Sanatate
Ce trebuie sa stii despre montarea gipsului
Un gips este o carcasa realizata in general din ipsos (gips) care imbraca un membru (uneori chiar portiuni mari de corp) pentru a stabiliza si sustine structurile anatomice -cel mai adesea fiind vorba de un os rupt (sau mai multe) la locul/pozitia potrivita, pana cand vindecarea este confirmata. Este utilizat inca de acum 200 ani si are de asemenea rolul de a preveni sau a reduce contractiile musculare si poate oferi imobilizare in special in urma unei interventii chirurgicale. Gipsul imobilizeaza practic articulatia de deasupra si pe cea de dedesubtul zonei lezate pentru a o mentine dreapta si a impiedica miscarea (de exemplu in cazul unei fracturi a antebratului, gipsul va imbraca articulatia incheieturii si a cotului). Aparatul gipsat este aplicat circular (spre deosebire de atele gipsate care sunt aplicate semicircular), este realizata in mod individual pentru fiecare caz in parte (in functie de problema asociata si de particularitatile anatomice) putand imbraca diverse forme si marimi, iar materialele cel mai des utilizate sunt gipsul si fibra de sticla.
In general (mai ales la noi in tara) este realizat din gips (de culoare alba), mai ales cand se impune reducerea unei fracturi (repozitionarea osului), deoarece poate fi modelat mai bine, sustinand mai precis osul in pozitia corecta. Din pacate insa, gipsul este destul de greu si trebuie pastrat in permanenta uscat (apa distorsioneaza forma si poate conduce la probleme in vindecare). Aparatul gipsat din fibra de sticla (poate avea mai multe culori si modele) este de obicei folosit cand osul nu este iesit din pozitia normala sau cand procesul de vindecare a inceput deja, fiind mai usor, cu o durata mai lunga de purtare si prin care pielea respira mai bine (necesita si mai putina intretinere). Ambele variante presupun infasurarea initiala in fese/benzi de tifon pentru a proteja pielea (in cazul celui din fibra de sticla exista si un material alternativ, impermeabil). Timpul pentru care trebuie mentinut variaza de la un caz la altul in functie de problema si de varsta (difera timpul de recuperare).
Inainte de aplicarea gipsului, membrul trebuie curatat si degresat/dezinfectat. Apoi se aplica un strat de tifon de bumbac, unul de vata sub forma de benzi rulate din fasii subtiri si a unei alte fasii de tifon, urmand fesele gipsate dinspre partea mai indepartata spre cea apropiata; se lasa la inmuiat in apa calda si se utilizeaza cand nu mai degaja bule, storcandu-se in prealabil si aplicandu-se gradual una peste alta. Dupa aplicarea primului strat se introduc atelele confectionate din acelasi material (urmarindu-se o textura uniforma) si din nou alte fese gipsate. Este important sa stiti ca se asteapta pana la intarirea fiecarui strat gipsat si se mentine pozitia membrului/fracturii, la final decupandu-se in dreptul pliurilor de flexiune (respectiv la degete daca este vorba de membre), dar se pot introduce si alte decupaje pentru monitorizarea eventualelor plagi sau flictene.
Iata si modul in care se prepara fesele gipsate: din tifon sau fese din bumbac care se taie in bucati ce se presara cu gips fin strecurat (lasa senzatia de amidon la pipaire) pe o masa speciala (metalica), inlaturand excesul de compozitie cu ajutorul unei palete de lemn; aceeasi paleta ajuta si la rularea feselor care se depoziteaza apoi in cutii din lemn, la loc uscat si etans. Se gasesc insa si deja preparate. Datorita particularitatilor sale chimice, gipsul se intareste cand este udat, astfel ca forma solubila a sulfatului de calciu revine la forma relativ insolubila, fiind degajata caldura cand se aplica apa (la montare) conform urmatoarei formule:
2 (CaSO4•½ H2O) + 3 H2O → 2 (CaSO4.2H2O) + caldura.
Montarea gipsului incepe la aproximativ 10 minute dupa amestecare si se finalizeaza in aproximativ 45 minute, insa este complet uscat dupa 72 ore. In prezent, in cazul aparatelor din fibra de sticla se foloseste poliuretan care este mai usor si se usuca mai repede.
Trebuie sa retineti ca in momentul aplicarii trebuie intrebuintata o tehnica corecta (aplicat de un profesionist) si sa nu fie traumatizata suplimentar zona sensibilizata, gipsul fiind perfect mulat (insa nu prea strans, dar nici prea larg) pentru a permite miscari in interior; manevrarea gipsului ud se realizeaza cu palmele si nu cu degetele (se poarta manusi) si nu trebuie sa se permita patrunderea aerului in el. Forma gipsului trebuie sa respecte, dupa cum am mentionat, pozitia naturala, dar sa dispuna de o forma estetica si impune o evaluare la cateva zile pentru a verifica potentialele complicatii aparute ce impun uneori chiar indepartarea sa.
Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife ofera cateva precizari cu privire la gipsarea in talus valgus:
“Atelele amovibile ghipsate pot fi aplicate de la nastere in cazurile severe de talus valgus sau mai tarziu, in asociere cu kinetoterapia, daca aceasta nu conduce la rezultate vizibile dupa cateva luni de tratament sustinut. Atelele amovibile ghipsate nu sunt necesare in formele usoare de talus valgus, la care masajul sustinut al musculaturii interne a gambei este suficient pentru a restabili echilibrul functional al piciorului.”
In timpul uscarii se recomanda urmarirea eventualelor zone fierbinti si a mirosului neplacut (semne de infectie), dar si mentinerea integritatii pielii. Se recomanda consultatii neurovasculare urmarind culoarea pielii, temperatura, senzatia, mobilitatea (daca este scazuta), pulsul si ocluzia vasculara. Se pare ca benzile adezive (leucoplastul) reduc iritatia pielii de la marginile gipsului. Pentru deplasare se poate apela la carje, cadre pentru mers, carucioare etc. In cazul in care in urma montarii gipsului apare temperatura mai mare de 38,3C, durere mare, inflamatie crescuta deaspura sau sub gips, senzatie de amorteala/furnicaturi, scurgeri sau miros neplacut din gips, degete reci, este indicat sa apelati de urgenta la medic.
Iata si alte complicatii potentiale asociate (multe dintre ele se datoreaza unei aplicari necorespunzatoare): ischemie (compresie sub gips), arsuri (flictene-nu trebuie sparte), leziuni de presiune, leziuni neurologice (prin comprimarea unui nerv) si sindrom compartimental care pot aparea indiferent de durata de timp a purtarii gipsului; de aceea pentru a maximiza beneficiile conferite minimizand in acelasi timp complicatiile, aparatele gipsate sunt limitate la o perioada cat mai scurta de timp. Imobilizarea excesiva prin utilizarea continua a gipsului poate conduca la durere cronica, rigiditate articulara, atrofie musculara sau chiar sindrom dureros regional complex (complicatie grava).
Indepartarea gipsului presupune chiar distrugerea sa cu ajutorul unui aparat special cu lame care, desi pare periculos, doar vibreaza si nu va poate produce leziuni; in cazul in care este udat se poate descompune singur (in cazul produselor impermeabile, aparatele gipsate pot fi folosite si in contact cu apa si chiar refolosite). Dupa indepartarea sa membrul va prezenta o mobilitate redusa, fracturile necesitand uneori un timp mai lung de vindecare decat durata purtarii gipsului (chiar cateva luni); pot fi de ajutor exercitii pentru redobandirea fortei musculare fie realizate de voi, fie cu ajutorul unui kinetoterapeut.
Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife ofera cateva precizari cu privire la gipsarea in talus valgus:
“Atelele amovibile ghipsate se monteaza pozitionand piciorul in flexie plantara si usoara inversiune, pentru a corecta hiperflexia dorsala exagerata a piciorului. Atelele amovibile ghipsate sunt indicate in cazurile severe de talus valgus cu hiperflexia dorsala exagerata a piciorului, pentru a obtine o pozitie corecta, stabila a piciorului pana la varsta la care copilul este apt pentru ortostatiune. Atelele amovibile ghipsate sau ortezele de glezna-picior pot fi purtate pana la corectia totala a deformarii in talus valgus a piciorului.”
Multumim doamnei doctor Daniela Dan pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
www.aafp.org; http://en.wikipedia.org; http://healthcare.utah.edu; http://orthopedics.about.com; http://orthopedics.answers.com; http://nursingcrib.com
Sanatate
Cum să motivezi copilul să facă mișcare?
Dacă interacționezi cu copiii mici sau, pur și simplu, dacă stai să-i urmărești, cu siguranță vei spune că sunt cele mai energice ființe din lume, că au baterii inepuizabile și chef de cățărat, de jucat cu mingea, de dat pe tobogane și alergat, numai să nu stea locului o clipă. Lucrurile se mai liniștesc odată cu timpul, când mai cresc, iar asta se întâmplă pentru că apar tot mai multe sarcini legate de școală, din cauza sentimentului pe care îl pot avea unii…
Sanatate
Importanța fibrelor în alimentația copiilor
Fibrele alimentare (un anumit tip de carbohidrați) sunt componente esențiale ale unei diete sănătoase și joacă un rol crucial în menținerea sănătății copiilor. Ele sunt substanțe găsite în plante, în anumite băuturi și care nu pot fi digerate de sistemul nostru digestiv. Există două tipuri principale de fibre: solubile și insolubile, fiecare aducând beneficii specifice pentru sănătate.
Fibre solubile vs. insolubile
Fibre solubile: Acestea se dizolvă în apă și…
Sanatate
Iată care sunt cele mai frecvente mituri legate de sănătatea orală a bebelușilor și copiilor mici
Dacă tot se vor schimba dinții de lapte, oare chiar este așa important să fie tratați dacă au carii? Laptele matern poate să ducă la apariția cariilor la copii? Este fluorul din pasta de dinți periculos pentru copiii mici? Află aici care sunt cele mai frecvente mituri legate de sănătatea orală a bebelușilor și copiilor mici de la Asma Battah, medic stomatolog din cadrul Clinicilor Dentare Dr. Leahu.
Asma Battah, medic stomatolog din cadrul Clinicilor Dentare Dr. Leahu
”Cele…