Adeseori femeile care suferă de această afecțiune prezintă și endometrioză – celule similare celor din mucoasa uterină se găsesc în alte părți din corp precum trompe uterine, ovare sau țesutul mucoasei pelviene (peritoneu). Nu se cunoaște exact câte femei au fost afectate de adenomioză deoarece nu acuză simptomele specifice și persoanele afectate au ajuns să afle despre aceasta întâmplător. Deși este considerată o afecțiune benignă, durerea frecventă și sângerarea abundentă pot avea un impact negativ asupra calității vieții.

Adenomioza are o serie de cauze posibile; există o asociere între prezența sa și numărul de nașteri ale unei femei – cu cât sunt mai multe cu atât cresc șansele. Femeile cu această afecțiune au suferit adesea o traumă la nivelul uterului precum o intervenție chirurgicală (de exemplu, la o naștere cezariană). De asemenea, femeile de vârstă mijlocie sunt mai predispuse. Conform studiilor, anumiți hormoni precum estrogen, progesteron, prolactină și hormon folioculostimulant pot declanșa afecțiunea.

Biopsiile prin vagin pot să joace un rol în procesul de diagnostic, dar pot leza uterul și prin urmare sunt de evitat în rândul femeilor care doresc să rămână însărcinate. Cea mai precisă modalitate de diagnostic este reprezentată de histerectomie, îndepărtarea chirurgicală a uterului, dar va împiedica femeia să aibă copii.

O tehnică folosită uneori pentru diagnostic este sonohisterografia; presupune injectarea de soluție salină printr-un mic tub în uter în timp ce se efectuează o ecografie.

Diagnosticul non-invaziv poate fi realizat prin diferite tipuri de proceduri imagistice. Este vorba despre ecografie, atât varianta cu sonda plasată pe abdomen sau, de preferat, introdusă în vagin. Nu este însă considerată cea mai bună variantă, având o acuratețe cuprinsă între 50-87%. RMN este o soluție mai bună deoarece sunt câteva trăsături distincte pe care le poate releva.

Deoarece au simptome similare, adenomioza este deseori confundată cu fibroamele uterine.

Opțiunile de tratament sunt terapie hormonală și intervenție chirurgicală, însă au în principal rolul de a reduce unele simptome, precum durerea. Nu se știe dacă pot crește șansele de a rămâne însărcinată. Tratamentele hormonale se concentrează pe suprimarea menstruației, ceea ce presupune terapie combinată cu estrogen și progesteron (contraceptive orale), terapie doar cu progesteron sau menopauza indusă. Intervenția chirurgicală este eficace când adenomioza este localizată într-o zonă redusă și poate fi îndepărtată; nu împiedică obținerea unei sarcini viitoare. Dacă este răspândită pe o zonă mai mare, tratamentul include distrugerea mucoasei uterine (ablație endometrială) și histerectomie, ambele făcând imposibilă o viitoare sarcină. Alte variante de tratament: radiologie intervențională (embolizare a arterei uterine – fluxul sanguin către uter este întrerupt) și rezonanță magnetică ghidată de ultrasunete – boala este distrusă cu ajutorul ultrasunetelor. 

De reținut faptul că sunt singurul remediu definitiv pentru adenomioză este histerectomia, respectiv îndepărtarea uterului; reprezintă tratamentul ales de femeile cu simptome pronunțate. Afecțiunea dispare de obicei după menopauză (la 12 luni după ultima menstruație), când scad nivelurile hormonale.

Citește și: Sarcina si endometrioza 

Surse: https://theconversation.com; www.webmd.com; www.mayoclinic.org