Connect with us

Copilul tau

Gestionarea timpului cu succes nu mai e un secret.

Martha Denisa

Published

on

Gestionarea timpului

Laura Vanderkam în cartea ei ”Dacă eu am reușit, poți și tu”, prezintă programul femeilor de succes care au găsit echilibrul între familie și carieră.
Tehnicile care promit gestionarea timpului cu eficiență sunt noul panaceu pentru oamenii ocupați în căutarea echilibrului. Cartea ”Dacă eu am reușit poți și tu” a jurnalistei Laura Vanderkam oferă o altă perspectivă. În loc de a oferi rețete, ea își îndreaptă obiectivul către mamele cu cariere de succes pentru a le înțelege secretul. Ce a observat poate fi util atât în viața noastră obișnuită, dar și în situații excepționale cum a fost cea din primăvara aceasta. 
Poveștile au un rol terapeutic, de aceea avem nevoie să revenim iar și iar la unele evenimente pentru a le găsi un raft mai potrivit în mintea noastră, pentru a scoate niște învățăminte și poate chiar pentru a face pace cu cele întâmplate.
La fel și acum, chiar dacă școala de acasă a luat cel puțin o pauză de câteva luni, deși sperăm să nu mai revină în forma din această primăvară deloc, iar izolarea drastică nu mai este de actualitate, nevoia să întoarcem privirea înapoi și să vedem ce a funcționat și de ce sau ce nu a funcționat și de ce rămâne.
Poate de aceea mi s-a întins mâna, din marea ofertă de titluri de cărți care îmi fac îmbietor cu ochiul de multă vreme, tocmai către ”Dacă eu am reușit poți și tu – cum să găsești echilibrul între familie și carieră” a Laurei Vanderkam, jurnalistă și bloggeriță cunoscută în special pentru articolele și discursurile ei despre gestionarea timpului adresate mamelor cu serviciu.
„Timpul este elastic. Nu putem să ne facem mai mult timp, dar acesta se va dilata”
De la carte, am mers către blogul ei, unde în prezent face podcasturi cu femei cu cariere înfloritoare care povestesc cum au gestionat multele responsabilități care se termină în sintagma ”de acasă” în această primăvară petrecută între pereți. Lecțiile din carte și poveștile din interviurile înregistrate pot fi de ajutor multor mame și nu doar în situații excepționale cum a fost cea prin care am trecut (și sperăm să nu mai trecem), ci și mamelor care vor și o familie și o carieră fără să simtă că pun vreuna dintre ele pe altarul celeilalte.
Până a ajunge la sfaturi, o să dau un exemplu pe care l-a prezentat Laura într-un discurs TED. Imaginați-vă că într-o bună zi se sparge o țeavă, nu e nimeni acasă și când vă întoarceți de la serviciu găsiți totul plutind. Să strângeți apa și  să fie reparată țeava vă ia șapte ore.
Acum întrebarea e următoarea: Dacă la început de săptămână cineva v-ar fi cerut să alocați șapte ore pentru a indruma profesional câteva persoane merituoase ați fi avut de unde să alocați atât de mult timp? Cel mai probabil că răspunsul ar fi: nu vedeți cât de ocupată sunt? Însă pentru a rezolva ”situația de urgență” vom face rost de timp vrem nu vrem. Concluzia autoarei este următoarea: „Timpul este elastic. Nu putem să ne facem mai mult timp, dar acesta se va dilata ca să cuprindă ce alegem să punem în el”.
Prin analogie, într-o situație de urgență (cu acte în regulă) ce s-a întins pe mai multe săptămâni ne-am trezit cu toții. Programul nostru și al copiilor noștri a suferit o modificare bruscă, iar întrebarea: Dacă ți-ar fi spus cineva în februarie că din martie va trebui să lucrezi și să faci și școala cu copiii de acasă, la care să adaugi și mesele pentru toată familia și ce mai e nevoie prin gospodărie, ai fi spus că este imposibil să încapă în 24 de ore pe un singur sau două capete de părinți atâtea pălării. Dar luna martie a venit să ne arate că trebuie, iar luna aprilie să ne arate că se poate și că fiecare dintre noi am construit un mozaic din toate responsabilitățile care la final, la o privire de la o oarecare distanță deja, are chiar și un model drăguț.
Dacă vrei să afli mai multe tehnici verificate care ajută la gestionarea timpului, achiziționează-ți cartea “Dacă eu am reușit poți și tu – cum să găsești echilibrul între familie și carieră”, de Laura Vanderkam.
Gestionarea timpului e ca un mozaic
Metafora Mozaicului este utilizată și de Laura Vanderkam în cartea ei ”Dacă eu am reușit, poți și tu”, în care prezintă programul femeilor de succes care au găsit echilibrul între familie și carieră. Pentru a înțelege cum au reușit, autoarea le-a rugat să completeze programul lor într-o săptămână. Dar nu zilnic, ci din jumătate în jumătate de oră. A denumit această cercetare cantitativă ”Proiectul Mozaic” pentru că a descoperit că programul acestor femei de succes foarte rar constă în calupuri mari de activități, ci mai curând în bucăți mici care se alternează, iar la final duc la bifarea cu succes a tuturor responsabilităților.
Ce aveau în comun toate aceste femei a fost ”flexibilitatea” pe care au dus-o la nivel de artă și care le permite să așeze piesele din mozaic pentru a obține modelul dorit. Cumva, mai multă flexibilitate am primit și noi odată cu izolarea și fiecare a fost nevoit să construiască de la zero un program adaptat noii realități. Iată câteva trucuri care au funcționat în izolare și care, și în afara acesteia, ajută mamele să reușească jongleria între tot ce își propun și mai ales le ajută să nu scăpe vreo bilă pe parcurs.
Schimbă perspectiva
Majoritatea dintre noi ne facem un program pentru o zi cu o listă de lucruri de bifat ca realizate. La finalul zilei câteva dintre ele ajung să fie șterse, dar constatăm că mult mai multe apar decât dispar, ceea ce este un motiv de frustrare. Autoarea însă propune schimbarea perspectivei și anume realizarea unui plan pentru o săptămână și nu o zi, adică avem la dospoziție nu 24 de ore, ci 168 de ore pe  care le putem împărți mult mai ușor.
Păstrează-ți flexibilitatea
Din prima tehnică derivă a doua. Odată ce avem perspectiva setată pentru un număr de 7 zile, devine mai ușor să așezăm în program responsabilitățile. Susannah Quinsee care coordonează echipa responsabiă cu învățământul online la  City University of London și care, în mod evident s-a trezit în centrul furtunii odată cu mutarea orelor prin internet, a explicat în podcastul Laurei Vanderkam ”Best of both worlds” (Ce e mai bun din ambele lumi) ce a însemnat pentru ea flexibilitatea în această perioadă. Din prima zi în care a înțeles că va urma să rămână acasă alături de cei patru copii și soț a creat un program pe toată săptămâna, în care și-a alocat timp de lucru dimineața înainte de trezirea copiilor, apoi a alternat cu soțul turele de supravegheat copiii, astfel încât fiecare să prindă câte 4-6 ore de muncă pe zi, sparte în câte 2-3 ore într-un calup. Ședințele și le-a programat pentru ora în care copiii aveau voie la ecrane. Programul nu a rămas doar la familie, ci a ajuns la toți colaboratorii de la serviciu astfel încât au reușit și ceilalți să se sincronizeze pentru o bună colaborare.
Împarte responsabilitățile
Un accent deosebit autoarea îl pune pe lucrul în echipă cu partenerul atunci când mama construiește mozaicul. O atenționare care a devenit și mai actuală în această primăvară, căci, așa cum atenționa corespondenta Deutsche Welle la Londra Charlotte Potts, criza coronavirus catapultează femeile în trecut.
Vanderkam reamintește femeilor că e necesară colaborarea în cuplu, astfel încât fiecare dintre cei doi să poată și să lucreze, și să stea cu copiii, și să facă cele necesare prin casă. Altfel, spunea ea în glumă, mama va face școală acasă iar tata se va trezi brusc cu destul timp liber pentru mai multă cercetare.
Concluzia la care ne duce Laura Vanderkam cu fiecare capitol din cartea ”Dacă eu am reușit poți și tu” este că nu vom putea replica întocmai programul niciuneia dintre femeile de succes care au completat tabelul propus de autoare și că nici nu trebuie să facem așa ceva, dar putem să ne creăm propriul mozaic care să cuprindă ceea ce ne aduce nouă echilibrul, chiar și în situații excepționale cum a fost cea din primăvara pandemică.
Dacă vrei să afli mai multe tehnici verificate care ajută la gestionarea timpului, achiziționează-ți cartea “Dacă eu am reușit poți și tu – cum să găsești echilibrul între familie și carieră”, de Laura Vanderkam.

Source link

Copilul tau

Cum ții copilul ocupat. 50 de idei care-l țin departe de tehnologie – Totul Despre Mame

Martha Denisa

Published

on

Cum ții copilul ocupat. 50 de idei care-l țin departe de tehnologie - Totul Despre Mame

Cum ții un copil ocupat? petreceți mai mult timp în familie!
Cum ții copilul ocupat. Numeroase studii au demonstrat că jocurile clasice şi simple îi ajută pe copii să se dezvolte armonios atât pe plan fizic, cât şi intelectual. Joacă-te cât mai mult cu piticul tău! La mare, la munte, la țară, acasă în zilele cu ploaie, în curte ori în fața blocului, sunt multe activități care-l vor face să uite de tabletă ori de telefon!
Jocul şi predispoziţia copilului pentru joc sunt expresia dezvoltării sale psihice normale. Starea de apatie şi nemişcare, „cuminţenia” nefirească, sunt motive de îngrijorare. Pe chipul copiilor se citeşte bucuria atunci când se joacă, chiar dacă este un joc blând sau unul agresiv. Acesta este, din perspectiva copilului, primul scop al jocului: obţinerea plăcerii. Ținându-l mereu ocupat prin joc, copilul îşi dezvoltă imaginaţia, creativitatea, gândirea logică, abstractă, simţul observaţiei, vorbirea, memoria, motricitatea, simţurile.
Cum ții copilul ocupat la curte ori în fața blocului
1. Să aibă gașca lui de amici. Jucându-se cu alţi copii, puiul tău îşi dezvoltă şi spiritul de echipă şi solidaritate.
2. O petrecere ad-hoc. Sub umbreluță, o păturică, un suculeț și o prăjiturică de casă, jucăriile preferate și petrecerea e gata! Pot avea şi un invitat special la petrecere: căţelul sau pisica din curte.
3. Adăposturi pentru păsări. Roagă-i pe cei mici să caute în grădină frunze, pietre, ramuri. Cu puţin lipici şi ajutor de la tine, o căsuţă minunată va prinde viaţă.
4. Spuneți ghicitori și proverbe! Pe site-ul nostru găsiți opțiuni pentru orice vârstă!
5. Desene pe asfalt. Cumpără-i celui mic cretă colorată şi oferă-i un loc din curte unde poate desena în voie. Poate exersa ultimele litere sau cifre învăţate.
6. Caută obiectul. Ascunde în curte o minge sau o altă jucărie şi roagă-ţi copilul să o găsească. Dacă sunt mai mulţi copii, jocul e mai distractiv.
7. Aruncă mingea! Aşezaţi în cerc, copiii trebuie să arunce mingea, ca la volei, de la unul la celălalt.
8. Nicio zi fără un concurs! De alergat pur și simplu, cu obstacole, nu contează! Trebuie să facă mișcare. Să respecte reguli, să învețe să câștige, dar și să piardă!
9. De-a v-ați ascunselea După doi ani îl poți învăța să se ascundă, să aștepte și să-și caute prietenii.
10. Șotronul– Prinde la orice vârstă, dar atenție la ghenunchi, să nu-i julească prea tare!
11. Număratul poate fi mult mai atractiv dacă se învaţă fără ca micuţul să-şi dea seama că face altceva decât să se joace. În afară de cântecelele tip numărătoare în care fiecare cifră este descrisă într-un mod magic şi plăcut sau asociată cu diverse obiecte şi animăluţe, există foarte multe rime şi ghicitori cu cifre care-i încântă pe copii. Puteţi număra împreună câţi peştişori sunt în acvariu, câţi paşi faceţi până la pătuţ sau câte dungi sunt pe tricoul lui.
12. Citește-i înainte de culcare! După o zi de joacă intensă, așează-i liniștiți pe o păturică și spune-le o poveste. Sau să spună ei, că se pricep la înflorit realitatea!
Cum ții copilul ocupat ieșind în familie
12. Plimbaţi-vă cu trotinetele/bicicletele Începeţi cu plimbări scurte şi pauze dese! E bine pentru copil, dar și pentru părinți.
13. Cumpără-i role! Dacă deja stă bine pe picioare, îndrăznește să-i iei role! Cu cască, cotiere și genunchiere!
14. Mersul pe jos face bine la orice vârstă. Când e bebe, cu căruciorul, după un an cu voi de mână. Va dormi neîntors la noapte!
12. Vizitați grădina zoologică! Povestește-i despre fiecare animal în parte, conform cu nivelul lui de înțelegere!
13. Faceți un picnic în pădure! Gustărici, apă, accesorii de joacă e tot bagajul de care ai nevoie!
14. Vizitați-vă prietenii! Dacă au copii de aceeași vârstă toată lumea câștigă: vorbiți aceeașți limbă cu toții!
15. Mergeți la ștrand-  Aici găsești zone amenajate pentru toate vârstele.
16. Plimbați-vă cu mijloacele de transport în comun! Reprezintă cea mai simplă metodă de a-l învăța repere importante din localitatea în care trăiți!
17. Du-l la spectacole ori la film! Muzica, teatrul pentru copii, festivalurile tematice ori filmele sunt o excelentă modalitate de relaxare în familie!
18. Mergeți la cumpărături cu buget fix! Nu trebuie să golești cardul, ia doar strictul necesar și fă mișcare!
19. Nu ratați niciun parc! Iar când ajungi acolo, fii o mamă activă, care se implică în joaca copilului său și nu sta pe telefon, pe o bancă la umbră!
20. Vizitați muzee! Dacă muzeul are ghid, roagă-l să povestească totul pe înțelesul copilului tău!
Pe plajă sunt nenumărate modalități să ții copilul ocupat!
Cum ții copilul ocupat când ești la mare
21. Înalță un zmeu pe plajă! Dacă adie puțin vântul ideea va reuși cu siguranță și toată plaja se va uita la voi!
22. Construiți castele de nisip! Amestecă-i nisip cu apă şi treceţi la treabă. Cred că tati e un bun constructor!
23. Desenați pe nisip pur și simplu cu degetele puteți crea animăluțe, flori, stele.
24. Bebelușul în piscină. Bebe nu poate sta prea mult în mare, dar sub umbrelă, în piscinuță, cu jucărele din plastic îți poate face de cap zeci de minute în șir.
25. Ce am desenat aici? Desenează pe nisip mai multe cercuri cu câte un simbol în interior. Tu întrebi, de exemplu : „Unde este numărul triunghiul?“ (de exemplu), iar cei mici trebuie să-l arate.
25. În parcul de distracții. Majoritatea stațiunilor de pe litoral au zone de distracție care abia își așteaptă seara vizitatorii. Nu le ratați, copiii vor fi încântați!
26. Plimbați-vă seara pe plajă! Face bine la sănătate și este o activitate care relaxează fiecare mebru al familiei!
Cum ții copilul ocupat acasă, când plouă
*bebe
27. Zboară, bebe, zboară! Stai pe spate, pe ceva moale. Ridică gambele şi pune bebeluşul pe ele şi susţine-l în tot acest timp de subsuori. Imită și zgomotele făcute de un avion!
28. Huța-huța, cu căluțul! Stai pe scaun şi aşază copilul pe genunchi, în funduleţ, cu faţa spre tine, ţinându-l de subsuori. Imită sunetul calului în galop. La început, dă din genunchi încet, urmând să accelerezi.
*1,5-4 ani
29. Baloane să săpun- El încă nu știe să le facă, dar îlvei ajuta să-și stimuleze atenția ți lateralitatea. După fiecare rundă de baloane, roagă-l să le urmărească cu privirea, sau să le atingă cu mâna numită de tine. („Atinge balonul cu mâna dreaptă!”)
30. Forme diverse din cocă. Prepară, împreună cu puiul tău, un aluat și întinde-l. Dă frâu liber imaginaţiei copilului şi propune-i să deseneze pe aluat animale, forme geometrice. Apoi pornește cuptorul și coace-le!
31. Faceți puzzle- cu animale, imagini din povești, orice puzzle îi dezvoltă atenția și concentrarea.
32. Organizează „Parada jucăriilor”! Cheamă toți copii prietenilor cu jucăriile preferate și încingeți în sufragerie o paradă de toată frumușețea.
După 4 ani
33. Stimulează-i memoria! Spune-i copilului să se ducă în altă cameră decât cea în care eşti tu şi să numere până la 10. În acest timp, în bucătărie pune pe masă câteva obiecte (o lingură, o farfurie etc.). Când cel mic termină de numărat, cheamă-l şi spune-i să privească, timp de 30 de secunde, obiectele. Apoi, acoperă-le cu un prosop şi roagă-l să-ţi spună ce obiecte erau pe masă şi ce culoare avea fiecare.
33. Fă-i cunoștință cu literele! Chiar dacă nu ştie încă să citească, alege un text şi arată-i o literă. Cere-i apoi să caute în text toate literele identice cu cea arătată de tine. Profită şi pentru a-l învăţa denumirea literelor. Acest joc poate fi realizat şi cu cifre.
Cum ții copilul ocupat la țară
34. Magia poveștilor Poveştile spuse de bunica seara, înainte de culcare sunt cu siguranţă, în continuare o activitate preferată de copii. Basmele îl vor ajuta pe micuţ îmbăgăţindu-i imaginaţia, vocabularul, cunoştinţele şi ajutându-l să creeze o relaţie strânsă cu bunicii.
35. Buni e master-chef! Prăjiturelele preferate ale copilului tău vor şi mai gustoase dacă el sau ea o va ajuta pe bunica să le prepare. Acesta poate fi un exerciţiu care să ajute copilul la dezvoltarea motricităţii, a abilităţilor gospodăreşti, dar şi a deprinderilor de viaţă.
36. Micul fermier. Bunicul îl poate învăţa ce este de făcut în ogradă şi cum trebuie să aibă grijă de fiecare animal în parte, iar piciul tău va fi încântat de responsabilităţile noi care îl vor face să se simtă ca un om mare.
La țară te vor ajuta să bunicii să ții copilul ocupat cu activități specifice!
37. Grădinari în toată regula. Cultivarea legumelor îi va dezvălui ştrengarului tău multe lucruri noi despre plante şi despre cum acestea trebuie îngrijite pentru a creşte.
38. Mini-pomicultor. Culesul fructelor poate fi o activitate extrem de distractivă care face apel la o multitudine de abilităţi motorii, dar şi capacităţile perceptive şi la spiritul de observaţie al culegătorului.
39. Seara pozelor vechi. Ei vor învăţa în acest fel din bogata experienţă a celor mai în vârstă şi vor avea ocazia să cunoască în formă indirectă cum să rezolve diferite situaţii de viaţă.
Cum ții copilul ocupat la munte
40. Faceţi poze! Acasă veţi putea întocmi împreună un album şi veţi putea spune poveşti, după fotografiile făcute, antrenând în acest fel capacitatea de memorare a piticului tău dar şi limbajul acestuia!
41. Cățărări zilnice. Învaţă-l pe micuţul tău să iubească natura şi întăreşte-i plămânii cu aerul curat al muntelui.
42. Colecții naturale. Ajută-l pe copilul tău să colecţioneze diferite obiecte specifice muntelui. Prindeţi împreună insecte, adunaţi plante şi orice alte lucruri care să îi amintească de munte!
43. Mergeţi cu telecabina! Profită de plimbare pentru a-i explica ce se vede dedesubtul vostru, pentru a-i arăta cât de mici devin lucrurile văzute de la distanţă, pentru a-i explica despre termeni precum „aproape” şi „departe” sau „mic” şi „mare”.
44. Vara pe schiuri! Chiar dacă e vară, copilul poate învăţa să meargă pe schiuri şi acesta va fi un antrenament excelent pentru sezonul rece. Îl va ajuta să îşi dezvolte motricitatea, coordonarea şi echilibrul şi va reprezenta pentru el o provocare.
45. Exerciții de răbdare. Ia cu tine un binoclu şi arată-i micuţului tău obicetele de-aproape. Arată-i păsările în cuiburile lor sau veveriţele jucându-se pe pajişte, stând culcaţi pe burtă şi explicându-i că orice mişcare poate alunga animăluţele simpatice pe care doriţi să le admiraţi.
46. Micul explorator. Mergeţi pe diferite poteci şi învaţă-l să îşi aleagă puncte de reper pentru a se orienta! Jucaţi-vă astfel încât să regăsiţi drumul pe care aţi mai fost sau transformaţi-vă în cercetaşi care caută o comoară pierdută!
47. Jocuri de strategie. Construiţi căsuţe din ramuri şi crengi, desoperiţi locuri în care să vă ascundeţi de ploaie, căutaţi plante nemaivăzute şi descoperiţi în acest fel natura.
48. Lecția de geografie. Foloseşte-te de poze ale unor plante sau ale unor locuri pentru a-l provoca pe cel mic să le recunoască în realitate. Pentru cei mai mari, cu un limbaj suficient de dezvoltat şi un vocabular bogat, poţi îngreuna jocul, provocându-l să recuncoască o anumită plantă doar după descrierea verbală.
49. Jocuri cu mingea. Nu doar la mare se poate juca cu mingea, ci și și la munte! La răcoarea brazilor, un joc cu mingea poate fi o activitate extrem de plăcută pentru întreaga familie.
50. Mergeți într-un parc de aventuri. În majoritatea zonelor turistice din țară sunt amenajate astfel de locuri care oferă experiențe de neuitat pentru mari și mici!

Source link

Continue Reading

Copilul tau

Recuperare fără terapie în autism: 10 soluții care au funcționat în cazul copilului meu – Totul Despre Mame

Martha Denisa

Published

on

Recuperare fără terapie în autism: 10 soluții care au funcționat în cazul copilului meu - Totul Despre Mame

Recuperarea fără terapie în autism este un act de curaj, ca atunci când am zburat cu elicopterul!
Recuperare fără terapie în autism. Știu că este un subiect sensibil. Știu că nu e cea mai bună cale. Știu că este riscant, dar merg pe această cale, la braț cu autismul, de ani buni. De fapt, întreg serialul se construiește în jurul acestei idei, fără a fi o recomandare pentru nimeni. E povestea noastră, a mea și a lui David, care mai are puțin și va împlini 14 ani, și care s-a îndepărtat destul de mult de tot ce știam eu despre autism. Și mai știu ceva: că nu sunt singura mamă care se luptă de una singură cu demonii autismului și asta mi-a dat de multe ori puterea de a merge înainte.
Mă uit în urmă la copilul meu, la poze, la filmulețe, îi recitesc jurnalul și parcă retrăiesc o minune de fiecare dată! Ce drum lung și anevoios, câtă răbdare pentru fiecare fleac, câtă speranță, câtă neputință, ce fain e acum puștiul ăsta de lângă mine, care îmi spune pe nume de câțiva ani, „Georgiana, fără tine n-aș fi reușit să fiu un om atât de bun!” Când mă întreabă cineva cum am reușit să-l învăț atâtea lucruri, cuvintele-mi devin sărace și tot ce pot spune sună cam sec: „simplu, am stat în fiecare clipă cu el, am fost atentă la tot ce-l face fericit, ce-l sperie, la cum și când poate învăța un lucru!”
Recuperare fără terapie în autism: am fost cu David în fiecare clipă
1. Nu am exclus din start terapia! De fapt, după confirmarea diagnosticului, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut o echipă de terapeuți. Am crezut în ei câteva luni, dar am fost extrem de atentă la influența lor asupra lui David. Nu am putut într-un final să fiu de acord cu lucrul la măsuță, cu tonul pe care i se spunea „Bravooo!”, cu aplauzele gratuite, cu băgatul pe gură a unei bucăți de gogoașă de câte ori potrivea două cartonașe.
După câteva luni simțeam că nu e bine, că nu asta e calea, că terapia ABA îmi va transforma copilul într-un pion dresat ca la carte. Cineva din echipă mi-a spus într-o zi că „mama este cel mai prost terapeut pentru că nu poate fi fermă!” și lucrul ăsta m-a marcat ani de zile. 7 luni au fost de ajuns pentru a mă convinge că acest gen de terapie nu i se potrivește copilului meu, dar accept ideea că poate fi o soluție pentru alți copii cu autism!
2. L-am dus la grădiniță de la 2 ani. Apoi am intrat în sistem. Cumva simțeam că socializarea, imitarea comportamentelor adecvate este primul și cel mai important pas pe care trebuie să îl fac pentru recuperarea copilului meu. Aici am greșit la început, pentru că l-am dus la grădiniță neînsoțit în primul an și achizițiile au fost destul de mici. Era o grădiniță privată, cu puțini copii în grupă și credeam că este timp suficient să se ocupe de fiecare în parte, după nevoile individuale. Ei, aș! Ulterior l-am mutat la stat, într-un colectiv mare, cu shadow, măcar știam ce face toată ziua. Înainte de a împlini 5 ani, m-am întors la meseria mea de bază și am devenit educatoare la grupa lui.
De ce am făcut asta? Pentru că în 3 ani de zile nu am găsit un cadru didactic în care să am încredere 100% că poate rezona cu David, că-l poate include în activitățile grupei, că știe cum să-l ia, cum să-l stimuleze, cum să îi predea anumite noțiuni. Hai să fim sinceri acum!
În România, dizabilitatea încă este arătată cu degetul, cadrele didactice nu sunt pregătite în anii de școală cum să facă integrarea copiilor cu CES, părinții celorlați elevi se uită urât la copilul tău, de parcă le-ar virusa copilul. Realizând că nu pot schimba sistemul ca părinte, m-am infiltrat în el ca profesor. Șansa mea a fost că părinții m-au dat la pedagogic, altfel nu știu cum aș fi reușit să fiu alături de copilul meu atâția ani!
David nu mai este deloc copilul care se juca singur pe un covor.
3. Am încetat să mai caut vinovați! Din clipa în care n-am mai căutat o cauză pentru autism, n-am mai arătat cu degetul sistemul de învățământ, am ignorat oamenii care nu înțeleg cu ce mă lupt eu în fiecare zi, am avut mai multă energie pentru mine și copilul meu.
Nimeni nu e de vină că David are autism, nu am puterea să-i fac pe toți să priceapă cu ce se mănâncă autismul, n-o pot face pe „duamna” să înțeleagă că și desenul lui David trebuie pus la panou, chiar dacă are „două linii mâzgălite pe el”. Dar pot face altceva: îmi pot consuma energia exclusiv pe recuperarea copilului meu, pe includerea în lumea asta mare care nu e pregătită să-l accepte!
Recuperare fără terapie în autism: concentrează-te pe copilul tău!
4. Am avut răbdare, încă mai am. Nu răbdare cum ai uneori să vină trenul în gară, ci răbdare să aștepți și 6 ani ca puiul tău să stea pe scaun la frizer, să-l înveți să facă acordul cu predicatul în alți 4-5 ani, să-și pună singur o haină pe el abia la 10 ani, să dormi cu un cocoș în brațe noapte de noapte la țară, ca să-l desensibilizezi de păsările de la țară; răbdarea să devină a doua ta natură. Dacă nu poți face asta, nu te poți înhăma la recuperarea de una singură a copilului tău!
Nici eu nu am avut de la început, răbdarea nu m-a caracterizat niciodată până să fie David diagnosticat cu autism, dar am ales să am răbdare, văzând că asta e soluția pentru copilul meu. Și acum mai am lucruri pe care le aștept să se întâmple: fiu-meu e încă dependent de mine emoțional, dar și din punctul de vedere al autoservirii, nu face enorm de multe lucruri singur, dar trecutul m-a învățat că pentru toate există timpul potrivit. Răbdare nu înseamnă să stai cu mâinile în sân și să-ți cadă minunea din cer, răbdare înseamnă să-i arăți copilului cum poate reuși, pas cu pas, picătură cu picătură, până când el este pregătit să facă pasul mult visat.
5. Copilul meu a devenit prioritatea numărul 1. Nu așa, formal, că țin la el că e copilul meu și gata, l-am prioritizat. Nu. Prioritate înseamnă că i-am dedicat tot timpul și toată atenția mea. Că am devenit asistentul lui personal, că am pus banii pe locul doi și fericirea lui pe primul loc, că l-am luat cu mine peste tot, chiar dacă la început protesta în mod vehement.
Când copilul devine prioritatea ta numărul 1 musafirii trebuie să plece când vine ora lui de culcare, pleci de la o petrecere atunci când el nu se mai simte confortabil, renunți la oamenii care nu-ți plac copilul, îți faci vacanțele acolo unde el și nu tu te simți bine. Ca mamă a lui David, întotdeauna când iau o decizie, mă gândesc mai întâi cum se va simți el, cum va reacționa în acea situație. Asigurând-i confortul psihic în mod constant, mintea lui David s-a echilibrat ușor-ușor și a lăsat în urmă destul de multe note autiste.
Am fost și eu surprinsă de câte am realizat alegând recuperarea fără terapie în autism.
Alte 5 soluții pentru recuperare fără terapie în autism
6. Nu mi-am mai făcut griji pe termen lung. Am renunțat să mă gâdesc cum va fi David în gimnaziu, dacă va sta la analize, cum va fi prima oară cu trenul, dacă vom merge sau nu la un liceu. Dacă ziua de azi a decurs bine, dacă el a fost astăzi fericit, dacă a învățat un lucru nou, pot dormi liniștită. Planurile nu ies întotdeauna așa cum le visezi, de ce să mă chinui inutil?! Am luat bilete la film, la teatru, la meci fără a mă stresa dacă va sta sau nu. Știam clar că, dacă David nu va accepta spectacolul, ne vom ridica și vom pleca. Important este să încerci zilnic cât mai multe lucruri noi.
7. Am renunțat la ideea de a-l schimba pe David, de a vrea să-l „fac normal”. Copilul meu are autism așa cum eu am grupa de sânge A2. Așa ceva nu se schimbă. Pot influența percepția lumii asupra autismului, îl pot învăța pe băiatul meu câteva reguli sociale, dar să-l schimb cu totul nu am cum! Și de ce se schimb așa atât de pur?
De ce aș vrea să-i șterg inocența de pe fața lui senină? De ce să-l conving că oamenii nu sunt atât de buni pe cât îi crede el? E atât de frumoasă viața și credința copilului meu, încât aș face un păcat să vreau să-i transform sufletul! David este mai bun om pe care-l știu și nu vreau să schimb asta!
8. Nu le știu pe toate, nimeni nu le știe! Chiar dacă mi-am luat soarta în mâini cu ani în urmă, nu am făcut pe deșteapta, că știu totul despre autism. Habar nu am nici acum! Dar am învățat totul despre autismul lui David. Eu nu dau sfaturi, pot cel mult să spun cum am procedat cu copilul meu. Serialul ăsta nu este cu nimic mai presus decât orice poveste a cititorilor săi. Nu sunt un „guru în ale autismului” sunt o mamă care își spune trăirile și întâmplările cu un copil cu autism. Nimic mai mult. Învăț din comentariile pe care voi le scrieți, citesc în continuare articole de specialitate, căci la braț cu autismul este un drum al învățării continue!
9. I-am dat lui David întreaga mea energie. Viața noastră s-a schimbat radical de când i-am devenit asistent persoanal. Când eram învățătoarea lui, mă consumam enorm pentru ceilați copii, pentru că îi iubeam și aveam o responsabilitate enormă pentru ei. Acum suntem atât de liberi, încât simt că asta trebuia să aleg calea asta de la început. Ne facem singuri programul, ne plimbăm în fiecare zi, fără orar, fără grabă, fără stres.
E atât de multă liniște în sufletul meu din ziua în care respir doar pentru copilul meu! Nu am făcut asociație, nu am făcut campanii pentru David, dacă cer ceva de la cei din jur acest ceva esta empatie. De câte ori vedeți o poză cu noi, trimiteți în Sus un gând bun. De câte ori vă întâlniți cu noi, zâmbiți-i vă rog copilului meu și spuneți-i o vorbă bună! Atât!
10. Deși n-a fost simplu, mi-am păstrat liniștea în suflet în preajma copilului meu. Știu că am mai spus asta, dar relația dintre o mamă și copilul său este mai puternică decât orice pe lume asta. El simte exact ce simt și eu. Dacă în sufletul meu este credință, speranță, energie pozitivă, liniște, așa este și-n sufletul lui. Eu și David suntem conectați dincolo de puterea mea de înțelegere.
Dacă-l simt stresat, agitat, nervos, uneori este suficient să se uite în ochii mei, să-l strâng în brațe, să-i spun doar „Hakunamatata” (n-ai nicio grijă) și el se linișteșete imediat. Dar, ca să ajungem aici, am trăit cei mai spectaculoși 14 ani din viața mea. Oricât ți-ar fi de greu, te rog să nu uiți că viața la braț cu autismul poate fi cea mai pură variantă pe care ai fi putut să o trăiești. Crede în tine și poți face orice!

Dacă îți place cum scrie Georgiana și te interesează povestea autismului lui David, citește și episoadele anterioare: AICI
Mai multe despre viața de zi cu zi a Georgianei găsești pagina de Facebook, unde Geo marchează toate micile și marile realizări ale lui David. 

Source link

Continue Reading

Copilul tau

Organizarea timpului. Soluții pentru părinți de a economisi timp cu treburile casnice

Martha Denisa

Published

on

organizarea timpului

Când îi implici pe cei mici în procesul de curățenie, acceptă că rezultatul nu poate fi același ca atunci când faci doar tu. Dar, în loc să-i cicălești, coboară-ți standardele!
Timp de o săptămână, preocupată de organizarea timpului destinat muncilor casnice, mi-am notat din jumătate în jumătate de oră ce fac. La final a reieșit că, în medie, 4 ore și un sfert zilnic se duc pe treburile casei: spălat vase, spălat haine, călcat, strâns în casă, curățenie, gătit. Este un job part time în toată legea. Pentru a fi mai eficientă, am încercat sfaturile Laurei Vanderkam, autoarea cărții despre managementul timpului ”Dacă eu am reușit poți și tu”.
La fiecare început de an, ne facem o listă de lucruri pe care am dori să le îndeplinim în următoarele 365 de zile. Ceva asemănător, dar mult redus, facem și la fiecare început de săptămână și început de zi. Toate aceste exerciții rămân în mare parte doar niște dorințe neîndeplinite și planuri neduse la capăt, iar cauza este mereu aceeași – lipsa de timp.
De aceea, probabil, specialiștii în managementul timpului sunt tot mai populari, iar sfaturile lor sunt oriunde dăm click în social media. Pentru a înțelege pe ce se consumă timpul meu, am descărcat un tabel disponibil pe site-ul Laurei Vanderkam, autoarea cărții ”Dacă eu am reușit poți și tu”, apărută la Editura Totul Despre Mame. Ce am descoperit m-a surprins.
Laura Vanderkam este mamă a cinci copii, jurnalist, blogger, podcaster și autor de cărți despre managmentul timpului. Cartea ei ”I know how she does it”, tradusă la noi cu numele ”Dacă eu am reușit poți și tu – cum să găsești echilibrul între familie și carieră” se adresează mamelor care caută soluții pentru un rezultat de tip ”și una și alta”, în loc de ”sau una sau alta”.
Tabelul pe care l-am completat este disponibil în două variante, cu posibilitatea de a nota activitatea din sfert în sfert de oră sau din jumătate în jumătate de oră. Am ales a doua variantă. Tabele identice au fost completate și de femei cu familie, dar și cu reușite profesionale din America.
Treburile casnice, mai mult decât o muncă cu timp parțial
Când am făcut suma orelor consumate pe diverse activități, am remarcat că 29 de ore s-au dus pe treburi casnice: spălat, gătit, curățenie, strâns jucării, le știți și voi foarte bine. De aceea, am vrut să văd în mod special ce recomandări de economisire a timpului consumat pe acest tip de activități recomandă Vanderkam. Mai ales că autoarea recunoaște că majoritatea celor care apelează la ea pentru ajutor în managementul timpului au nevoie tocmai de soluții pentru acest tip de activități.
Deși unele sfaturi din carte sunt aplicabile mai curând realității americane, am selectat câteva recomandări ușor de folosit și de mamele de la noi.
Organizarea timpului. Lasă-l pe altul să facă ce ție nu-ți place
Mai întâi, știm bine, în categoria ”treburi casnice” sunt lucruri pe care le facem cu plăcere și altele pe care le facem de nevoie. Așa că, prima recomandare a autoarei este: află ce din lista de treburi îți face plăcere și ocupă-te personal de ele. Caută soluții de externalizare pentru restul. Când facem lucruri care ne fac plăcere, nu simțim că timpul nostru se consumă inutil, ba, din contră, ne odihnim activ.
Așa că, spune autoarea, ”alegând în mod conștient să petreci mai puțin timp cu activitățile care nu-ți fac plăcere, rămâi cu mai mult timp pentru cele care-ți fac plăcere”.
Externalizarea celorlalte responsabilități poate să însemne să duci hainele la călcat la un serviciu specializat în așa ceva sau apelezi la o firmă de curățenie, dar poate însemna și mai multă responsabilizare a celorlalți membri ai familiei. Dacă ai un partener căruia îi place să gătească, poate fi încurajat să-și etaleze talentul culinar măcar în weekend.
Curățenia poate fi făcută împreună cu toți membrii familiei. Copiii, începând cu vârsta de doi ani, pot ajuta la pregătirea și strângerea mesei, iar cu cât cresc cu atât pot face mai multe. Strângerea jucăriilor din casă poate fi strict responsabilitatea lor, la fel și aranjarea hainelor în dulap.
Când cresc, pot pune haine la spălat și le pot scoate apoi din mașină, pot spăla farfuriile și tacâmurile. Pe subiectul externalizării, autoarea are o recomandare, fără de care intenția de a economisi timp se poate transforma îmntr-un consum și mai mare de timp: ”Trebuie să lași lucrurile așa cum sunt, chiar dacă nu sunt făcute așa cum ți-ai dori.”
Organizarea timpului: Fă cumpărături o dată pe săptămână
Mersul la supermarket zilnic are avantajul de a te inspira pentru următoarea masă, dar are si marele dezavantaj că drumul dus- întors e adesea un consum de timp. O soluție este pregătirea unei liste cât mai cuprinzătoare cu care să mergi o dată pe săptămână la un hipermarket. La noi în casă este lipit de frigider un carnețel pe care notăm fiecare ce se consumă și e nevoie de a fi reachiziționat. Înainte de a pleca la magazin, completăm cu ce mai e necesar.
Este cunoscut faptul că lista de cumpărături ajută la economisirea timpului petrecut în magazin (nu umbli haotic de la un raft la altul să vezi ce ți-ar mai trebui), dar și la reducerea cheluielilor, pentru că tentația să iei lucruri inutile este mai mică.
O altă variantă la care am început să apelăm recent, și pe care o recomandă și Vanderkam, este serviciul de livrare a cumpărăturilor acasă. Am încercat metoda în timpul izolării și am păstrat obiceiul și după. Am remarcat că, deși cumpăram din magazinul din cartier care aparținea aceluiași lanț, prețurile la magazinul mai mare erau mult mai bune, încât dacă făceam cupărături cu livrare la domiciului economiseam mai mult decât banii pe care îi plăteam pentru livrare. În plus, foloseam timpul acela pentru altceva.
Nu în ultimul rând, o listă de cumpărături făcută într-o aplicație pe telefon este, în acest moment, mai lipsită de tentații decât rafturile din magazin, deci și aici apare posibilitatea de a cumpăra ce este cu adevărat nevoie și nu ce ne face cu ochiul.
Fă lucruri în paralel
Spălatul vaselor poate fi o muncă enervat de repetitivă, și, ca un blestem, chiuveta se reumple mai repede decât reușim să o eliberăm. Timpul pierdut cu spălatul vaselor poate fi câștigat dacă, în paralel, ascultăm o carte audio. O femeie de afaceri și mamă din studiul Laurei Vanderkam a spus că în paralel cu împăturitul hainelor vorbește la telefon cu prietenele. Pentru a generaliza, specialista în managementul timpului spune că ”cele mai bune categorii pentru multitasking sunt activitățile care folosesc zone diferite ale creierului”.
Tu ce trucuri folosești pentru a economisi timp cu treburile casei?
Dacă vrei să afli mai multe tehnici verificate care ajută la organizarea timpului, achiziționează-ți cartea “Dacă eu am reușit poți și tu – cum să găsești echilibrul între familie și carieră”, de Laura Vanderkam.
 

Source link

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Cele mai populare

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com