Sarcina
Poveste tragică la Spitalul Polizu. ”Am plecat acasă fără copil, cu o tăietură pe burtă și cu viața distrusă”
Copilul s-a născut cu un retard sever de creștere, cântărind la naștere mai puțin de 1 kg.
Cititoarea noastră ne-a trimis o poveste de naștere tragică la Spitalul Polizu din Capitală. Băiețelul ei s-a născut prematur, iar după trei săptămâni a pierdut lupta cu viața. Mămica a ieșit din spital cu o mare traumă. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de ea:
”Experiența mea cu privire la naștere a fost una tristă. Am ajuns de urgență la Spitalul Polizu din București, deoarece doctorul care îmi superviza sarcina mi-a recomandat să fac o amniocenteză, deși eu aveam 30 de săptămâni.
Știind ce s-ar putea întampla dacă accept să fac această analiză la o vârstă gestațională înaintată, am zis NU. De teamă! La scurt timp (mai exact 3 zile) după internare, am fost
anunțată pe grabă că gata, bebe trebuie scos. Panica deja era în tot corpul meu, simțeam cum se agită tot. Am ajuns în sala de pretravaliu la ora 16, pregatită cu borsetuța plină de bani și alte indispensabile, cum ar fi: servețele umede (la curățare nu aveau doamnele asistente, mă întrebau pe mine dacă am), absorbante și chilot de unică
folosință.
La ATI am așteptat 8 ore
Am stat 6 ore în sala de pretravaliu, 6 ore în care tot veneau să îmi spună că vin cazuri foarte grave și că imediat urmez și eu. În sfârșit, la scurt timp, vine o moașă și îmi zic ”gata, mă ia și se termina tot”. De unde…m-au transferat la un etaj mai jos, la ATI, unde am mai așteptat vreo 8 ore.
Îți recomandăm să afli mai multe despre provocările vieții de mămică citind două cărți de referință despre alăptare și îngrijirea bebelușului, scrise de Dr. Jack Newman, respectiv Dr. William Sears. Îți propunem pachetul la preț special ”La început de drum”. Detalii AICI.
Voi vă dați seama ce înseamnă să aștepți atâtea ore în condițiile în care ți se spune că bebe al tău mai are puțin și moare în tine dacă nu este scos imediat? Abia la 1.45 dimineața m-au operat. Nu înainte să dau șpagă la medicul anestezist, mi s-a spus anterior să am grijă că altfel cine știe ce se întâmplă (bârfe de salon).
M-au operat, nu am avut voie să îmi văd copilul imediat, iar soțul a trebuit să aștepte ore în șir, ore fără vreun răspuns concret. Îi spuneau mereu că în 30 de minute intru, sigur că nu se întâmpla. Și când s-a terminat toată nebunia, banii îi dădusem peste
tot, atenții (în stânga și în dreapta, că altfel nu aveau grijă de tine și nici de copil).
Copilul avea șanse la viață
Am plecat acasă după 3 săptămâni, fără copil, cu o tăietură pe burtă și cu o viață distrusă. Timp de 3 săptămâni, copilașul a stat la Terapie Intensivă Neonatală. Deși era un caz aparte, se purtau cu el ca și cum nu ar fi. S-a născut cu 960 de grame, cu o severă restricție de creștere. Șansele mari de supraviețuire au crescut abia după ce s-a născut. Medicii au observat că nu este atât de grav cum se așteptau. Era doar
micuț, fără alte probleme.
Ce m-a îngrijorat pe mine de fapt era grija asistentelor și a medicilor. Îl vizitam de 2 ori pe zi și știam clar când cineva avea grijă de el (spălat, schimbat și toate cele), lucru care nu se întâmpla foarte des. Iar pe medici dacă îi întrebam de starea bebelușului se fâstâceau și spuneau că nu sunt ei în măsură să răspundă. Dar cine???
Plângea după mămica lui
Când ești acolo, totul se întâmplă foarte repede și nu ai timp să gândești. Ești ca un zoombie și te uiți doar în gura medicilor. Crezând că este extrem de puternic, medicii au
luat decizia de a-l detuba, deși nu era pregătit. Moment în care starea lui s-a deteriorat treptat. Ultima lui săptămână de viață a fost plină de transfuzii și de medicamente, deoarece nu reușeau să îl stabilizeze. Plângea în continuu, plângea după mămica lui…
Ultimele 3 zile l-am văzut doar sedat, pe motiv că plângea… Dintr-un spital de stat, riști să pleci cu o mare nevoie de un psihiatru!”
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa contact@totuldespremame.ro, cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Sarcina
Naștere naturală la Filantropia. „Am întâlnit doar OAMENI, cu vorbe bune și zâmbetul pe buze”
O cititoare Totul Despre Mame, care a avut parte de o naștere naturală la Filantropia, ne-a scris experiența ei, dorind să încurajeze viitoarele mămici. Spune că s-a simțit sprijinită, înțeleasă și încurajată să nască așa cum și-a dorit, natural, în ciuda problemelor apărute în timpul travaliului. Redăm povestea integral, așa cum ne-a fost trimisă:
„Mii de mulțumiri mi se înghesuie prin gânduri și nu…
Sarcina
Furia în timpul sarcinii. De ce îți tună și fulgeră și cum faci să iasă soarele
Furia în timpul sarcinii poate fi un semnal de alarmă, în ciuda faptului că schimbările de dispoziție sunt considerate o experiență normală în această perioadă. Corpul tău trece printr-o serie de modificări fizice și hormonale, iar viața ta de zi cu zi este pe cale să se schimbe. Unele gravide se simt pur și simplu nervoase, fără a-și putea explica de ce, altele devin extrem de furioase sau de anxioase. Discută despre…
Sarcina
Experiență de naștere în Suedia: „După o oră și jumătate de împins în diferite poziții, am născut o fetiță perfect sănătoasă”
O cititoare Totul Despre Mame ne-a trimis povestea nașterii primului ei copil, care a avut loc într-un spital de stat din Suedia, unde s-a simțit ajutată și înțeleasă. Redăm povestea integrală, așa cum ne-a fost trimisă:
„M-am trezit cu contracții în jurul orei patru dimineața. Fiind prima sarcină, nu știam exact dacă este momentul sau nu. Mi-am sunat soțul să vină acasă de la muncă și după ce a ajuns, am…