Mămica și fetița au fost externate după doar două zile de la naștere.
Cititoarea noastră Daniela Stoica ne-a scris povestea nașterii fetiței ei în Austria, o experiență minunată, pe care și-ar dori-o orice gravidă. Daniela a născut acum 7 ani și în România, însă spune că cele două evenimente nici nu pot fi comparate. Redăm mai jos povestea, așa cum a fost scrisă de mămică:
”Buna, mă numesc Daniela și sunt proaspăt mamică, de 4 săptămâni, a unei mogâldețe pe nume Eva-Mathea, ce s-a cam lăsat așteptată. Locuiesc în Austria de 2 ani și jumătate, cu tatăl micuței.
În 1 aprilie 2019, glumind cu al meu bărbat și încercând să desenez linile la un test de sarcină, doar nu era să las ziua să treacă fără o păcăleală, au apărut amândouă liniuțele singure și am fost amândoi “păcăliți”. Am avut o sarcină normală, controale periodice, iar  termenul era în 16 decembrie. În 22 decembrie, m-am trezit dimineața puțin umedă, m-am schimbat și am asteptat să văd dacă e apa sau alarmă falsă. Până în data de 22 aveam programare la doctor din 2 în 2 zile, pentru monitorizare, dar domnișoara nu dădea semne că ar vrea să vina, ne gandeam că va veni direct sub brad.
Naștere în Austria: camera de spital, ca cea de acasă
Cum spuneam, am așteptat câteva ore și am decis să mergem într-un final la spital, în jur de ora 12, la amiază. Ajungând acolo, am fost întâmpinați de oameni extraordinari, care ne-au asigurat că urmează nașterea pentru că se fisurase membrana. Am ajuns într-o cameră care arăta ca cea de acasă, cu un pat normal, perne, plapumă, TV și o mică bucatarie, muzică în surdină și lumină difuză, lăsând la aprecierea mea în ce culoare vreau să îmi luminez camera.
Lângă mine, în cele 4 ore de travaliu într-un spital de stat în care nu se permite mita de niciun fel, a stat o moașă, m-a masat, m-a mângâiat și mi-a adus tot ce am vrut, în timp ce micuța era monitorizată non stop. Am primit suc, biscuiți, și, probabil, aș fi primit și o shaorma dacă ceream, doar să îmi fie bine.
Naștere în Austria: Eu am fost cea care a condus nașterea
Puteau asista 2 persoane din familie, dacă doream, dar am refuzat. Aveam dreptul la anestezie cu gaz sau epidurală, am refuzat, eram pregatită. Când am simțit că e momentul să nasc, moașa a chemat doctorița și ambele, ghidate de mine, poziția mea și modul în care mă simțeam, au supravegheat nașterea, pentru că micuța a ieșit singură, fără prea mult efort.
Imediat dupa expulzie, mi-a fost dezgolit pieptul și am facut cunoștință cu minunea mea, și am rămas așa mai bine de o oră. Nu am fost tăiată și nici nu m-am rupt, au fost mirate că în România această practică e la ordinea zilei. După minunata oră, micuța a fost luată, spălată, îmbrăcată, eu, la fel, și am fost amândouă duse în salon. Acolo ne așteptau multe cadouri din partea spitalului: jucării, hăinuțe, mâncare, cărți care să te ajute în creștere și educare.
Nașterea din România nu se poate compara cu cea din Austria
Pentru mâncare, mi s-a cerut să îmi aleg meniul zilnic, aveam câte 3-4 feluri de unde să aleg și, sincer, erau foarte gustoase toate. Aveam o cameră unde puteam duce bebelușii, stăteau acolo câteva infirmiere, iar dacă mămica voia să doarmă, să facă duș sau altceva, iar bebe nu îi permitea, acolo îl putea lăsa să fie supravegheat.
Am avut parte gratis de ședință foto pentru nou născut, de consultant în alăptare și, după 2 zile, adica pe 24 decembrie, am venit acasa amândouă. Țin să menționez că am o naștere și în România, sunt aproape 7 ani de atunci, dar nu pot compara absolut nimic, nu am ce…
Pot spune cu mâna pe inimă că am avut o naștere ca-n filme, cu niște oameni minunați. Per total, totul a fost perfect și mi-as dori ca toate mămicile să aibă parte de așa ceva. Îmi e ciudă și mă simt oarecum vinovată că ele suferă acasă și eu am avut parte de așa ceva, ce probabil la noi se va întâmpla în câteva decenii.
Vă salută și vă îmbrățișează Eva, o mogâldeață de 5.300 gr la doar 4 săptămâni de la naștere”.
Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!
Dacă ți s-a părut interesantă această poveste de naștere în Austria, îți recomandăm să citești și:

Source link