Connect with us

Sarcina

Nu am avut nasterea pe care mi-am dorit-o

Martha Denisa

Published

on

Nu am avut nasterea pe care mi-am dorit-o

Am avut o sarcina normala. In timpul sarcinii m-am documentat cat se poate de bine, m-am pregatit emotional pentru travaliu, am invatat pozitii de nastere, am facut exercitii de respiratie, mi-am facut un plan de nastere destul de detaliat. M-am pregatit foarte mult pentru ca sa nasc natural. M-am pregatit sa am o nastere fireasca, nemedicalizata. Stiam ca nasterea nu o sa fie tocmai “magica”. Aflata la prima sarcina nu-mi imaginam deloc cat de impredictibila ar putea fi nasterea. Am…

Source link

Sarcina

Recuperarea după cezariană. Complicații posibile și 27 de sfaturi practice

Gabriela Petrescu

Published

on

recuperarea după cezariană

Perioada de după cezariană poate fi complicată sau nu, în funcție de fiecare organism. Cereți tot timpul ajutor și sprijin emoțional dacă simțiți nevoia.
Recuperarea după cezariană. Cezariana reprezintă în extragerea fătului printr-o tăietură (incizie) făcută la nivelul abdomenului şi alta la nivelul uterului. Este o operație extrem de importantă care trebuie făcută doar în anumite situații speciale. Medicul este singurul în măsură să decidă acest lucru! Refacerea după cezariană este un proces complex, care poate dura peste 8 săptămâni. Iată un ghid complet care să te ajute să treci cu bine peste această etapă și să te bucuri de copilul tău.
Toată operaţia durează aproximativ o oră, după care vei fi dusă în sala de recuperare postoperatorie, unde vei fi ţinută sub observaţie. Ţi se vor verifica periodic pulsul, tensiunea arterială şi fermitatea uterului. De asemenea, ţi se vor administra medicamente care să te relaxeze şi să-ţi aline durerea. Vei alăpta din prima zi și ușor-ușor, corpul tău se va reface. Cere ajutorul medicului ori de câte ori simți că ceva nu este în regulă!
Recuperarea după cezariană: primele 24 de ore
• După intervenţie vei sta în salonul de reanimare, unde vei fi supravegheată îndeaproape de medici şi asistente. Pe măsură ce se risipeşte efectul anesteziei, vei simţi cu siguranţă durerea de la locul inciziei. Dar nu intra în panică, fiindcă există foarte multe medicamente care – administrate intravenos sau intramuscular – îţi pot fi de folos.
Dacă te-ai numărat printre norocoasele cu anestezie epidurală, vei putea beneficia de două ori de cateterul care ţi-a fost montat: atât pentru substanţele anestezice care ţi-au fost administrate în timpul operaţiei, cât şi pentru medicamentele care îţi vor fi injectate, în primele 24 de ore, tocmai pentru a-ţi alina durerea. De asemenea, o pungă de gheaţă direct pe incizie îţi va fi şi ea de mare ajutor.
• Vei constata că efortul de a tuşi, a strănuta sau chiar de a râde este foarte dureros în primele ore de la operaţie, iar pornirea de a-ţi acoperi „tăietura” cu palmele sau cu o pernă este instinctivă.
• Sonda urinară montată la începutul operaţiei, pentru monitorizarea cantităţii de urină eliminată, îţi creşte disconfortul. La 24 de ore de la operaţie vei scăpa de ea, lucru valabil şi pentru perfuzia intravenoasă.
• Chiar dacă ţi se pare un chin să te mişti de pe o parte pe alta, medicul te va îndemna să te dai jos din pat cât mai repede şi să te „plimbi” cât mai mult. Durerea se va reduce progresiv, iar avantajele mobilizării precoce sunt nepreţuite: vindecarea este mai rapidă, se previne tromboflebita – o complicaţie de temut în această perioadă, iar tranzitul intestinal se va relua şi el mai rapid. Astfel, în 3-5 zile, vei putea pleca acasă împreună cu bebeluşul tău.
• Ca fiecare femeie care tocmai a născut, vei avea scurgeri vaginale numite „lohii” (provin din locul în care placenta a fost ataşată de peretele uterin). Până în ziua a patra, a cincea după naştere, aspectul lor va fi roşu (sanghinolent), apoi până în ziua a 15-a vor fi seroase (se decolorează), iar până pe la patru săptămâni vor deveni albe (sau alb-gălbui). Trebuie să păstrezi o igienă locală corectă şi să le urmăreşti aspectul. Dacă îşi modifică culoarea sau mirosul, te vei adresa medicului – s-ar putea să fi făcut endometrită!
• Tranzitul intestinal se va relua mai greu, din cauza intervenţiei chirurgicale şi a anesteziei. De aceea, pentru prevenirea constipaţiei (şi a tromboflebitei pelvine, complicaţie frecventă la lăuzele care nu se mişcă), trebuie să te dai jos din pat cât mai repede şi să te plimbi cât mai mult. Va fi greu prima oară, dar cu cât te mişti mai repede, cu atât mai rapidă va fi vindecarea.
Alături de mobilizarea precoce, importantă este şi realimentarea treptată. În prima zi după operaţie vei avea voie să bei numai lichide. A doua zi ţi se vor permite carne, ouă, brânză – însă câte puţin, pentru a preveni balonarea.
Recuperare după cezariană: după ce ai ajuns acasă
Ai grijă de refacerea uterului!
Uterul „gravid” la termen cântăreşte cam 1.000 de grame, fără bebeluş, placentă sau lichid amniotic. El revine la greutatea dinaintea naşterii (100 grame) cam în 5-6 săptămâni. Începe să se contracte imediat după naştere şi continuă să se contracte pe toată perioada de involuţie, ceea ce produce dureri mai ales femeilor care au mai născut şi care alăptează.

Stimularea sfârcurilor în timpul suptului duce la secreţia unui hormon numit oxitocină (care, pe lângă eliminarea laptelui, determină şi contracţia uterină).
Şi este foarte important ca uterul să se contracte eficient, pentru a se opri sângerarea de la locul de inserţie placentară.

Urmărește atent cicatricea
Durerea de la „locul faptei” se va ameliora progresiv şi ar trebui să dispară cam în 2-3 săptămâni. Trebuie să urmezi cu stricteţe sfaturile medicului legate de îngrijirea locală. Tot medicul îţi va spune când vei avea voie să faci baie în cadă şi cum să-ţi protejezi incizia când faci duş.

Firele folosite pentru sutură sunt de obicei resorbabile. Dacă s-a folosit un alt fel de fire, aceste vor fi scoase cam la 5 zile după operaţie. În cazul în care durerea persistă mai mult de 3 săptămâni şi se accentuează sau dacă zona din jurul inciziei se înroşeşte, se umflă şi supurează, înseamnă că a apărut infecţia şi trebuie să mergi la medic.

Pentru o recuperare eficientă după cezariană, păstrează legătura cu medicul tău!
Alăptează din prima zi!
Contrar părerii unora dintre mămici, operaţia cezariană nu împiedică şi nici nu reduce secreţia lactată. Bebeluşul îţi va fi pus la sân la 3-4 ore de la operaţie sau a doua zi – în funcţie de „politica” maternităţii la care ai născut. În primele 3 zile, sânii tăi secretă un lichid gălbui numit colostru, foarte bogat în factori nutritivi şi protectivi pentru bebeluşul tău. După 3-4 zile începe secreţia lactată propriu-zisă – volumul creşte semnificativ, iar proprietăţile laptelui „se mulează” perfect pe nevoile micuţului tău.
Pentru a preveni „furia laptelui” (sâni umflaţi şi dureroşi, temperatură în jur de 38 grade Celsius), care poate apărea în primele zile de alăptat, trebuie să-ţi alăptezi puiul în mod regulat şi să-ţi goleşti ambii sâni la fiecare supt.
Remediul în această situaţie este alăptatul cât mai frecvent sau golirea manuală a sânilor şi aplicarea de pungi cu gheaţă pentru a scădea disconfortul.
O altă complicaţie care poate apărea este mastita manifestată printr-o zonă roşie, dură, dureroasă la nivelul sânului, acompaniată de febră şi frisoane. Dacă ai aceste simptome, trebuie să mergi de urgenţă la medic.
Pentru a preveni complicaţiile infecţioase, este esenţială o igienă cât mai corectă a sânilor, adică spălarea cu apă şi săpun înainte şi după fiecare alăptat. Cere-i medicului să-ţi prescrie un unguent special dacă ai „răni” la nivelul sfârcurilor.
Cum combați constipația
Din cauza anesteziei şi a operaţiei la care ai fost supusă, activitatea intestinală este temporar încetinită. De aceea, în primele 24 de ore de la intervenţie este bine să bei numai lichide fără zahăr. A doua zi este recomandată tot o dietă uşoară, lichidă, compusă din compoturi sau iaurturi. Din a treia zi vei putea mânca aproape normal, încercând să eviţi alimentele care te balonează sau te constipă. Şi nu uita să mănânci echilibrat – proteine, fibre şi multe lichide.
Ca după orice operaţie abdominală, în primele 2-3 zile vei avea dureri provocate de gaze. Mişcarea te va ajuta foarte mult în acest sens, grăbind reluarea tranzitului şi eliminarea gazelor. Dacă nu ai reuşit să ai scaun după câteva zile, încearcă nişte supozitoare cu glicerină.
Păstrează legătura cu medicul
Mergi regulat la control!
Având în vedere că externarea se face atât de repede – a treia zi de la operaţie – trebuie să fii supravegheată foarte corect în ambulatoriu (tocmai pentru evitarea complicaţiilor). De aceea, chiar dacă ţi-e greu, trebuie să mergi la control la două săptămâni după operaţie (dacă totul a decurs normal şi nu a apărut nici o complicaţie), apoi la şase săptămâni, când se termină lăuzia. Bineînţeles că în această perioadă poţi să te adresezi medicului tău ori de câte ori ceva nu este în regulă.
Supraveghează cicatricea
Cicatricea abdominală se vindecă destul de repede – în 2-3 săptămâni. Cicatricea uterină este însă mai „importantă”, deoarece nu se vede şi de aceea trebuie protejată şi supravegheată până la 6 săptămâni. În mod normal, la controlul de 6 săptămâni, cicatricea uterină este şi ea consolidată, şi vor dispărea şi mâncărimile, şi durerea uşoară care s-ar putea să te supere în aceste săptămâni.
Semnele infecției urinare
Este posibil ca în primele zile să ai un disconfort la urinat, din cauza faptului că ai avut sondă urinară. Dacă însă te ustură sau te doare când urinezi, simţi nevoia de a merge des la toaletă (fără să elimini o cantitate mare de urină) sau ai o urină închisă la culoare ori urât mirositoare, trebuie să-ţi anunţi imediat medicul, probabil ai făcut o infecţie urinară.
6 sfaturi pentru o recuperare rapidă
• Odihneşte-te cât mai mult! Profită şi dormi când doarme bebeluşul tău.
• Roagă-ţi partenerul, mama sau mătuşa să se ocupe ei de treburile casnice în primele săptămâni. Tu ai grijă doar de tine şi de copil.
• Nu ridica nimic mai greu decât bebeluşul tău în primele 6 săptămâni.
• Nu uita să ai o dietă echilibrată. Nu ocoli alimentele bogate în fier (carne roşie, legume etc.) şi bea multe lichide, mai ales dacă alăptezi.
• Urmează cu stricteţe sfaturile medicului şi sună-l ori de câte ori ţi se pare că ceva nu este în regulă.
• Încearcă să te relaxezi şi nu te lăsa copleşită de noile responsabilităţi. Cu timpul ţi se va părea totul mult mai uşor. Ai doar puţină răbdare!
Alăptarea nu ţine loc de contraceptiv!
Alăptarea nu „previne” o nouă sarcină. Dacă nu te protejezi, ai toate şansele să-i mai faci un frăţior sau o surioară!
Şi cum nu este de dorit să rămâi însărcinată atât de repede (cu atât mai mult cu cât ai născut prin cezariană), medicul tău îţi va recomanda în perioada alăptării contraceptive orale pe bază de progesteron. După ce îţi vei înţărca odorul şi-ţi va veni menstruaţia, vei avea nevoie de alte contraceptive, după sfatul medicului.

Source link

Continue Reading

Sarcina

Naștere naturală la Galați. ”Am creat viață, dar era cât pe ce să o pierd pe a mea”

Gabriela Petrescu

Published

on

naștere naturală la galați

Nu nașterea în sine a fost traumatizantă, ci ceea ce s-a întâmplat după.
Cititoarea noastră Livia Pascal ne-a scris o poveste de naștere naturală la Galați, unde a venit pe lume fiica ei, în 2014. Medicul îi spusese toată sarcina că va naște prin cezariană, însă, la declanșarea travaliului, șefa de secție a refuzat acest lucru, așa că Livia a născut natural și a suferit câteva complicații care au marcat-o puternic. Redăm povestea de naștere, exact așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră.    
”Am rămas însărcinată când nu mai sperăm… Pe la 35 de ani făcusem tratamente, dar degeaba. Acum, minunea se întâmplase pur și simplu. Dată fiind vârsta, medicul care mi-a supravegheat sarcina mi-a zis că în mod clar se recomandă cezariană. M-am dus la maternitatea din oraș în ziua în care eram programată la cezariană. Dar acolo, surpriză: șefa de secție e adepta nașterilor naturale. Nu a aprobat cezariana, și asta fără să mă consulte!
Am țipat cel mai tare din viața mea
Am rămas internată, sperând ca a două zi să o conving că asta era singura mea șansă de a avea un copil. Dar seara au început contracțiile. Pentru că mi se spusese cu certitudine că voi face cezariană, nu citisem nimic despre nașterea naturală, doar ce văzusem prin filme: aaaa… aaaa… și gata! Mă pregătisem de cezariană, așa că nu mancasem nimic cu o zi înainte și luasem laxative ca să am intestinele goale.
Travaliul a durat toată noaptea. Dimineață, la ora 7, mi s-a spus că am dilatația 7 spre 8 și m-au urcat pe masă. Medicul mi-a rupt membranele. La ora 8, vine moașa la mine și, fără să-mi mai verifice dilatația, spune: “gata, mergem să naști”.
Durerile erau atât de intense, încât tot ce-mi doream era să înceteze. Nu mai aveam putere de decizie, nu m-am împotrivit în niciun fel când mi-au băgat oxitocina. În câteva minute au început contracțiile de expulzie. Am țipat cel mai tare din viața mea, cred că au vibrat geamurile.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii, AICI.
În jumătate de oră am născut o bebelușă rozalie și grăsuță de 3,600 kg și 52 de cm. M-am uitat la ceas (era un ceas cu limbi), dar… nu mai știam să citesc ceasul! Gândiți-va: nemâncata, nedormită, efort uriaș! Din cauză că nu eliminam placenta, mi-au făcut chiuretaj. Uite-așa sălta burta mea, parcă mestecau într-un ceaun. Dar probabil că așa se face.
Naștere naturală la Galați. Am leșinat în pat
Coaserea epiziotomiei a fost ceva cumplit, a durut mai mult decât nașterea. De fapt, dacă ar fi să fac o comparație, cred că durerile nașterii sunt de aceeași intensitate ca cele din colica renală, numai că în travaliu mai ai timp să respiri între contracții.
În timp ce mă coseau, am auzit că au spus că mi s-a rupt colul uterin (așadar, dilatația nu ajunsese la 10, cum am aflat ulterior că trebuia să se întâmple). Una dintre doamnele de acolo a cerut un scaun cu roțile, spunând că, la cât sânge am pierdut, nu vrea să leșin pe hol. Nu am leșinat pe hol, dar am leșinat în pat.
Când am redevenit conștientă, nu știu cât a durat, dar era plin de halate în jurul patului, aveam o perfuzie în braț și cineva mă pălmuia ușor întrebându-mă cum mă numesc. Aveam hemoglobina 6, eram galbenă ca pereții și mă țineam de ei că să mă târăsc până la toaletă, mă simțeam dărâmată și nu puteam nici măcar să mă pieptăn sau să mă spăl!
Sunt sigură că Dumnezeu este femeie
A fost nevoie de 4 transfuzii de sânge ca să-mi revin cât de cât. Șefa de secție a venit personal de mai multe ori să mă consulte și părea îngândurată.
După o săptămâna în spital, dormind că vai de lume cu lumina aprinsă, într-un salon cu încă cinci mămici și bebelușii lor care plângeau, și a mea plângea, am zis mersi că am plecat acasă. Regret că nu am luat rezervă.
După ce am ajuns acasă, timp de câteva săptămâni am avut coșmaruri cu nașterea!
Au trecut aproape șase ani de atunci, am o fetiță perfectă și nu voi uita niciodată sentimentul de bucurie, senzația de euforie că am reușit să creez viață, pe care le-am avut după ce am născut! Cred că așa s-a simțit și Dumnezeu după ce a creat lumea. Sunt sigură că Dumnezeu este femeie!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Source link

Continue Reading

Sarcina

Povestea unui avort spontan, suferit la Malaxa, în pandemie. ”Nu am trăit o experiență mai dureroasă ca aceasta!” – Totul Despre Mame

Gabriela Petrescu

Published

on

avort spontan

Întâmplarea aceasta mi-a marcat viața în cel mai urât mod cu putință
Cititoarea noastră Mirabela Irimia ne-a scris povestea unui avort spontan pe care l-a suferit în timpul pandemiei, experiență care i-a frânt sufletul. În calitate de viitor medic, cititoarea noastră a fost profund dezamăgită de lipsa de empatie de care au dat dovadă o parte dintre asistentele de la Malaxa care s-au ocupat de ea. Redăm povestea, exact așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
”Au trecut câteva zile de când am suferit un avort spontan și simt că lumea mea s-a prăbusit!
Aud din toate părțile: suntem alături de tine/ va veni altul/ și X a pierdut o sarcină/ trebuie să treci peste! Da, trebuie… Dar numai cine a trecut prin așa ceva poate înțelege ce se petrece în sufletul meu, care este frânt, făcut bucați.
Am rămas însărcinată în perioada pandemiei și, deși nu planificasem, eram în culmea fericirii când am aflat. Am așteptat asta o viață, mereu mi-am imaginat cum va fi la prima mea sarcină. Nu am rămas niciodată însărcinată până atunci.
Totul a început cu niște dureri ușoare
Ajunsesem în a 14- a săptămâna de sarcină. Făcusem morfologia, dublul test și calculi de risc, toate analizele de sânge, de urină, Torch, etc, toate la spital privat, dar alesesem o dna Dr care să mă monitorizeze pe perioada sarcinii care mergea și la privat și la Malaxa. A fost recomandarea unei bune prietene, care o avusese înaintea mea.
Într-o zi de duminică am avut ușoare dureri de tipul celor menstruale, am întrebat-o pe dna Dr care se ocupa de mine, mi-a transmis că în perioada aceasta uterul se dilată și este normal. A urmat luni, luni seara au reînceput acele crampe abdominale, i-am scris dnei Dr că sunt ceva mai accentuate și mi-a recomandat să iau No Spa. Am luat și spre miezul nopții m-am liniștit.
Am mers de urgență la spital
A doua zi mă hotărăsc că ar fi bine totuși să ma duc la control, iau legătura cu dna Dr., rămâne  pe joi să ne vedem, de dimineață. În acea noapte, durerile au devenit din ce în ce mai puternice, nu ma lăsau cu No Spa, decid să nu mai aștept să se faca ora 10:00, când urma să ma văd cu dna Dr.
Ajung la Camera de Garda dimineața pe la 3 am, cu sângerări ușoare și stări de vomă. Mi se efectuează o ecografie transvaginală, bebe era bine, din spusele medicului de gardă. Durerile erau la fel de puternice, sunt întrebată dacă vreau să mă internez. Ezit la început, nu-mi doream acest lucru dacă n-ar fi fost absolut necesar, dar având în vedere că sângeram, am zis că este necesar și accept. Până se organizează pentru a-mi găsi un loc, rămân întinsă pe acel pat rece, în compania unei dne asistente și a unei infirmiere (cred), singurele de care îmi voi aminti cu drag.
Mă internez, mi se administrează intra venos Diazepam cu No Spa, adorm. Dimineața, mă trezesc de zgomotele infernale ale unei ploi torențiale, încă sângerez. Sunt văzuta de Dr care îmi supraveghează sarcina, îmi transmite să iau de urgență capsule intravaginale cu progesteron, să-mi sun soțul să le cumpere de urgență. Colega de salon îmi spune că îmi împrumută ea una dacă vreau, că se găsesc foarte greu, ea le lua încă de la începutul sarcinii.
Colul a început să se deschidă
Urmează o cursă nebună pentru tatăl copilului, pe un potop biblic, pentru a-mi aduce bagajul, telefonul uitat în graba plecării spre spital, pastile și restul.
Seara, pe la 18:00, mă preia pentru o nouă ecografie, prilej cu care medicul constată un început de deschidere a colului. Îmi spune că este foarte grav și decide să-mi facă un cerclaj a doua zi.
Mă întorc în salon, peste puțin timp reîncep durerile din ce în ce mai intense, îi scriu dnei Dr care își terminase tura că au reapărut durerile, iar ea îmi transmite să îi spun asistentei să-mi facă o nouă perfuzie cu Diazepam și No Spa. Apăs butonul de pe perete fiindcă nu eram capabilă să mă ridic, se creează panică printre angajate, intră vizibil deranjate în salon și mă întreabă de ce am apăsat.
Îmi dau seama, din privirea medicului, că e grav
Le explic că am dureri îngrozitoare și că Dr care mă supraveghează le roagă să-mi facă o nouă perfuzie. Foarte indignată, dna asistentă mă întreabă: adică dna Dr îți spune ție, iar tu îmi spui mie ce să fac?! Am răspuns: Da, nu înțeleg unde vreți să ajungeți, mă doare foarte tare. Îmi răspunde: O să chem medicul de gardă!
Îi scriu Dr care mă avea în grijă că dna asistentă este foarte supărată. Îmi răspunde că va trimite o colegă să mă vadă. Acea dna Dr vine, mă examinează, îmi dau seama din privire că nu e bine. Sunt readusă în patul groazei, plin de sânge, unde mă mai zvârcolesc puțin și simt cum fătul iese din interiorul meu…
Revin pe acea masă, mă întâmpină un domn doctor, care îmi explică că am suferit un avort spontan și că voi fi chiuretată. Zac pe acea masă știind că nu îmi voi mai avea băiețelul la plecare, intru într-un coșmar în care îi aud cum ziceau să mă țină, în care rezidentul era cel care aspira, ațipesc, sunt trezită de dna asistentă, care îmi spune că trebuie să semnez ceva, dar că poate aștepta până mâine.
Izbucnesc în plând și, de frustrare, mă răstesc la asistentă
Sunt readusă în patul groazei, plin de sânge, și adorm. Mă trezește printre frânturi lumina aprinsă din salon și ușa larg deschisă. Doamnnele asistente din tura de noapte sărbătoreau ziua cuiva, râdeau. Mă trezesc din nou în jurul orei 4 am, dau la o parte cearșafurile pline de sânge, închid ușa și sting lumina. Mă trezesc din nou pe la 8 am,  merg la toaletă și sunt întâmpinată de dna asistentă, care îmi spune direct și răspicat că trebuie să semnez hârtiile de aseară. Să mă întrebe cum mă simt, nici vorbă.
Izbucnesc în plâns și, de frustrare, mă răstesc: Cum ați fi vrut să semnez aseară, în starea în care mă aflam?! Comentează ceva, dar nu o mai aud.
Constat că aveam pe telefon zeci de apeluri și mesaje, nu voiam decât să-mi anunț soțul. Dar fix în acea zi îmi expirase extraopțiunea. Ies pe hol și rog tura nouă de doamne asistente să îmi dea parola de wifi să pot să-mi anunț soțul. Asistenta îmi răspunde sec că nu o știe.
Copilul nenăscut a luat o parte din mine cu el
În timpul acesta, mă târăsc înapoi în pat, plâng cu lacrimi de crocodil, sperând că e un coșmar din care urmează să mă trezesc. Revine acel domn Dr care m-a chiuretat, mă controlează și îmi spune că nu există complicații.
Începusem să conștientizez că bebe nu mai e și că miercuri la orele 18:30 a fost ultima oară cand l-am văzut dând din mânuțe și picioruse în pântecul meu.
Pe la 9 am, vine dna Dr care se ocupa de sarcină și îi spun că vreau să plec cât mai repede cu putință de aici. Acele dureri erau, de fapt, contracții, pe care, în mod normal, ar fi trebuit să le experimentez la 9 luni…
Am decis să scriu pentru a mă elibera, parțial, fiindcă în totalitate nu voi putea niciodată. Copilul nenăscut a luat o parte din mine cu el, că doar îi eram mămică.
Ce caută astfel de oameni în acest domeniu?
Despre experiența Malaxa, nu  am crezut că pot exista entități inumane, făra suflet… Ca viitor doctor, încerc să-mi dau seama ce caută astfel de persoane în acest domeniu, de ce aleg această meserie dacă sunt antisociale, nu au strop de empatie față de o femeie, de o mamă… Nu am experimentat până la 32 de ani o experiență mai dureroasă ca aceasta,  iar acele ‘doamne’ nu au ce căuta pe o secție de unde pleci cu traume pe viață… Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu, prin iad”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
 

Source link

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Cele mai populare

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com