Simptomele sunt cele prezentate deja mai sus si anume, rasucirea piciorului/picioarelor spre interior si indreptarea spre jos, stare care rezista incercarii de realiniere. Muschiul gambei poate fi mai mic si mai putin dezvoltat decat este normal. In urma consultului pediatric de la nastere se identifica pentru prima data aceasta problema si, cu toate ca nu constituie o urgenta medicala, este necesara reevaluarea de catre un pediatru sau de un chirurg ortoped in primele saptamani de viata pentru o initiere a tratamentului. Retineti ca in cazul bebelusilor nascuti cu aceasta afectiune este posibila prezenta displaziei de sold (in special la fete), prin urmare medicul recomanda deseori o ecografie de sold la 2-3 luni de la nastere.

Pentru copiii mai mari, multi parinti tind sa confunde (in mod eronat) un picior gras cu un picior plat; in cazurile in care este prezent piciorul plat apar: durere sau crampe in picior si glezna (in special la nivelul calcaiului/zonei plantare), chiar inflamatie, neindemanare (impiedicare), o gamba incordata, calcaiele indreptate spre exterior in pozitie in picioare, solicitarea de fi carati in brate deseori/evitarea efortului fizic si energie redusa cand participa la activitati fizice, stangacie in mers/alergat, dificultate in a sta pe varfuri, probleme cu purtarea pantofilor (durere), durere in spate, sold sau genunchi.

Medicul va examina copilul din fata si spate cerandu-i sa sta pe varfuri, dar si sa alerge sau sa mearga incaltat si descult. Uneori poate recomanda radiografii pentru a determina gradul de diformitate si va verifica de asemenea si genunchiul si soldul (sunt probleme asociate de obicei). Diagnosticul in cazurile grave (nu de picior plat) este realizat tot prin examinare fizica, chiar dupa nastere. Problema poate fi suspectata in ultima parte a sarcinii, in special in cazul mamelor cu statura mica/scunda, fat de dimensiune mare sau sarcina multipla. Trebuie sa retineti un aspect esential si anume ca trebuie realizata o diferentiere intre malpozitia piciorului (care se corecteaza de la sine) si malformatia care necesita tratament specializat.

Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife: 

“Deformarea posturala a piciorului in talus valgus este caracterizata prin hiperflexia dorsala exagerata a piciorului, care poate atinge fata antero-laterala a tibiei. Aceasta deformare posturala a piciorului apare consecutiv „pozitionarii inghesuite” a fatului in uter, din cauza unor pozitii vicioase intrauterine (oligohidramnios, sarcina multipla, greutate mare la naatere, membre pelvine in extensie) sau prezentatii anormale la nastere (prezentatia pelviana).

Clinic, piciorul prezinta hiperflexie dorsala exagerata, cu protarsul in valgus si antepiciorul in abductie. Deformarea in talus valgus a piciorului se asociaza, in proportie de 10-15% din cazuri, cu displazia de dezvoltare a soldului, de aceea toti nou-nascutii cu picior talus valgus trebuie examinati clinic si ecografic la nivelul soldurilor. Deformarea piciorului in talus valgus este intalnita la 30-50% dintre nou-nascuti.”

Talus valgus in forme severe se poate corecta prin gipsare sau interventie chirurgicala, iar cele mai mari sanse de remediere fara a apela la varianta din urma de tratament implica initierea corectarii cat mai timpurie. Metoda Ponseti de intindere si gipsare a fost utilizata inca din anii 1990, ce presupune ca un medic sa intinda piciorul copilului inspre pozitia anatomica corecta si sa-l imobilizeze in acea postura cu un gips. Piciorul este realiniat si un nou gips este aplicat saptamanal timp de mai multe saptamani. Odata ce pozitia corecta a fost obtinuta, o proteza trebuie purtata in timpul perioadelor de somn pentru a mentine corectia. Pentru a avea succes, metoda necesita implicare parentala activa. In cazul in care gipsarea si protezarea nu sunt eficiente, se impune interventia chirurgicala pentru a realinia tendoanele, ligamentele si articulatiile din picior si glezna, o asemenea procedura fiind realizata de obicei la varsta de 9-12 luni. Dupa operatie, este de asemenea necesara gipsarea piciorului pentru a fi mentinuta pozitia dorita. In situatiile descoperite mai tarziu, procedeul chirurgical poarta denumirea de arterodeza subtalara si dureaza doar 7 minute, presupunand introducerea unui implant in partea din spate a piciorului printr-o mica incizie care permite piciorului sa suporte greutatea corpului; se recomanda numai pentru cazurile cu durere severa in arcada plantara sau cu arcada complet colabata care va cauza in timp afectiuni artritice.

Prognosticul este bun, fiind observata odata cu cresterea o oarecare rigiditate in piciorul afectat. Un picior corectat este de obicei mai mic decat marimea normala la pantofi si poate fi si mai putin flexibil. Muschii gambei din acesta pot fi putin mai mici in comparatie cu piciorul neafectat. Oricum, in lipsa tratamentului, afectiunea va conduce la o dizablitate functionala (in cazurile grave). In cazurile usoare, platfusul conduce la adulti la o pozitie incorecta a coloanei vertebrale, asociindu-se dureri de spate.

Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife recomanda urmatorul tratament:

“Tratamentul initiat precoce permite obtinerea unui rezultat bun cu restabilirea anatomica si functionala a piciorului. In cazul deformarilor usoare, tratamentul consta in kinetoterapie cu miscari pasive ale piciorului si efectuarea unui masaj in zona corespunzatoare scobiturii plantare si pe fata interna a gambei pentru a stimula musculatura intrinseca si extrinseca a plantei, responsabila de mentinerea unui arc plantar medial si lateral normal.

Masajul se face in reprize de 10-15 minute, de 3-4 ori pe zi, fie de catre mama, fie de catre un kinetoterapeut. Acest tratament efectuat corect si sustinut poate duce la limitarea eversiunii piciorului, astfel incat la varsta de 1 an, arcul plantar medial sa fie normal. In general, prin kinetoterapie pozitia piciorului se normalizeaza in primele 3-6 luni.

In cazurile severe de talus valgus cu limitarea semnificativa a flexiei plantare si a inversiunii piciorului este necesar tratamentul conservator precoce (corectia cu atele gipsate amovibile si kinetoterapie), astfel ca in jurul varstei de 6-8 luni, in marea majoritate a cazurilor, se obtine un rezultat favorabil.

Toate exercitiile fizice care stimuleaza contractura musculaturii intrinseci si extrinseci a piciorului, in special tibialul anterior, tibialul posterior si fibularul lung au menirea de a reface bolta plantara in timpul cresterii si dezvoltarii din primii trei ani de viata. Pentru stimularea electiva a acestor muschi este nevoie a se efectua cateva sedinte cu un specialist kinetoterapeut si ulterior mama sa continue la domiciliu aceste exercitii.

La varsta mersului, copiii cu picior plat valg, au nevoie sa continue tratamentul, adaugand masajului si purtarea unor ghete cu sustinator plantar si caramb inalt, care ofera copilului siguranta sustinerii si increderea in coordonarea miscarilor de mers.

Talonetele ortopedice sunt eficiente numai daca sunt utilizate pentru a consolida tratamentul inceput in primul an de viata. Daca se aplica pentru prima data dupa varsta de trei ani au rol de a mentine stationar arcul plantar intr-un anumit grad de angulatie si de a impiedica prabusirea completa. Dupa varsta de 7 ani nu mai corecteaza diformitatea si efectul este simptomatic, evitand aparitia durerilor intense.

Ameliorarea echilibrului static si dinamic al piciorului, depinde de tendinta la progresie a afectiunii, gradul de cooperare al copilului, disciplina efectuarii programului recuperator sustinut si a respectarii recomandarilor ulterioare (ghete ortopedice etc). Relatia ortoped-kinetoterapeut-parinte-copil, necesita o colaborare eficienta in perspectiva unor bune rezultate la distanta.

Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife precizeaza urmatoarele complicatii posibile:

“Supravegherea pe termen lung a copiilor care prezentau picior talus valgus la nastere, a aratat o crestere a incidentei piciorului plat valg la varsta mersului. Studiile efectuate pe loturi restranse, dar semnificative statistic, au aratat ca piciorul plat este prezent la nastere in proportie de 21%, doar in 9% din cazuri fiind secundar atitudinii de tal valg a piciorului.

Odata cu inceperea mersului, in jurul varstei de 1 an, piciorul plat valg incepe sa fie sesizat de parinti. Cei mai multi copii sunt adusi la consultatie intre varstele de 1 si 3 ani, perioada in care mersul si activitatile locomotorii ale picioarelor incep sa devina voluntare, constiente si coordonate. Tratamentul efectuat corect la nou-nascut si sugar face ca la varsta de 3 ani deformarea statica sa fie absenta, iar cea dinamica atenuata. Exista si cazuri care se prezinta la consultatie dupa varsta de 3 ani, uneori chiar dupa varsta de 7 ani, atunci cand resimt sub forma de jena sau dureri ortostatismul prelungit, alergarile sau activitatile practice de la orele de educatie fizica.”

Din pacate, nu se poate preveni afectiunea, insa femeile insarcinate pot reduce riscul de aparitie prin abtinerea/evitarea fumatului. Retineti ca parintii unui copil cu talus valgus trebuie sa fie pregatiti sa participe la tratament pentru o perioada de 2 sau chiar mai multi ani si ca un diagnostic cat mai timpuriu are un impact semnificativ.

Multumim doamnei doctor Daniela Dan pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Surse:

www.healthofchildren.com; www.uhs.nhs.uk; www.kimfoot.com; www.merriam-webster.com; http://medical-dictionary.thefreedictionary.com; www.lexic.us