Ce scop are colorația gram? Aceasta constituie aproape întotdeauna primul pas în identificarea preliminară a organismelor bacteriene (ajută la realizarea unei identificări primare morfologice sau pentru a stabili dacă există un număr semnificativ de bacterii într-un specimen clinic). Deși colorația gram constituie un instrument valoros de diagnostic atât în cadrul instituțiilor clinice, cât și de cercetare, nu toate bacteriile pot fi clasificate categoric prin intermediul acestei tehnici, prin urmare iau naștere și grupuri bacteriene nedeterminate. De asemenea, colorația gram nu poate identifica bacteriile la nivel de specii, iar pentru majoritatea afecțiunilor medicale nu ar trebui folosită doar ca metodă individuală de identificare bacteriană. În cadrul laboratoarelor de microbiologie este folosită în combinație cu alte tehnici tradiționale și moleculare pentru a identifica bacteriile. Unele organisme sunt gram-variabile, adică pot colora fie negativ fie pozitiv, altele nu sunt colorate cu niciun colorant din tehnica gram și nu sunt observate. Laboratoarele moderne apelează la identificare în baza secvențelor genetice și a altor tehnici moleculare, care sunt mai specifice și informative decât colorația diferențială.

Bacteriile gram negative presupun în general un strat subțire de peptidoglican între două membrane. Majoritatea bacteriilor phyla sunt gram negative, inclusiv cianobacteriile, spirochetele și bacteriile verde sulf și majoritatea proteobacteriilor (cu câteva excepții).

Trebuie menționate și unele bacterii care după colorația gram prezintă un tipar variabil: un amestec de celule roz și violet, ce sunt denumite gram variabile, precum și cele gram nedeterminate care nu răspund previzibil la colorația gram (nu pot fi încadrate cu precizie) – de exemplu multe specii de micobacterii, inclusiv M.tuberculosis și M.leprae.

Colorația gram a mucusului endocervical poate fi de ajutor în evaluarea cervicitei. Dacă diplococii gram negativi sunt observați în interiorul celulelor, este un diagnostic pentru Neisseria gonorrhea. Acesta este însă un test relativ lipsit de senzitivitate totuși și nu ar trebui să substituie o cultură. Un exces de leucocite (mai mult de 10/hpf) în mucusul endocervical sugerează cervicită chlamidiană și trebuie realizate investigații amănunțite.

În plus față de informațiile obținute cu privire la citologia cervicală, există examenul Babeș-Papanicolau care va conferi informații suplimentare cu privire la posibili patogeni vaginali și cervicali. De exemplu, trichomonas sau candida pot fi observate. Anumite modificări citologice pot sugera cervicită chlamydială.

Un astfel de examen microscopic este efectuat asupra unei secreții a corpului sau unei biopsii atunci când este suspectată infecția. Colorația gram oferă rezultate mult mai rapid decât culturile, care sunt cu atât mai importante când infecția poate conduce la o diferență importantă în tratamentul și prognosticul pacientei.

Culturile bacteriene nu trebuie să substituie niciodată un istoric medical amănunțit, examinarea fizică și microscopică a tuturor probelor. În funcție de rezultatele unei culturi vaginale fără examinare microscopică a secrețiilor vor apărea erori frecvente în tratament.

Citește și: Analize in sarcina: rezultate care se modifica, dar sunt normale 

Surse: 

www.glowm.com; www.ncbi.nlm.nih.gov; https://en.wikipedia.org