Tragedia care s-a petrecut la Pitești, unde un copil de patru ani a intrat în comă și la câteva zile a murit în urma unei anestezii generale făcute la o clinică stomatologică, a semănat panică și a ridicat multe semne de întrebare în rândul părinților. ”De ce e nevoie de anestezie generală pentru niște plombe?”, ”De ce aleg părinții anestezia generală?”, ”De ce nu se pot rezolva altfel problemele stomatologie ale copiilor mici?”, ”De ce atâta agitație pentru niște dinți care oricum vor cădea?”, ”De ce nu se pot face astfel de intervenții la stat, în regim de urgență?”. O mămică din București, al cărei băiețel a trecut recent printr-o operație cu anestezie generală pentru a-i fi tratate cariile, ne-a povestit în detaliu cum a ajuns să-și asume riscurile anesteziei generale pentru copilul ei, care avea atunci trei ani și jumătate. Redăm mai jos povestea, așa cum a fost relatată pentru Totul Despre Mame.
”Problemele lui Petru au început în urma unui tantrum. De nervi, s-a lovit de marginea mesei și și-a ciobit un dinte, care apoi s-a tot înnegrit. Petru a fost un copil care a mers la stomatolog de la un an, am primit toate sfaturile necesare, am mers constant la controale, am avut grijă cu igiena cât am putut și cât a putut el să stea să îi curățăm dințișorii cel puțin de două ori pe zi, dacă nu chiar după fiecare masă. Prin urmare, problemele lui dentare nu au fost unele pe care să le neglijăm.
Totuși, chiar și așa, ne-a fost dificil să ne împărțim între joburi, gătit, curățenie, cumpărături și altele de-ale casei. În primii doi ani, Petru a avut bonă. S-au înțeles foarte bine și s-au iubit mult, dar l-a cam îndopat cu dulciuri, ce-i drept de casă, făcute de ea (chec, cozonac, plăcinte). Bunicii au contribuit și ei la treaba asta cu dulciurile, că de, doar un nepot au și ”un pic de dulce trebuie să manace și el”. Replica pe care am auzit-o frecvent de la ei a fost ”Nu fiți așa exagerați. Și noi mâncam când eram mici și uite că n-am pățit nimic”. Ca să stea cuminte, ca să îi facă pe plac, ca să îl vadă fericit și să aibă propriile lor secrete, bunicii îi dădeau frecvent dulciuri, pe ascuns.
Am greșit și eu, ca mamă, evident. Am căzut în extrema alăptatului și i-am dat să sugă până la 3,5 ani, că e prea slab, că nu mănâncă, ca să aibă imunitate, că mi-era drag de el la sân și iubeam momentele alea. Și ce aliment putea fi mai bun ca sânul mamei, care-i cald și bun? Da, dar tot dulce era, iar după ce sugea, mai ales noaptea, era imposibil să îl spăl pe dinți, așa cum recomandase stomatologul (copilul având deja probleme cu dințișorii).
Refuza constant să lase medicul să îi trateze cariile
Așa s-au adunat cariile, cinci la număr. Știam de ele, mergeam la dentist, mereu încercam să îl obișnuim, să îl împrietenim cu dentistul, să facem ceva să tratăm probema, dar copilul nu era cooperant. Mereu plecam de acolo cu câte o jucărie și cam atât, că nu stătea pentru tratament.
Trăiam mereu cu frica în san, că într-o zi o să înceapă să îl doară și nu o să știm ce să facem, pentru că e prea mic și nu stă la tratament. Am întrebat și asta la doctor: ”Ce facem dacă vreuna dintre carii ajunge la nerv?”. Doctorul ne-a zis că o să vedem atunci, că există varianta operației, dar că el e prea mic și prea slab ca să intervenim deocamdată, neexistând încă urgențe.
Și am așteptat. .. am plecat până și în prima excursie cu fetele, la peste trei ani de când devenisem mamă, și exact atunci a început să dea semne de durere dintele spart. A fost cu taică-su la medic, i-a pus o pastă, a trecut.
Noaptea, la clinica privată
Apoi am fost cu toții în vacanță și l-am înscris la grădiniță, pentru că bona cea mult iubită ne-a lăsat baltă fără măcar o zi de preaviz. Au început să se țină lanț virozele și exact pe o viroză gravă a început să îl doară și una dintre maselele care avea caria cea mai avansată. Am fost cu el la o clinică privată, cu serviciu de noapte, DentalMed, consultație 500 de lei. A fost drăguț medicul, l-a consulat, i-a pus ceva de calmare, ne-a explicat ce variante sunt: inhalosedare, o tehnică ce presupune administrare de sedativ, operație cu anestezie totală.
Am zis să o alegem pe cea mai non-invazivă, inhalosedare, și am încercat să o facem în trei cabinete diferite: Dentik, Twinkle, DentalMed. La niciunul nu a stat.
Prima vizită la spitalul de stat, un eșec
Durerile s-au întins pe o săptămână, așa că în weekend am ajuns la spitalul de stat. Slăbise aproape două kg, nu dormea nopțile, stătea pe Nurofen, iar noi nu mai mergeam la serviciu, stătam pe telefoane și net să căutăm soluții. În primul weekend în care am mers la Spitalul de Stomatologie la stat n-am prins o garda bună. Nu au avut măcar curiozitatea să se uite să vadă ce are și asistenta a spus din prima ”nu e urgență”. ”Și ce facem dacă ajungem la septicemie din cuza infecției?”, am întrebat. ”Nici atunci nu e urgență”. A venit totuși și medicul de gardă, l-a pus să caște gura și ne-a trimis acasă.
Acela a fost momentul în care am regretat că n-am stat acasă cu copilul trei, patru ani și l-am lăsat pe mâna unei bone care l-a îndopat cu dulciuri și care în cele din urmă a plecat fără ca măcar să își ia la revedere de la el.
Ce fac dacă nu mi se mai trezește copilul după anestezie?
Rezervasem loc de operație cu anestezie totală și la privat, dar bâjbâiam, pentru că nu știam dacă operația e ok sau nu. Opiniile sunt diferite atât printre medicii stomatologi, cât și printre părinții care s-au confruntat cu astfel de probleme. Există, evident, temerea că nu ți se mai trezește copilul de pe masa de operație și atunci evident că bajbai și ești panicat, nu știi ce să faci. Da, mi-am făcut în cap și acel scenariu tragic, iar singura scăpare pe care o vezi, ca părinte, în fața unui astfel de gând, este că te arunci de pe bloc.
Am fi luat și avionul, oriunde, ne gândeam chiar să emigrăm după episodul ăsta. Dacă s-ar fi putut, în noaptea aia am fi plecat. ”Cum e posibil ca în București, în buricul târgului, să nu existe o soluție pentru copilul nostru suferind?”, ne întrebam.
A doua vizită la spitalul de stat: să avem răbdare
I-am scris stomatoloagei mele, care mă tratează din facultate, a calculat dozele pentru copil și i-am dat antibiotic. Următoarea săptămâna a fost mai ok. Am sperat că îl rezolvăm clasic, începuse să stea la tratament pe scaun, dar măseaua lui cu probleme mari era ultima și cumva nu reușeam să finalizăm tratamentul.
Pe scurt, ne-am întins până la un alt weekend, iar am ajuns la stat la Camera de Gardă. L-a văzut o doctoriță, foarte ok și foarte răbdătoare cu copilul, care ne-a zis că dacă îl operăm acolo cu anestezie totală tot ce pot ei să facă este să scoată măseaua, nu să o trateze. Ne-a rugat să mai avem răbdare până luni și să încercăm totuși cu inhalo sedare, la stat. Problema nu se putea rezolva mai repede pentru că centrul de stat din Aleea Iezerului, unde s-ar fi putut face inhalo sedare, e închis în weekend.
Discutând cu alți părinți, am aflat că mulți copii rămân cu frică de dentist după ce trec pe aici. La fel mi-au spus și medici stomatologi care au trecut în rezidențiat pe acolo. N-am verificat dacă e așa, e doar ce am auzit și am primit sfatul de a nu merge acolo.
Am tras aer în piept și am acceptat anestezia generală
Luni am hotărât clar că facem operație cu anestezie generală, nu ne mai putea întoarce nimeni din decizia noastră, nici cunoștințele, nici medicii stomatologi cu care mai discutasem și erau anti-operație. Am tras o gură de aer în piept, ne-am interesat despre anestezist și ne-am rugat să fie bine. Și a fost. Toate cariile au fost rezolvate sub anestezie generală, cinci la număr, iar dintele spart, reconstruit. Cei de la Dental Med au fost de excepție. Operația a fost făcută în cadrul spitalului Medlife, unde au și ATI, și a costat 2.000 de euro. Anestezistul a fost ok, avea experiență cu operațiile la copii. În cazul în care optam pentru spitalul de stat, ni s-a spus că anestezistul nu e specializat pe copii, ci pe adulți. Nu știu în ce măsură este relevant acest lucru.
Ca mamă care a trecut prin această experiență, îmi permit să vă sfătuiesc să aveți mare grijă la alimentația copiilor voștri, să îi feriți de dulciuri, să îi spălați bine pe dinți. Evident, și moștenirea genetică e importantă. Soțul meu, care are 38 de ani, a dat anul trecut 10.000 de lei pe implanturi, el fiind un fost copil cu dinții netratați la timp. Mulți spun că se face prea multă tevatură pentru niște dinți de lapte, dar dacă aceștia nu sunt în regulă, sunt riscuri mari ca nici cei care cresc după să nu fie sănătoși”.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol despre cum ajung părinții să apeleze la procedura de anestezie generală pentru rezolvarea cariilor la copii, te invităm să citești și:   

Source link