Psihologie
Copilul care te enervează și te supără intenționat iți transmite un mesaj important
Sunteți familiarizați cu acele situații în care îi spuneți copilului să înceteze cu anumite comportamnte , iar el vă privește în ochi și continuă exact lucrurile care vă enervează mai tare? Ori îi interziceți să facă ceva și imediat vă treziți că s-a apucat tocmai de acel lucru? Dar cu adolescenții care vă ignoră orice rugăminte sau amenințare și vă privesc cu un amestec de satisfacție și dispreț, cum numai ei știu să privească?
Atunci știți că există copii- și nu puțini- care par să aibă o adevărată plăcere în a-și duce părinții la exasperare. Astfel de copii își folosesc toată priceperea și abilitățile pentru a le face viața amară părinților și se bucură când îi văd înfuriați la culme. De multe ori, avem tendința să-i pedepsim aspru, dar acest lucru se întoarce împotriva noastră, pentru că acești copii încalcă orice interdicție și sancțiune, aducându-ne în situația de a apela la măsuri extreme, precum pedeapsa corporală sau izolarea totală a copilului.
Suntem cu toții de acord că astfel de comportamente depășesc limita normalului, mai ales că sunt puse în practică premeditat de către copil. Dar, dincolo de reacțiile noastre justificate, trebuie să încercăm să înțelegem care este rădăcina unei astfel de purtări. și dacă nu cumva este doar reflectarea unor lucruri pe care noi înșine le-am făcut- sau nu le-am făcut- la un moment dat.
De ce te enervează un copil în mod intenționat
Din cauza reacțiilor de iritare și furie pe care ni le provoacă comportamentele copiilor, nu ajunem niciodată să le analizăm suficient și să vedem ce anume le determină. Realitatea este că, în spatele comportamentelor provocative ale copiilor se află întotdeauna un mesaj important, pe care aceștia îl transmit părinților. Dacă acest mesaj nu ajunge la sufletul nostru, comportamentul copilului nu se va schimba niciodată.
Pentru că majoritatea copiilor nu își pot exprima prin cuvine emoțiile și nevoile profunde, apelează adesea la purtări prin care semnalizează că ceva nu este în regulă cu ei. Dacă părintele se concentrează strict asupra purtării și nu încearcă să-i depisteze cauzele, se creează un cerc vicios: relația părinte-copil nu se repară, iar copilul va înmulți comportamentele de provocare. La rândul său, părintele va fi tentat să aplice tot mai multe sancțiuni, ceea ce, pe termen lung, nu va duce la nimic bun. Este exact ca în cazul unei boli: dacă tratezi doar simptomele și nu identifici cauza afecțiunii, este posibil ca aceasta să răbufnească cu mai multă putere la un moment dat.
Iată care sunt cele mai importante mesaje pe care copilul le transmite prin comportamentele sale intenționate:
1. Nu-mi dai suficientă atenție
Nevoia de atenție este una dintre cele mai intense necesități ale copilului, încă din primele luni de viață. Cu mult înainte de a spune primele cuvinte, nevoia fundamentală a copilului este de a fi auzit, de a simți că mama sa este complet disponibilă și gata să răspundă imediat la solicitările sale. Copiii care primesc afecțiune și atenție ori de câte ori o cer nu au, de obicei, comportamente provocative față de părinți. Dar acest lucru începe încă din primele săptămâni de viață. Dacă bebelușul nu o simte pe mama sa disponibilă, dacă aceasta nu răspunde prompt la plânsul său, când va crește, va avea fie un tip de atașament evitant, ignorându-și frecvent părinții, fie ambivalent, cu comportamente revendicative și provocative. Cu alte cuvinte, un copil își poate enerva intenționat părinții, pentru a primi atenția de care simte că nu are parte, fie și într-o manieră negativă. Inconștient copilul alege să fie mai degrabă ținta amenințărilor și pedepselor părintești, decât să nu fie luat deloc în seamă. Dacă, atunci când copilul țipă, face crize, strică lucruri sau nu răspunde solicitărilor tale tragi aer în piept și încerci să afli ce este dincolo de acțiunile sale, este posibil ca, în timp, tendința lui de a te enerva să se diminueze sau chiar să dispară.
2. Dacă fac un lucru rău, o să mă mai iubești?
Un copil care a trăit senzația de abandon va testa mereu limitele părintelui, pentru a vedea până unde merge iubirea acestuia. Nu este nevoie ca abandonul să fi fost unul real; copilul poate percepe că a fost lăsat singur și atunci când părinții nu au timp suficient pentru el sau nu-i oferă toată afecțiunea de care are nevoie. După ce a trăit sentimentul abandonului, copilul îl va pune mereu la încercare pe adult, provocându-l, într-un fel, să-l abandoneze din nou. În spatele acestor comportamente stă o mare anxietate, copilul fiind convins în adâncul său că nu merită să fie iubit și că este doar o chestiune de timp până va fi părăsit.
3. Ești prea aspru și îmi impui prea multe limite
Atunci când părintele este excesiv de autoritar și impune numeroase reguli, copilul poate avea două tipuri de reacții: supunere oarbă sau rebeliune. Acest lucru se întâmplă mai ales cu adolescenții care au avut parte de tratamente severe în copilărie. În momentul când simt că au ieșit de sub controlul părintesc, pot face adesea acte de rebeliune intenționate, urmărind realmente cum recționează părinții. Este o formă de răzbunare pentru frustrarea pe care au suferit-o când erau mai mici, dar și o manieră prin care cer socoteală și explicații părintelui.
4. Nu-mi oferi afecțiunea de care am nevoie
Atunci când copilul te provoacă, este pentru că așteaptă o reacție de la tine, prin care să îi arăți că îți pasă de el și de ce face. Chiar dacă această reacție este una de furie, pentru copil arată că te preocupi de el, că te concentrezi pe persoana lui. Psihologii arată că astfel de reacții provocative pot să apară la copiii care nu au avut parte de o formă fizică a afecțiunii, nu au fost îmbrățișați sau mângâiați niciodată și care încearcă să compenseze această lipsă de afecțiune atrăgând o atenție exagerată asupra lor.
5. Am nevoie de mai multă independență
În cazul acelor copii cu părinți hiperprotectivi, care exercită un control permanent asupra lor și le încalcă frecvent spațiul personal, poate apărea o reacție adversă, care se manifestă prin comportamente provocative intenționate la adresa părintelui. În acest caz, este o adevărată luptă de putere: copilul încearcă să-și câștige autonomia și să-și impună voința, prin acte de sfidare și ignorarea intenționată a solicitărilor părintești.
6. Nu ești niciodată mulțumit de mine
Copiii care au fost frecvent criticați de părinți, care au simțit că nu se ridică la nivelul așteptărilor acestora, pot ajunge la un moment dat să aibă comportamente intenționate prin care să-și enerveze părinții. Este maniera lor de a se opune imaginii pe care părinții le-o impun, de a-și afirma propria personalitate și de a-și câștiga respectul de sine. Totodată, determinând reacții necontrolate din partea părinților, copiii le sesizează acestora că nu sunt în postura în care să impună standarde de bună purtare, de vreme ce ei înșiși nu le pot respecta.
Câteodată, mesajul transmis de copil nu este atât de clar. Uneori, un copil anxios, depresiv sau frustrat poate pune în practică comportamente de provocare pentru a te face să-l iei mai mult în seamă și să îi oferi suportul tău. Alteori, ceea ce noi considerăm un comportament provocativ este, mai degrabă, un strigăt de ajutor din partea copilului. Câteodată, copiii pot avea o anumită tulburare, pe fondul căreia se grefează aceste comportamente provocative, precum ADHD sau tulburare opoziționist-sfidătoare. În astfel de cazuri s-ar putea să fie necesar să ceri ajutorul unui specialist, pentru a aborda comportamentele nepotrivite ale copilului.
Regândește comportamentele provocative ale copilului
Atunci când copilul încearcă să te provoace sau să te enerveze în mod intenționat, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să ieși din tiparul obișnuit, de a cădea în capcană și a reacționa cu admonestări și pedepse.Ideea este să te detașezi puțin de situație și să îți pui întrebarea: “De ce anume are nevoie copilul meu în acest moment?” Îți vei da seama că în spatele intenției copilului de a te enerva este o altă intenție, mult mai profundă: aceea de a intra în contact cu tine, de a nu se simți invizibil sau neputincios înaintea ta.
În momentul în care realizezi acest lucru, trebuie să faci o analiză mai profundă a relaței tale cu copilul și să vezi ce anume trebuie vindecat la ea. Identifică mesajul din spatele comportamentelor copilului și pune în practică strategii prin care să repari percepția copilului de a fi nebăgat în seamă, abandonat sau împiedicat să-și manifeste personalitatea. Dacă este nevoie, cere și ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut, care lucrează pe îmbunătățirea relației părinte-copil.
Înainte de a judeca și eticheta copilul ca fiind “rău intenționat”, încearcă să-ți analizezi propria purtare în relație cu acesta, de-a lungul timpului. Ai fost suficient de disponibil de câte ori a avut nevoie de tine? I-ai arătat explicit atenție și afecțiune? L-ai tratat cu respect și i-ai lăsat spațiu pentru a se afirma? L-ai încurajat fără critici și fără a-l umili în fața altora? Ai fost clar în punerea limitelor și consecvent în aplicarea lor? Abia când vei clarifica toate aceste aspecte, îți vei da seama de unde începe schimbarea. Și, s-ar putea să fii uimit să conștientizezi că toate aceste comportamente provocative sunt consecința propriilor tale acțiuni în raport cu copilul și că schimbarea trebuie să înceapă, de fapt, de la tine.
Surse: https://www.verywellfamily.com; https://www.empoweringparents.com; https://centruldeparenting.ro
Psihologie
Ela Crăciun face cea mai mare petrecere pentru băiețelul ei. Tort de 2 metri și intrare liberă!
În plus, Ela a pregătit un tort imens, de doi metri înălțime, pe care îl va împărți cu toți invitații. Nicholas va fi și el prezent la eveniment, mai ales că micuțul este adorat de cei care îi urmăresc paginile de socializare ale mamei lui.
„Nicholas a împlinit de curând un anișor, însă am amânat petrecerea aniversară pentru începutul lunii noiembrie, pentru ca să îl sărbătorim într-un alt mod. Am pregătit un eveniment foarte frumos, sâmbăta aceasta, de la ora 16.
Ne vom întâlni în Promenada Mall cu mămicile și copiii care ne urmăresc online și care ne-au spus de atâtea ori că vor să ne cunoască personal. Acolo le voi prezenta și noua mea carte, ‚12 luni fără griji’, pe care am scris-o despre primul an de maternitate cu Nicholas. Vor fi și vedete cunoscute alături de copiii lor, vom avea tombole cu premii, cadouri, dar și un tort imens, de doi metri, ca să ajungă pentru toți invitații. Abia aștept să îl sărbătorim pe Nicholas!”, declară Ela Crăciun.
Ela Crăciun va lansa, în data de 9 noiembrie, în Promenada Mall, cea de-a doua carte a sa, intitulată “12 luni fără griji”. Volumul, primul scris de un blogger din România pe această temă, oferă răspunsuri de la specialiști la 101 întrebări despre primul an de maternitate, venind în ajutorul viitorilor sau proaspeților părinți.
Cartea „12 luni fără griji” parcurge cele mai importante momente din primul an de maternitate, situații prin care trece aproape orice părinte și oferă răspunsuri la 101 întrebări, având la bază informațiile oferite de medici și specialiști din diverse domenii.
Cartea este structurată în 9 capitole:
1. Cu bebe acasă
2. Somnul bebelușului
3. Cu bebe la doctor
4. Alăptarea
5. Diversificarea
6. La psiholog
7. Dezvoltarea bebelușului
8. Cu bebe în vacanță
9. Despre tine, mamă
Cartea „12 luni fără griji” va fi disponibilă pe www.elacraciun.ro și, în curând, în anumite magazine selectate.
Credit foto: Little Sunshine Studio
De foarte multe ori părinții consideră în mod greșit că pot explica pur și simplu diverse lucruri unui copil aflat într-o criză de tantrum, iar acesta se va comporta apoi normal. Din acest motiv ajung deseori să li se adreseze pe un ton care depășește nivelul lor de dezvoltare. Află aici și alte lucruri pe care nu trebuie să le faci.
Uneori te poți simți copleșit când vine vorba de calmarea copilului tău. Există o mulțime de recomandări și informații despre ce ar trebui să faci încât este ușor să te simți confuz și nesigur pe propriile tale abilități de părinte. Nu există un regulament universal valabil pentru a fi părinte. Iar singurul expert cu adevărat în creșterea copilului tău ești…chiar tu. Poate fi dificil să ai încredere în instinctul de părinte când copilul tău are o criză de tantrum în mijlocul magazinului. Dar, o parte din transformarea ta în cea mai bună versiune posibilă de părinte este să începi să dezvolți abilități de parenting care combină intuiția, punctele tale forte și valorile tale principale. În acest timp vei ajunge să încerci unele metode care vor funcționa, dar și să le abandonezi pe cele care nu oferă niciun rezultat. Iar pe parcurs vei înțelege ce funcționează cel mai bine pentru familia ta. O parte din descoperirea soluției care funcționează pentru tine este să înveți ce să nu faci când încerci să calmezi o criză de furie a unui copil. Se poate dovedi confuz deoarece o mare parte din sfaturile de parenting se bazează pe ce ar trebui să faci. Află în continuare mai multe.
Psihologie
Gest adorabil făcut de un băieţel din America: şi-a invitat toată grupa la tribunal, la procesul său de adopţie
Un băieţel din statul american Michigan, Michael, are 5 ani şi recent s-a aflat alături de părinţii săi adoptivi la procesul prin care adopţia sa se finaliza. Dave Eaten şi Andrea Melvin au hotărât să-l adopte pe Michael acum 1 an.
Ziua în care s-a luat hotărârea definitivă în privinţa adoptării lui Michael a fost o zi specială în cadrul. Judecătoriei din Kent, Michigan, fiind cea de-a 23-a ediţie anuală a Zilei Adopţiilor. El a fost cel de-al 36-lea copil adoptat oficial în acea zi, dintr-un total de 37.
Colegii de grădiniţă ai lui Michael au fost primiţi în sala tribunalului, chiar judecătoarea urându-le bun venit. A fost păstrată liniştea deplină când băiatul de 5 ani le-a spus judecătorilor cât de mult îşi iubeşte părinţii.
La un moment dat, copiii au fost rugaţi să se prezinte şi fiecare a spus ce înseamnă Michael pentru el. De exemplu, unul dintre ei a mărturisit: „Michael este cel mai bun prieten al meu!”.
În timpul discursului lui Michael, copiii stăteau în spatele sălii şi ţineau în mână inimioare de hârtie pe băţ.
Profesoara care i-a însoţit pe elevi a menţionat şi ea că toţi ţin foarte mult la Michael, că sunt o adevărată familie la grădiniţă, în timp ce Michael însuşi a explicat motivul pentru care a ţinut ca şi ei să-i fie alături în acea zi importantă: „Ştiţi, clasa este pentru mine ca o familie”.
După ce a ieşit din tribunal, Michael a declarat: „Îmi iubesc tatăl!”
Imaginea cu Michael şi cu colegii lui a strâns peste 100.000 de distribuiri pe reţelele de socializare.
Surse: bbc.com, breitbart.com, facebook.com
Rujeola (pojarul): simptome, tratament, transmitere, complicațiile majore
Copilul tău adoarme cu tableta în brațe? Nu te mira că se trezește obosit!
