Părinții mei m-au crescut cu sfaturi de la soții Căpraru. (foto din 1978)
Sfaturi de la soții Căpraru. Mama are 68 de ani, 3 copii și 3 nepoți. Pe mine și frații mei ne-a crescut după cartea „Mama și copilul”, pe care și-a cumpărat-o prin 77, imediat ce a aflat că este gravidă cu mine, de la o librărie din Videle. Am primit-o de la ea și eu și cumantele mele să „ne creștem copiii cum trebuie”. Am răsfoit-o de curând și am realizat cât de vizionari erau cei doi medici în multe aspecte. Sunt însă și idei prezentate în carte pe care știința le-a contrazis.  
Nu se poate să nu fi auzit până acum de Emil și de Herta Căpraru! Sunt doi medici cunoscuți ai anilor 70, destul de persecutați în perioada comunistă, care și-au dedicat întreaga viață studiului creșterii și îngrijirii copilului. Pediatri amândoi, au adunat sfaturi despre sarcină și până ce copilul trece de 6 ani (unele valabile ce-i drept atunci, datele actuale le contrazic) și le-au așezat în cartea „Mama și copilul”. Prima ediție a fost tipărită în 1977 și în total cartea a fost reeditată de 6 ori. Multe recomandări sunt încă actuale. (n.r. – de-a lungul timpului au apărut mai multe ediții ale cărții, acum facem referință doar la prima ediție și sfaturile cuprinse în ea. Am selectat informațiile pe care știința le-a confirmat). 
Sfaturi de la soții Căpraru: Cezariana nu se face la cerere, sânii mici dau lapte, iar plânsul nu-i face plămânii mai puternici
Cezariana
Cu toate că prezintă o relativă lipsă de riscuri, cezariana nu se practică de rutină. Nașterea pe căi naturale este metoda cea mai sigură. Decizia de operație cezariană este luată de obstretician în momente foarte variabile, în funcție de problemele din timpul sarcinii sau a nașterii.
La o femeie se pot practica, fără risc, două operații cezariene. După acestea, riscul operației crește. Reluarea ciclului menstrual nu este influențată de operația cezariană, în general apare după 6 săptămâni, rareori mai târziu. Operația cezariană nu este o contraindicație pentru următoarele sarcini și nici nu împiedică alte sarcini. După circa un an apariția unei noi sarcini nu este riscantă. Baia în cadă este permisă după 4 săptămâni, contactul sexual după 8, conducerea auto după 5-6 săptămâni, iar viața absolut normală după 10 săptămâni.
Alăptarea
Orice femeie trebuie să știe că dacă dorește și vrea, poate să alăpteze! Ea dă astfel copilului hrana cea mai bună și cea mai prețioasă, protejându-l de îmbolnăviri, pe moment și pentru mai târziu! Este una din îndatoririle firești și o mare încântare ale vieții unei femei. Necesită un sacrificiu din partea mamei obligând-o să renunțe la o serie de distracții și la întreaga libertate de evadare în afara casei. Ca timp și cheltuieli însă, sacrificiul este mult mai mic față de cel solicitat de alimentația artificială cu procurarea, prepararea și administrarea diferitelor preparate de lapte.
În afară de cazuri bine motivate, este bine să se respecte legile naturii. Se știe că la orice animal, dezvoltarea optimă este asigurată de laptele propriei specii. Laptele și dragostea de mamă nu se înlocuiesc! Secreția lactată nu este în funcție de volumul și forma sânilor. Sunt sâni foarte mici care produc lapte din belșug, iar alții voluminoși, cu țesut grăsos abundent, care secretă cantități mici de lapte, dar numai pentru scurt timp.
Numărul mamelor care alăptează se micșorează în mod îngrijorător. Mai ales în lumea orașelor, mamele „evoluate” consideră alăptarea ca pe o oboseală nefolositoare. Motivări ca: „nu am lapte” sau „copilul nu a vrut să sugă”, ori „mi-a pierit laptele” ascund, de cele mai multe ori, lipsa dorinței mamei de a alăpta. Nu există, parctic, o lipsă totală a secreției lactate!
Ar trebui să se înceapă o școală de „inițiere” a fetelor pentru rolul de viitoare mame!
Plânsul
Este un semn important prin care copilul își manifestă foamea, setea, lipsa de confort (frig, cald, strâns înfășat, cute sau noduri de la scutece, emisiune de sacun sau de urină, zgomot în cameră, aer viciat, stare de agitație sau de nervozitate în familie, poziția incomodă în pat etc) o suferință sau o îmbolnăvire („colici abdominale”, durere din cauza opărelii, respirația nazală dificilă datorată unui guturai etc).
Plânsul este mijlocul prin care copilul semnalează o necesitate sau o suferință. Mama să observe copilul, să următească orarul și durata plânsului, să-l asocieze cu alte manifestări, să găsească soluția pentru a-l liniști.
Credința că plânsul fortifică plămânii este falsă. Ea își are probabil originea în faptul să primele respirații profunde, care însoțesc țipătul imediat după naștere, duc la distensia plămânului cu aer. După aceea însă, țipătul nu mai contribuie la dezvoltarea plămânilor.
„Mama și copilul”- ediția din 1977 din biblioteca mamei mele.
Sfaturi de la soții Căpraru: Înțărcarea durează săptămâni în șir, la oliță nu trebuie pus la 7 luni
Când poate fi înțărcat sugarul?
În trecut copilul era alăptat cel puțin un an. Alăptarea era o necesitate, deoarece necunoașterea unei alimentații corecte făcea periculoasă înțărcarea timpurie. Cunoștințele actuale privind prepararea diverselor produse au redus motivele de îngrijorare. Este de dorit ca orice mamă să alăpteze cel puțin 3 luni, dacă este posibil chiar 6 *Organizația Mondială a Sănătății recomandă acum alăptarea exclusivă pentru 6 luni și continuarea ei până la doi ani. 
Se recomandă ca renunțarea la alăptare să se facă treptat, în decurs de săptămâni sau chiar luni de zile. Mama se resimte mai puțin, iar sugarul se obișnuiește treptat, posibilele accidente ale sugarului (vărsături, inapetență, diaree) sunt reduse printr-un astfel de procedeu.
Olița
Momentul potrivit pentru obișnuirea copilului la oliță este foarte controversat. Mamele încearcă foarte devreme să-l deprindă pe sugar să facă la oliță (unele chiar din luna a șasea). Este necesar să fie cunoscute funcțiile corpului copilului. Ori controlul sfincterului anal se instalează pe la 1 an și jumătate, iar cel al vezicii urinare și mai târziu (aproape de împlinirea vârstei de 3 ani).
Fără intervenția adulților, nevoia spontană a copilului de a deveni curat s-ar putea contura abia spre 3-4 ani. Controlul sfincterelor se face foarte încet, după un program propriu al fiecărui copil.
Sfaturi de la soții Căpraru: unii tați nu se implică suficient, suzeta e un moft, iar copiii nu trebuie bombardați cu informații
Rolul tatălui
În momentul în care se naște copilul, un tată nu are deloc perspectiva a ceea ce-l așteaptă. El nu are instinctele și trăirile mamei. Prin substratul său biologic, bărbatul se deosebește cu totul de femeie. Dorința de a avea copii este mai mult de ordin abstract la intelectuali, iar la omul derând motivările sunt „să intre în rândul lumii”, pentru „a avea urmași” sau chiar „pentru a avea un sprijin bătrânețe”.
Mulți tați nu simt nimic pentru progenitura lor în primle zile și chiar săptămâni de viață. La mulți dintre ei sentimentele de tată apar mai târziu. Mai trist este că unii nu-și înțeleg rolul niciodată. Adeseori domină încă opinia retrogradă că grija pentru creșterea și educația copiilor cade în sarcina exclusivă a mamei.
S-a vobit multă vreme că „tatăl ajută” pe mamă în tot ce este în legătură cu copiii. Considerăm că acest rol de ajutor, nu este nici suficient, nici echitabil, într-o epocă când ne lăudăm cu egalitatea sexelor. Rolul tatălui este de colaborare, de înhămare la jugul comun, al creșterii și formării urmașilor. Fără colaborare și împărțirea eforturilor, femeia, atât de angajată în societatea modernă, nu va putea face față acestei îndatoriri de bază a oricărui cuplu uman.
Suzeta
Mulți medici și asistente din țara noastră continuă să se opună cu îndârjire la folosirea suzetei, căci până de curând era considerată murdară și neigenică. În lumea părinților din toate straturile sociale și din toate țările, suzeta și-a păstrat întotdeauna o largă întrebuințare. Unii și-o procură înainte de a veni copilul din maternitate! Se vor alege suzete cu inele sau discuri mari, pentru a nu risca să alunece în gura copilului, nu se va perfora suzeta și va fi păstrată cât mai curată.
Se va curăța cu apă caldă de mai multe ori pe zi, iar o dată pe zi trebuie fiartă. După ce cade pe joc, de asemenea trebuie fiartă. Jumătate dintre copii nu au nevoie de suzetă, nu au colici, nu au crize de agitație, nu-și sug degetul. Nu se va da suzeta copilului în scopuri „preventive”!
Sfaturi de la soții Căpraru. Când se poate spune că este un copil „întârziat”? (1-3 ani)
Atunci când nu îndeplinește câteva condiții minime:
• La doi ani nu pronunță încă 3 cuvinte și nici nu știe să arate prin gesturi două persoane apropiate sau 3-4 obiecte din cameră.
• Nu se poate așeza și ridica singur.
• Contactul cu lumea înconjurătoare este atât de slab încât copilul nu poate diferenția o vorbă blândă de un „nu!” categoric.
• Nu urmărește obiectele situate sau purtate lateral și nici nu încearcă să le apuce.
• Nu trăiește „situații de așteptare” (jocul „de-a cucu bau”).
• În timpul alimentației nu stabilește niciun contact cu persoana care-l hrănește; copilul consumă numai alimente lichide.
Ritmul în care se dezvoltă copiii este foarte diferit (3-6 ani)
O greșeală în educația de astăzi este tendința de a împinge copilul înainte, de a-i da să asimileze un exces de impresii și noțiuni. Bucuria părinților pentru progresele copilului îl determină să-l împingă mereu spre lucruri noi, în loc să-l lasă se se joace în liniște și să cheme adulții atunci când are nevoie de ei. Se începe procesul de instrucție prea de timpuriu!
 

Source link