai precis dintre placentă şi făt. Apare în cea de-a cincea săptămână de sarcină şi este responsabil cu transferul nutrienţilor de la mamă la făt. Are o lungime variabilă, acesta crește o dată cu înaintarea sarcinii, ajungând în luna a noua să măsoare în jur de 60 cm.

Unde se află?

Cordonul ombilical este localizat la nivelul abdomenului fătului, unde, mai apoi, va fi buricul. Cordonul este format din două artere, o venă şi gelatină Warthon cu rol în protecţia celor trei vase de sânge. Vasele de sânge din cordon ajung în corpul fătului la nivelul ficatului.

Anomalii ale cordonului ombilical

Aceste anomalii se referă la lungimea cordonului şi inserţia lui. În mod normal, lungimea unui cordon ombilical este cam de 60 cm. Există cazuri când acesta este scurt şi se spune că fătul are dereglări în mişcările fetale; dacă este mai lung, atunci apare un risc crescut ca fătul să aibă cordonul răsucit în jurul gâtului; dacă este absent, fătul este în contact direct cu placenta. Cordonul este mai scurt cu câţiva cm la sexul feminin decât la cel masculin, iar la gemeni ajunge să fie mai scurt chiar cu zece cm.

În ceea ce priveşte inserţia lui, un capăt este situat în abdomenul fătului, iar celălalt în placentă. De obicei, cordonul se prinde central de placentă. Când cordonul se prinde de marginea placentei, se numeşte inserţie marginală şi se consideră că se întâmplă din cauza unei întârzieri a creșterii intrauterine a fătului. Când cordonul se prinde de membrane, adică în afara plăcii coriale, se întâlnește inserţia velamentoasă, iar probabilitatea de a avea această anomalie este destul de redusă.

Cum este cordonul ombilical la gemeni?

În cazul unei sarcini multiple, fiecare făt are propriul lui cordon ombilical şi placentă unică (gemeni monozigoţi) sau au placente diferite (gemeni heterozigoți).

Afecţiuni ale cordonului ombilical

Există câteva anomalii ale cordonului ombilical ce pot dăuna mamei şi fătului, şi care se pot depista în urma efectuării unei ecografii. Una dintre cele mai frecvente este circulara de cordon, mai precis, cordonul ombilical se răsucește în jurul gâtului fătului. De asemenea, mai pot fi identificate: o arteră ombilicală în loc de două, încurcare a cordonului, formare de noduri, prolaps de cordon ombilical (cordonul trece prin cervix înaintea fătului) şi vasa previa (unul dintre vasele de sânge din cordon trec prin cervix sub făt).

Ce se întâmplă cu cordonul ombilical la naștere?

După momentul naşterii, medicul taie cordonul şi îi ataşează o clemă, moment în care, în cordon se întrerupe circulaţia sângelui, iar fătul respiră, luându-şi singur oxigenul necesar. Din cordon mai rămâne o bucăţică de 2,5 cm care va deveni buricul bebeluşului.

Ce se întâmplă cu cordonul ombilical după naştere?

În prima oră de la naştere, bebeluşului i se face o baie şi i se curăţă cordonul ombilical cu ajutorul unui pansament antiinflamator, pentru a se evita infecţia acestuia. După o zi de la naştere, clema ataşată de cordon este înlăturată de către medic. Zona se curăţă cu alcool de fiecare dată când se schimbă scutecul sau i se face baie bebeluşului. Cu timpul, restul cordonului se usucă şi cade, rămânând o zonă roşie, care, ulterior, va fi acoperită cu piele, ducând la formarea buricului…

Source Link

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nasterea

Nașteri naturale versus nașteri prin cezariană. Un ginecolog explică diferențele

Ana Voiculescu

Published

on

Autor: Theodora Fințescu

În România, spre deosebire de alte state, mamele pot opta fie pentru nașteri naturale, fie pentru nașteri prin cezariană. Deși, teoretic, nașterile prin cezariană sunt necesare exclusiv în cazurile în care femeile sau copiii au anumite probleme de sănătate ori dacă travaliul nu decurge așa cum trebuie, în foarte multe maternități nașterile naturale reprezintă excepția.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca doar 10% din totalul nașterilor să fie cezariene, iar în România mai mult de jumătate se desfășoară în acest fel. Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, spune că o sarcină care a decurs normal în timpul celor nouă luni, timp în care viitoarea mamă nu a avut niciun fel de problemă medicală, nu trebuie să conducă spre decizia de naștere prin operație cezariană. Corpul femeii este pregătit, prin firescul și natura lucrurilor, să aducă pe lume fătul pe cale vaginală, tocmai de aceea, o viitoare mămică ar fi bine să știe care sunt avantajele și dezavantajele ambelor opțiuni, dar și care sunt condițiile excepționale în care medicul va lua în considerare cezariana ca singura opțiune de a naște.

Riscurile nașterii prin cezariană

Fiind o intervenție chirurgicală, cezariana prezintă câteva riscuri atât pentru mamă, cât și pentru copil. Pentru acesta din urmă, poate cel mai important este faptul că nu va beneficia de avantajele din punct de vedere imunologic față de un copil născut pe cale naturală și nu va putea fi hrănit la sân decât după 24-48 de ore de la momentul nașterii.

Pentru mamă, cele mai importante riscuri după o intervenție de cezariană sunt:

  • apariția infecțiilor uterine și a leziunilor chirurgicale,
  • pierderi importante de sânge,
  • teamă și dificultăți la urinare,
  • complicații genitale,
  • complicații pulmonare,
  • complicații cardiace.
  • Trebuie amintite, de asemenea, posibilele dureri de cap după anestezie, senzațiile de greață (cu sau fără vărsături), senzațiile de balonare, dureri abdominale severe, constipație.
  • De asemenea, timpul de recuperare după o cezariană este mai îndelungat față de cel după o naștere naturală. În cazul nașterii prin cezariană, primele 48 de ore sunt dificile, cele mai multe dintre lăuze apelând la ajutorul calmantelor. Recuperarea parțială durează între 2 și 4 săptămâni, iar despre recuperarea totală se poate vorbi la două luni de la momentul intervenției chirurgicale.

Când este necesară nașterea prin cezariană

Există cazuri în care medicul recomandă efectuarea operației de cezariană, iar viitoarea mamă, oricât era de dornică să nască natural, trebuie să accepte această decizie. În primul rând, medicul face o astfel de recomandare atunci când se constată suferință fetală, iar starea mamei se deteriorează brusc. Alte cazuri medicale speciale în care mai este recomandată această intervenție sunt:

Avantajele unei nașteri naturale

Cele mai importante avantaje ale nașterii pe cale vaginală sunt:

  • recuperarea foarte rapidă – femeia se poate da jos din pat la câteva ore de la momentul nașterii,
  • alăptarea imediată a copilului
  • durerile de mai mică intensitate.
  • După nașterea vaginală, riscul de complicații, cum sunt sângerările și infecțiile, este mai scăzut în comparație cu cezariana.
  • Ceea ce poate fi un avantaj al cezarienei, poate fi un dezavantaj pentru nașterea naturală: intervalul de timp în care se desfășoară cele două opțiuni. Dacă în cazul cezarienei, nașterea are loc în câteva minute, în cazul unei nașteri pe cale vaginală aceasta poate dura și 12 – 14 ore, travaliul și durerile resimțite fiind greu de suportat de unele gravide.

Riscurile unei nașteri naturale

  • Travaliul prelungit (peste 20 de ore la prima naștere și peste 14 ore la cea de-a doua), care poate duce la epuizarea mamei
  • Durerile travaliului
  • Riscul de ruptură a țesutului din zona perineului, care poate duce la incontinență urinară
  • Durerile epiziotomiei
  • Criza hemoroidală
  • Dacă mama are o infecție, bebelușul o poate lua pe traseul parcurs spre naștere
  • În cazul în care se impune folosirea forcepsului, pot apărea probleme neurologice sau fracturi de oase

Dacă ți s-a părut util acest articol despre nașteri naturale versus nașteri prin cezariană, îți recomandăm să citești și:

Source Link

Continue Reading

Nasterea

Ce fac atunci cand mi se „rupe apa” mai devreme?

Ana Voiculescu

Published

on

In timpul sarcinii, copilul tau este protejat si captusit in interiorul uterului tau, intr-un sac de membrane umplut cu lichid amniotic. Daca sacul se rupe, atunci lichidul iese afara prin colul uterin si vagin. Acest proces este stiut ca fiind „ruperea apei”. Este numit ruptura brusca a membranelor.

Apa se rupe la majoritatea femeilor spre sfarsitul primului stagiu de travaliu. La aproximativ 1 din 10 femei apa se rupe la sfarsitul sarcinii dar inainte ca travaliul sa inceapa (membranele se rup inainte de termen si inainte ca travaliul sa inceapa sau PROM). La aproximativ 2% dintre femeile insarcinate, apa se rupe inainte ca ele sa ajunga in cea de-a 37-a saptamana de sarcina (PPROM).

Daca apa se rupe inainte ca tu sa intri in travaliu, nu te panica. Pune un absorbant pentru protectie. Acesta te va ajuta sa observi mai usor culoarea lichidului. Lichidul este aproape transparent, cu o tenta de galben, si este posibil sa fie putin patat cu sange.

Poate varia cantitatea de lichid pe care o poti pierde. Aceasta poate varia de la o prelingere mica pana la o izbucnire a unei cantitati mai mari. Poate fi un soc daca apa iese tasnind intr-o cantitate mare. Spre sfarsitul sarcinii, pot fi aproximativ 800 de mililitri de lichid.

Daca este o cantitate mare de lichid, un absorbant nu va face fata si va trebui sa folosesti un prosop. Acesta este mult mai practic, in special daca trebuie sa mergi cu masina catre spital. Totusi, vei vrea cu siguranta sa protejezi si scaunul masinii cu o folie de plastic.

Daca se prelinge o cantitate mica, din cand in cand, este important sa fii sigura ca nu e urina, acest lucru intamplandu-se spre sfarsitul sarcinii. (In experienta mea majoritatea femeilor stiu diferenta!)

Este important ca, indiferent de stagiul in care te afli in sarcina atunci cand ti se rupe apa, trebuie sa fii vazuta imediat de un doctor pentru o evaluare (chiar daca nu ai contractii). Odata ce s-a rupt apa a scazut si protectia ta impotriva infectiilor, care cateodata pot urca din vagin spre uter.

Unele spitale te vor admite la sectia de nastere, in timp ce altele te vor duce la o clinica prenatala sau o unitate de evaluare prenatala. Daca planuiesti sa ai o nastere acasa, sa iti suni moasa si ea va veni pentru a te ajuta.

Odata ce ai fost examinata si te afli minim in cea de-a 37-a saptamana de sarcina, poti sa alegi sa ti se induca fortat travaliul, de obicei dupa 24 de ore dupa ce s-a rupt apa sau sa astepti sa vezi daca intri singura in travaliu dupa 24 de ore. Aproape 9 din 10 femei, care sunt minim in cea de-a 37-a saptamana de sarcina, dau nastere in mod natural dupa maxim 48 de ore dupa ce li s-a rupt apa. Daca esti intre cea de-a 34-a si cea de-a 37-a saptamana de sarcina, ai posibilitatea de a fi indus fortat travaliul sau sa asptepti sa vezi daca intri singura.

Daca ai fost testata pozitiva asupra streptococului de grupa B in timpul sarcinii, situatia este putin diferita. Este un risc sa dezvolti o infectie a bacteriei daca a fost o diferenta mare intre momentul cand ti s-a rupt apa si ai intrat in travaliu. Deci, in acest caz, vei fi indusa fortat in travaliu cat mai curand posibil.

Daca totul merge conform planului, ar trebui sa fii libera sa mergi acasa oricand doresti. O abordare de „asteptam si vedem” poarta un mic risc de a dezvolta o infectie (aproximativ 1% dintre femeile carora li s-au rupt apa fata de 0,5% dintre celelalte femei). Intre timp, este sigur pentru tine si copil sa aveti o baie sau un dus. Nu trebuie sa intretii raporturi sexuale odata ce ti s-a rupt apa, deoarece aceasta mareste riscul de a dezvolta o infectie.

Va trebui:

  • sa fie verificate bataile inimii copilului si circulatia de o moasa sau de un doctor, odata la 24 de ore, pana cand intri in travaliu singura sau iti este indus
  • sa iti fie verificata temperatura odata la 4 ore in timp ce este treaza, pentru a vedea daca dezvolti o febra
  • sa verifici schimbari in mirosul si culorii lichidului amniotic, lucru ce poate indica o infectie
  • sa verifici daca bebelusul tau se misca ca de obicei

Daca ai orice semn de infectie sau febra (cum ar fi frisoane sau hiperemie faciala) sau ai observat o micsorare in miscarile copilului, vorbeste cu doctorul tau imediat. Daca o infectie este diagnosticata vei avea nevoie de antibiotice administrate intravenos si sa fii indusa in travaliu imediat.

Daca nu ai semnele unei infectii dar apa s-a rupt de mai mult de 24 de ore, iti va fi recomandata nasterea intr-un spital. Acest lucru se intampla deoarece este posibil sa fie nevoie ca bebelusul tau sa fie transferat la grija neonatala. Va trebui sa stai in spital minim 12 ore dupa nastere, deoarece copilul tau trebuie sa fie verificat de semne ce pot indica o infectie si vei fi rugata sa iti contactezi doctorul sau moasa imediat daca ai vreo legata de starea copilului tau in primele 5 zile.

Cu cat distanta intre ruperea apei si nasterea copilului este mai mare, cu atat creste si riscul. Daca nu ai semne ce indica o infectie dar apa s-a rupt de mai mult de 48 de ore, trebuie sa te gandesti serios la ceea ce vei face. Doctorul va discuta cu tine despre posibilitatea de a iti induce fortat travaliu sau daca vei mai continua sa astepti.

Source Link

Continue Reading

Nasterea

Sanii dupa nastere si alaptarea

Ana Voiculescu

Published

on

Prin ce transformari vor trece sanii dupa nastere si alaptare?

In timpul sarcinii femeia va trece prin multe transformari si nici sanii nu vor fi ocoliti. Dupa nastere, sanii vor fi destul de moi, si vor contine doar putin colostru. Aceste este primul lapte, gras si plin de anticorpi, care va proteja nou nascutul de infectii.

Dupa cateva zile precum si in continuare pe parcursul sarcinii, acestia se vor mari in volum, pregatindu-se pentru alaptat. Sanii vor deveni tari, vor fi mai plini, mai grei si nu in ultimul rand si mai sensibili.

La inceput, sfarcurile vor fi foarte sensibile, iar primele 10 pana la 20 de secunde ale fiecarui alaptat vor fi neplacute. Aceasta senzatie trebuie sa dispara dupa aproximatic 15 zile. Daca nu, incercati sa vedeti daca aveti o pozitie corecta pentru alaptat. Incercati sa obtineti ajutorul unei asistente sau al doctorului pediatru.

Este foarte posibil ca din cauza suptului des si cu putere al bebelusului sa va apara si rani pe sani, acestea facand ca alaptarea sa devina o povara. Nu veti mai suporta nici cea mai mica atingere din cauza ranilor.

In acest sens, una dintre variantele posibile pentru a va proteja sanii si totodata pentru a putea alapta in continuare, este protejarea sanilor cu aparatoare pentru sani din silicon. Astfel, gurita copilului nu va mai veni in contact direct cu sanii, iar acestia vor putea sa se refaca, fara sa fiti nevoite sa intrerupeti alaptarea.

Puteti sa observati de asemenea o inchidere la culoare a aureolelor, lucru perfect normal, datorat hormonilor ce controleaza pielea.

Veti observa in special ca atunci cand se apropie ora la care alaptati, sanii devin mai tari, mai plini, sunt mai durerosi, iar daca nu alaptati este posibil chiar sa aveti scurgeri de lapte. In acest sens este recomandat sa folositi tampoanele pentru sani, special create in acest sens. Imediat dupa ce alaptati, daca ati pus copilul la ambii sani, veti observa o reducere in volum a sanilor, o scadere a presiunii, o usurare. Acest lucru va dura pana aproape de urmatoarea ora de alaptat.

Dupa ce incetati alaptarea, sanii revin la normal, de obicei la dimensiunile dinainte de sarcina. In unele cazuri ei pot deveni lasati, lipsiti de fermitate, si pot prezenta chiar vergeturi. Pentru a diminua cat mai mult aceste urme ale sarcinii si alaptarii, trebuie sa va ingrijiti foarte bine sanii pe toata perioada sarcinii, dar si a alaptarii.

Este foarte important sa purtati sutien pe tot parcursul sarcinii si mai ales al alaptarii, pentru a ajuta muschii sa sustina sanii si astfel sa nu se lase prea mult. Trebuie sa va alegeti cu grija sutienul, astfel incat sa va simtiti comfortabil, sa nu fie nici prea stramt, sa nu va preseze sanii, bretelele sa fie mai late pentru o sustinere mai buna. Puteti sa optati pentru sutienele speciale pentru gravide, din bumbac, cu deschidere pentru acces rapid si o alaptare facila.

Puteti incerca si dusuri alternative – rece – cald – pentru a avea o piele mai ferma.

Pentru a evita pe cat posibil aparitia vergeturilor, trebuie sa folositi creme contra vergeturilor si creme hidratante pentru a mentine pielea elastica. Trebuie sa evitati zona sfarcurilor pentru ca bebelusul sa nu vina in contact cu crema respectiva. Dupa alaptat puteti sa dati de asemenea cu putin lapte din san pe sfarc, pentru a evita ragadele.

In concluzie, sarcina atrage dupa sine multe transformari, sanii nu vor fi nici ei ocoliti, trebuie insa sa fiti pregatite, informate si sa faceti tot ceea ce depinde de voi pentru a va pastra pe cat posibil sanii dinainte de sarcina.

Source Link

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Cele mai populare

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com